avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 1018 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... Imi place acest blog...
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

Imi place acest blog...

Sunt cateva bloguri pe care le citesc cu placere. Unul dintre acestea este al lui Vlad Petreanu (Amar de Zi), un jurnalist inteligent, fost ‘’antenist’’ care si-a dat demisia de curand de la trustul autointitulatului cool mogul – de care de asemenea imi place, e dreptul meu :)
Poate aveti si voi bloguri pe care le urmariti, spuneti aici...

Acesta este textul in care a descris ''procesul'' de lichidare dupa ce si-a dat demisia.

Lichidarea
- Cleşte sertizor.
- Ce-i aia?
- Cleşte sertizor. Pentru papuci d-ăia, la cable.
- N-am luat niciodată aşa ceva. La ce mi-ar fi trebuit?
- Aşa figuraţi.
- Nu cred. Aş vrea să văd şi eu unde am semnat pentru asta.
- E o situaţie mai veche, de prin 2007. Eu sunt nou, n-o am.
- Păi şi-atunci?
- Nu ştiu, aşa figuraţi.
Administratorul se uită la ceas. Curând se termină programul. În faţa lui, catastife, caiete, dosare, foi prinse cu agrafe şi capse. Creioane, pixuri aliniate pe masă. Un monitor de calculator, stins. O tastatură pusă deoparte, nefolosită. Un calendar prismatic din carton lucios. Ordine, disciplină, alinieri, spaţiu atribuit după un regulament misterios.
Eu, în picioare.
- Mai aveţi un brother touch.
- Asta chiar nu ştiu ce e.
- Nici eu, dar e la dumneavoastră.
Lichidarea e momentul ultimei clarificări între tine şi firmă, un partaj în avantajul unuia singur. Compania vrea totul înapoi, chiar şi ce n-a avut. Erorile sunt numai ale tale.
- ªi un generator.
- Generator? Cum, generator?
- Ton generator.
- Adică generator de ton? Nu de curent?
- Aşa scrie. Nu ştiu de care e.
Imposibil să-nţelegi ceva.
Sfârşitul unui contract e aici o epopee cu încleştări de voinţe, învinuiri, trădări şi acte de eroism. Într-un birou, cineva îţi semnează, cu un zâmbet complice, fără a mai verifica (“doar ne ştim, dom’ Petreanu”). În altul, omul îţi împărtăşeşte anecdote:
- Ce-aveţi dumneavoastră e mizilic. ªtiţi că sunt şi flotoare pe unele inventare.
- Ce fel de flotoare?
- D-alea de veceu.
- ªi vine cineva să le verifice vreodată?
- Comisia.
Comisia. Sunt oameni plătiţi să numere flotoarele de wc. Câte facultăţi îţi trebuie pentru asta? Cu cât poţi plăti aşa o specializare?
- ªi să vă zic una tare.
- Ia zi.
- ªapa de beton din platoul ăsta din stânga?
- Nu cred.
- Ba da. E şi aia pe inventarul cuiva. Nu vă spun cine, dar e pe inventarul cuiva.
O şapă de beton de 400 mp, pe un inventar. Absolut autentic.
În alt birou, întâlnesc un păţit.
- Mie mi-au cerut să iau în inventar nişte role de scotch.
La videotecă, sistemul mă dă în fapt. “Figurez” cu 5 casete beta, luate acum vreo 10 ani.
- Păi cum, doamnă, astea nu se casează? După 10 ani?
- Ba da, dar trebuie să le aduceţi ca să dea comisia cu ciocanu-n ele.
Comisia. Oare ciocanul de casat al comisiei e pe inventarul comisiei? Dacă se rupe de la atâtea casări, se întocmeşte referat de casare pentru ciocanul de casat? Se face altă comisie ca s-o verifice pe prima? Dacă membrii comisiei au vrut să-şi însuşească ilegal obiectul şi doar au pretextat că s-a rupt?
Dileme.
În alt birou:
- Măi, la mine au stat 3 zile să numere elemenţii pilonului de emisie.
- Cum?
- Da, cică avea 16 elemenţi, dar la vedere nu erau decât vreo 5, restul erau alte piese şi nu pricepeau unde e tot pilonul.
Televizoarele atârnate pe pereţi; o cafetieră; 4 birouri; un calculator; 4 monitoare; un fierbător, un cuptor cu microunde, un frigider; măsuţe, scaune, sertare pe role, parchet, un UPS, 4 cămăşi, alte obiecte cu indicative misterioase, imposibil de identificat, boxe de calculator, fibra optică.
Fibra optică?
- Păi şi ce fac acum?
- Acum le predaţi.
- Cui?
- Găsiţi dumneavoastră pe cineva.
Administratorul priveşte prin mine, fără expresie.
- Păi eu ce treabă mai am? Cum să decid eu cine va folosi aceste obiecte? E treaba companiei, nu a mea. Eu nici nu mai lucrez aici.
- Nici a mea nu e.
Suntem blocaţi. Ar trebui, deci, să lansez un concurs prin redacţie – care vreţi obiecte? Ar trebui să umblu de la unul la altul, împingând oamenilor sub pixuri procese verbale pentru lucrurile Antenei.
- Prietene, uite care-i treaba… Ia-le dumneata, că eşti administrator, şi dup-aia le atribui cui va lucra cu ele.
- Păi şi ce, să mă duc eu în fiecare zi să verific că mai sunt acolo? Găsiţi dumneavoastră.
Nici o şansă. Omul e-nţelegător ca o stâncă prăvălită-n drum.
Pe listă, o ultimă aberaţie: licenţa de muzică Antena 3.
Carevasăzică, muzica de post e pe numele meu în inventarul acestui administrator. Muzica de generice, de promo, de post, de aşteptare, semnalele de comutare, ilustraţiile audio, toată identitatea sonoră a Antenei 3.
E şi normal – a fost una din deciziile pe care a trebuit să le semnez în 2005, când Antena 3 era doar o idee.
Ca atare, dacă nu pot scăpa de cleştele sertizor, de generatorul de ton, de cafetieră şi de sertarele cu role şi de toate celelalte nr.crt.-uri din catastifele administratorului, poate că ar trebui să păstrez şi muzica postului.
Să mă caute comisia dup-aia. Sau poate vreun colecţionar.
Cel mai recent răspuns: POPA GHEORGHE , Specialist in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca 13:47, 14 Iunie 2017
Asumarea iubirii...

Nu există ceva mai de lăudat decît iubirea. N-a fost epocă în care să nu fi fost lăudată iubirea. Atîtea virtuţi îşi au rădăcinile în iubire, atîtea binefaceri provin din iubire încît nu am avea loc şi timp să le enumerăm pe toate. Este cu adevărat extraordinară iubirea. Cu toate acestea nimic nu este mai mult lăsată la voia întîmplării ca IUBIREA. Aproape nimeni nu face efortul de a înţelege şi de a rămîne constant în fluxul iubirii. O lăudăm o apreciem dar o lăsăm să se descurce singură!Majoritatea trăim iubirea aleator, mai toti sîntem capriciosi cînd vine vorba de iubire, ca să nu mai spun de unii care se simt încurcaţi de apariţia iubirii şi fac tot posibilul pentru a se feri de ea.

Orice om în parte ar trebui să facă ceva mai multe eforturi pentru a rămîne aproape de iubire, pentru a descoperi iubirea şi pentru a găsi cele mai bune mijloace de a o spori. Ne fofilăm de orice responsabilitate cînd este vorba de a acţiona mereu cu iubire în toate cele ce le avem de trăit. Ne găsim tot felul de scuze cînd sîntem prinşi cu manifestări care nu sînt însoţite de iubire, spunînd că toţi ceilalţi procedează la fel. Lamentabil! Sîntem responsabili de a ne manifesta mereu plini de iubire. Este datoria noastră ca oameni să fim plini de iubire. Toată viaţa noastră şi întreaga ordine socială s-ar transforma în bine dacă am avea mereu iubire în suflet şi în toate acţiunile noastre am fi motivaţi de iubire. Nu avem nicio scuză pentru a trăi fără să iubim şi fără să fim recunoscători pentru iubirea ce vine spre noi sau care doar curge prin noi. Nu pot să înţeleg cum de sîntem atît de făţarnici la urma urmei. Pe de o parte lăudăm binefacerile iubirii, iar pe de altă parte ignorăm complet educaţia în ceea ce priveşte iubirea şi atunci cînd ajungem totuşi să o trăim ne fîstîcim, ne manifestăm plini de stîngăcii, facem tot felul de prostii şi o pierdem înainte de a o înţelege. Orice om are, din punctul meu de vedere, responsabilitatea să înveţe cum să-şi trezească puterea de a iubi şi să iubească mai mult. Avem nevoie să rămînem mai mult în fluxul iubirii şi să evaluăm toate acţiunile noastre din perspectiva iubirii! Chiar cred că ar trebui să se investească mai mult într-o educaţie bazată pe iubire şi o educaţie a iubirii.

Oricît de puternică ar fi iubirea ea este totodată extrem de delicată, iar datoria noastră este să învăţăm să protejăm iubirea cel puţin la început atunci cînd este încă firavă. Dar imediat ce apare un lăstar al iubirii dăm năvală peste el şi-l prăpădim înainte de a prinde rădăcini. Avem nevoie să învăţăm să protejăm iubirea, să o ajutăm să crească mare şi apoi va avea ea grijă de noi. Renunţăm prea uşor la iubire în favoarea egoismului sau a tot felul de capricii. Acest lucru poate fi corectat prin educaţie, prin grija de a învăţa să iubim, iar această nevoie de a ne educa în privinţa iubirii ar putea fi stimulată şi prin programe educaţionale adecvate. La orele de religie mai degrabă ar trebui să fie învăţaţi copiii despre iubire şi nu despre dogme. IUBIREA este componenta comună a tuturor religiilor! Chiar aş vedea în programa elevilor ora de IUBIRE. Însă mă întreb cine să o predea, în eventualitatea că miniştrii noştri ar fi de acord să o introducă în programă? Măcar aşa cînd ajungi să te îndrăgosteşti poţi să ceri foaia matricolă să vezi ce notă a avut la Iubire! (Mai şi glumim!)

[ link extern ] /
"Despre viata, bani, dragoste si alte maruntisuri"

felicitari inca o data Monique, comentariile mele nu-si au rostul ! Excelent !:yes:
Ultima modificare: Duminică, 9 Octombrie 2011
ContSters223567, utilizator
Elu a scris:

"Despre viata, bani, dragoste si alte maruntisuri"

felicitari inca o data Monique, comentariile mele nu-si au rostul ! Excelent !:yes:


:"> Va multumesc!
:vishenka:

EU....TU....


Eu sunt....si parca timpul se opreste ...
Sunt eu...sunt aici ....
Eu sunt cea ce scrie acum , eu sunt cea care se trezeste dimineata , eu sunt cea care plange cand sufletul o doare , eu sunt singura care rade de sine, eu sunt cea care se simte singura printre strainii pe care ii vede zilnic , eu sunt cea care simte tacere cand jumatatea de pat e goala , eu sunt cea care crede ca intr-o zi va fi mai bine...Eu sunt cea care doreste sa simta ce nu a simtit , sunt cea care crede ca adevarul este cea mai dureroasa arma , eu sunt cea care crede ca viata se va sfarsi intr-o zi , sunt cea care a plans cand mi-ai dat drumul la mana , eu sunt cea care penduleaza creionul si construieste cercuri , eu sunt cea care nu ar dori niciodata nemurirea , eu sunt cea care crede ca timpul se opreste atunci cand iti este frica , eu sunt cea care tremura de frig cand afara zambeste soarele, sunt cea careia ii place sa traiasca printre umbre si printre felinare noaptea....eu sunt cea care crede in speranta , eu sunt cea care ar dori sa invete mai mult de la viata , eu sunt cea care vrea sa viseze doar cu ochii deschisi, eu sunt cea care se gandeste la tine , eu sunt cea care iubeste totul si nimic ... eu sunt cea pe care o privesc in fiecare dimineata, eu sunt cea care crede ca merita sa fie fericita , eu sunt cea care impune legi si nu le respecta , eu sunt stapana amintirilor mele , eu sunt cea care priveste in prezent si vede trecutul haotic, eu sunt... cea care crede ca intr-o zi va putea "alerga" spre o alta lume ...mai buna...

Tu....????

[ link extern ]

DRAGOSTEA ªI PRIETENIA – DOUÃ SENTIMENTE INCOMPATIBILE


Cît nu ar parea de şocantă afirmaţia, dar după mine aşa este: dragostea şi prietenia sunt două sentimente incompatibile. Mai mult decît atît, aceste sentimente sunt invers proporţionale, adică acolo unde îşi face simţită prezenţa una, treptat pierde din teren cealaltă.

Da, o pot spune fără frica de a fi contrazis că acestea sunt cele mai frumoase sentimente umane, ele au fost suportul inspiraţiei celor mai valoroase opere de artă din întreaga cultură a lumii, dar omul e de aşa natură încît nu le poate nutri simultan pentru una şi aceeaşi persoană. Care ar fi explicaţia?

Prietenia adevarată presupune în primul rînd multă sinceritate; prietenul de asta ţi-e prieten, fiindcă lui i te destainui în totalitate; dacă ai un prieten şi ascunzi totuşi ceva de el, înseamnă că nu ţi-e prieten în deplinatatea sensului acestui cuvînt (atenţie, nu vorbesc de sinceriatatea exagerată care de cele mai multe ori este impudică). Sigur, prietenia mai are nevoie şi de ajutor reciproc şi de multe altele, dar eu analizez de data asta doar elementul de bază. Dacă însă privim dragostea, vedem că acest minunat sentiment presupune în primul rînd mister, element care se află, după cum se înţelege, în toatal dezacord cu sinceritatea. Într-o prietenie nu e firesc să fi-i misterios, pe cînd în dragoste dacă epuizezi şi ultima picatură de mister printr-o sinceritate excesivă, iubitul/iubita va constata peste o vreme că pentru el/ea nu mai prezinţi acel interes erotic de odinioară şi treptat se va plictisi. După plictiseală vine indiferenţa care dezintegrează definitiv relaţia.

Dacă m-ar întreba cineva: “Prin urmare, ca să fiu iubit, trebuie să-mi mint iubita?”, i-aş răspunde în felul următor: Nu e nevoie să minţim, în general minciuna trebuie evitată (cu toate că ea de multe ori îşi găseşte justificarea), dar in comportamentul nostru, cînd povestim sau răspundem la o întrebare e bine să nu spunem totul; să mai lăsam loc şi ambiguităţii. Am sa dau un exemplu. Să zicem ca un tînăr ii cere intalnire unei fete in parc. El vine cu un trandafir şi cu o ciocolată. Tînăra fată, impresionată, va fi tentată sa întrebe de unde a luat floarea şi cum de ia venit în gînd să-i aducă ciocolata. Dacă el va afişa un raspuns misterios, ca de exemplu “Ooo…, trandafirul ăsta l-am adus de unde nici nu-ţi imaginezi, un loc frumos unde o să te duc odată şi sunt convins că o să-ţi placă, iar ciocolata, mmm…, ştiam că-ţi va placea, m-am gîndit mult la tine…” etc., domnişoarei îi vor creşte fluturaşi în stomac, iar dacă va fi sincer şi îi va povesti că trandafirul îl are de pe o colină de la marginea oraşului, (loc pe care ea imediat şi-l va imagina ca fiind sumbru) şi ciocolata o are de la bunica lui, vă asigur că tînăra fată ar ramîne uşor dezamăgită, iar asta nu ar fi decît o verigă dintr-un lanţ lung de dezamăgiri care ar putea să urmeze.

Lucian Blaga are o teorie extrem de interesantă despre mister şi despre rostul acestuia în viaţă noastră. În poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” poetul spune că el nu sugrumă misterul lucrurilor frumoase pe care îl găseşte: în flori, în ochi, pe buze ori morminte, fiindcă le iubeşte!

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (Lucian Blaga)

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.


Sper că am reuşit să-mi fac înţeles punctul de vedere pe care îl am legat de acestă chestiune. Dragostea şi prietenia le putem avea numai pentru oameni diferiţi, în nici un caz pentru una şi aceeaşi persoană. Că e de bine sau de rău pentru firea omului, nu sunt eu în stare să judec.

Ruslan Vascan

[ link extern ] /

Alte discuții în legătură

Epigrama :) ContSters240593 ContSters240593 [i]Recidivistului:[/i] La stalpul infamiei pus Regrete-l chinuiau nespus. Da-n mai putin de-o saptamana, Vandu si stapul pe sub ... (vezi toată discuția)
Blogurile anului 2009 MobilierCafenele MobilierCafenele Deoarece blogurile sunt noul \"trend\" privind informatia pe internet, as dori sa va intreb care sunt, in opinia dvs, cele mai interesante bloguri pe care ... (vezi toată discuția)
Definitii despre viata rodica_post rodica_post Un mesaj foarte frumos pentru toti Cind tu aveai 1an ea te hranea si te imbaia. I-ai multumit plingind toata noaptea. Cind tu aveai 2 ani ea te-a ... (vezi toată discuția)