avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 1094 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... Imi place acest blog...
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

Imi place acest blog...

Sunt cateva bloguri pe care le citesc cu placere. Unul dintre acestea este al lui Vlad Petreanu (Amar de Zi), un jurnalist inteligent, fost ‘’antenist’’ care si-a dat demisia de curand de la trustul autointitulatului cool mogul – de care de asemenea imi place, e dreptul meu :)
Poate aveti si voi bloguri pe care le urmariti, spuneti aici...

Acesta este textul in care a descris ''procesul'' de lichidare dupa ce si-a dat demisia.

Lichidarea
- Cleşte sertizor.
- Ce-i aia?
- Cleşte sertizor. Pentru papuci d-ăia, la cable.
- N-am luat niciodată aşa ceva. La ce mi-ar fi trebuit?
- Aşa figuraţi.
- Nu cred. Aş vrea să văd şi eu unde am semnat pentru asta.
- E o situaţie mai veche, de prin 2007. Eu sunt nou, n-o am.
- Păi şi-atunci?
- Nu ştiu, aşa figuraţi.
Administratorul se uită la ceas. Curând se termină programul. În faţa lui, catastife, caiete, dosare, foi prinse cu agrafe şi capse. Creioane, pixuri aliniate pe masă. Un monitor de calculator, stins. O tastatură pusă deoparte, nefolosită. Un calendar prismatic din carton lucios. Ordine, disciplină, alinieri, spaţiu atribuit după un regulament misterios.
Eu, în picioare.
- Mai aveţi un brother touch.
- Asta chiar nu ştiu ce e.
- Nici eu, dar e la dumneavoastră.
Lichidarea e momentul ultimei clarificări între tine şi firmă, un partaj în avantajul unuia singur. Compania vrea totul înapoi, chiar şi ce n-a avut. Erorile sunt numai ale tale.
- ªi un generator.
- Generator? Cum, generator?
- Ton generator.
- Adică generator de ton? Nu de curent?
- Aşa scrie. Nu ştiu de care e.
Imposibil să-nţelegi ceva.
Sfârşitul unui contract e aici o epopee cu încleştări de voinţe, învinuiri, trădări şi acte de eroism. Într-un birou, cineva îţi semnează, cu un zâmbet complice, fără a mai verifica (“doar ne ştim, dom’ Petreanu”). În altul, omul îţi împărtăşeşte anecdote:
- Ce-aveţi dumneavoastră e mizilic. ªtiţi că sunt şi flotoare pe unele inventare.
- Ce fel de flotoare?
- D-alea de veceu.
- ªi vine cineva să le verifice vreodată?
- Comisia.
Comisia. Sunt oameni plătiţi să numere flotoarele de wc. Câte facultăţi îţi trebuie pentru asta? Cu cât poţi plăti aşa o specializare?
- ªi să vă zic una tare.
- Ia zi.
- ªapa de beton din platoul ăsta din stânga?
- Nu cred.
- Ba da. E şi aia pe inventarul cuiva. Nu vă spun cine, dar e pe inventarul cuiva.
O şapă de beton de 400 mp, pe un inventar. Absolut autentic.
În alt birou, întâlnesc un păţit.
- Mie mi-au cerut să iau în inventar nişte role de scotch.
La videotecă, sistemul mă dă în fapt. “Figurez” cu 5 casete beta, luate acum vreo 10 ani.
- Păi cum, doamnă, astea nu se casează? După 10 ani?
- Ba da, dar trebuie să le aduceţi ca să dea comisia cu ciocanu-n ele.
Comisia. Oare ciocanul de casat al comisiei e pe inventarul comisiei? Dacă se rupe de la atâtea casări, se întocmeşte referat de casare pentru ciocanul de casat? Se face altă comisie ca s-o verifice pe prima? Dacă membrii comisiei au vrut să-şi însuşească ilegal obiectul şi doar au pretextat că s-a rupt?
Dileme.
În alt birou:
- Măi, la mine au stat 3 zile să numere elemenţii pilonului de emisie.
- Cum?
- Da, cică avea 16 elemenţi, dar la vedere nu erau decât vreo 5, restul erau alte piese şi nu pricepeau unde e tot pilonul.
Televizoarele atârnate pe pereţi; o cafetieră; 4 birouri; un calculator; 4 monitoare; un fierbător, un cuptor cu microunde, un frigider; măsuţe, scaune, sertare pe role, parchet, un UPS, 4 cămăşi, alte obiecte cu indicative misterioase, imposibil de identificat, boxe de calculator, fibra optică.
Fibra optică?
- Păi şi ce fac acum?
- Acum le predaţi.
- Cui?
- Găsiţi dumneavoastră pe cineva.
Administratorul priveşte prin mine, fără expresie.
- Păi eu ce treabă mai am? Cum să decid eu cine va folosi aceste obiecte? E treaba companiei, nu a mea. Eu nici nu mai lucrez aici.
- Nici a mea nu e.
Suntem blocaţi. Ar trebui, deci, să lansez un concurs prin redacţie – care vreţi obiecte? Ar trebui să umblu de la unul la altul, împingând oamenilor sub pixuri procese verbale pentru lucrurile Antenei.
- Prietene, uite care-i treaba… Ia-le dumneata, că eşti administrator, şi dup-aia le atribui cui va lucra cu ele.
- Păi şi ce, să mă duc eu în fiecare zi să verific că mai sunt acolo? Găsiţi dumneavoastră.
Nici o şansă. Omul e-nţelegător ca o stâncă prăvălită-n drum.
Pe listă, o ultimă aberaţie: licenţa de muzică Antena 3.
Carevasăzică, muzica de post e pe numele meu în inventarul acestui administrator. Muzica de generice, de promo, de post, de aşteptare, semnalele de comutare, ilustraţiile audio, toată identitatea sonoră a Antenei 3.
E şi normal – a fost una din deciziile pe care a trebuit să le semnez în 2005, când Antena 3 era doar o idee.
Ca atare, dacă nu pot scăpa de cleştele sertizor, de generatorul de ton, de cafetieră şi de sertarele cu role şi de toate celelalte nr.crt.-uri din catastifele administratorului, poate că ar trebui să păstrez şi muzica postului.
Să mă caute comisia dup-aia. Sau poate vreun colecţionar.
Cel mai recent răspuns: POPA GHEORGHE , Specialist in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca 13:47, 14 Iunie 2017
Pentru cei tineri si nelinistiti


Pentru ca nu au trecut 100 de ani de cand am terminat scoala,mi-am adus aminte de un amanunt : ca lumea nu mai citeste in ziua de azi!In primul rand elevii care au nevoie de vocabular imbogatit si de imaginatie!Am realizat acest lucru de cand eram la scoala dar abia acum am reusit sa-mi pun gandurile pe hartie,in timp ce il citeam pe Teodoreanu.
M-am gandit ca poate sunt de moda veche in aceasta era a calculatoarelorsi-a nesfarsitelor manele despre dusmani inchipuiti si alte nebunii.Si totusi,cand ma pregateam cu disperare pentru bacalaureat (citind) toata lumea se mira si fugea de mine de parca aveam lepra!
Ce e asa de rau ca citesti?
Acum trei ani cand am fost musafirul unei cunostinte am vazut ceva care m-a lasat cu gura cascata si care credeam ca exista doar in bibleoteci : un perete intreg de carti,de la un colt la altul o bibleoteca intreaga continand cateva SUTE de exemplare de romane!
A fost de infarct!
Nu credeam ca exista persoane care le place sa citeasca la fel de mult ca mine!Parca eram intr-o bibleoteca cu autoservire!Adica un rai pentru mine!Se pare ca rasa lecturistilor nu s-a stins.Inca!
Imi pare rau ca tineretul nu este atras de lectura.Poate ca nu mai au nevoie de imaginatie?Poate ca nu vor sa realizeze ca au nevoie de imaginatie?Eu nu pot sa realizez aceasta chestie,nu pot sa concep o lume fara carti,fara lectura si fara Feti-Frumosi.Daca m-as da peste cap si tot nu as intelege nepasarea cu care sunt lasate cartile sa MOARA.
Inteleg ca este moda calculatoarelor ca nu sunt absurda dar chiar nu ai timp sa citesti macar cartea pe care ti-a spus profesorul de romana sa o citesti ca-ti pune 10?Si cand ma gandesc cati de 10 am luat la Romana doar pentru ca am citit.Nu mai vorbea profesorul,eu devenisem profsorul si vorbeam cu atata ardoare si atata pasiune ca imi venea greu sa ma mai opresc.Preferatele mele au fost din totdeauna Legendele Olimpului.Le stiam pe de rost!Prometeu care a furat focul pentru oameni din Olimp,Zeus - zeul zeilor ,Afrodita ,Diana, Cronos Si Gheea parintii zeilor.............Atat de multe si atat de frumoase povestirii......Mi-e greu sa cred ca nu va plac povestile cu Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene,E TRIST sa cred ca nu va plac povestile.......
Dar daca nu va poate convinge examenul de bacalaureat,eu nu o sa va conving nici daca va dau bani.Sa stiti ca nu e o rusine sa citesti.De asta au fost si inventate cartile : sa le citesti!Nu esti bolnav de nimic daca citesti,poate doar de prea multa imaginatie cum sunt eu.Si nu trebuie sa stie nimeni ca va place sa cititi oamenilor!Nu faceti ca Hitler sa-mi ardeti indragitele carti doar pentru ca va ia mult timp sa cititi!Nu dati cu piciorul caldurii cu care esti primit pe cararea imaginatiei si focului din soba care niciodata nu se stinge ,a mirosului de dulceturi si fructe uscate........
Va spun sincer ca acest articol este scris pe calculator!Dar nu inseamna ca nu am jumatate de ora sa deschid o carte si sa apuc imaginatia de picioare,sa o scutur un pic ca sa am ce visa la noapte.
Viitorul este atat de tare in voi incat mi-as dori sa nu fie.Da-ti o sansa cartii de pe marginea patului care s-a prafuit de atata vreme asteptand o atingere,sau macar o scuturare de colb.Ganditi-va macar la efortul autorilor de a scrie aceste carti si de a lasa ceva din trecut in viitor,asa cum numai cartile pot transmite enigma continutului lor,asa cum numai voi puteti sa le protejati.

[ link extern ]
Oameni si defecte.
Andrei Ernest

Toti am avut in clasa un coleg model, un baiat sau fata mai stralucitor la invatatura, un pic mai luminat decat ceilalti as zice, sclipire data de inteligenta capatata mostenire direct prin ombilic si fara alte acte aditionale sau dezbateri pe mostenire. Sau poate chiar tu ai fost cel care, pentru colegi ori prietenii de la bloc, ai avut rama frumoasa, atarnata in mintile lor, pe peretele inca alb al constiintei nepatate cu rautati.
Dar de ce toate astea vorbite la trecut? De ce toti s-au petrecut iar astazi numai sunt? Ce s-a intamplat cu inaintemergatorii nostri si seful clasei? Unde sunt cei pentru care adoratia noastra se manifesta asemenea venerarii aduse in desert, zeilor din Vechiul Testament?
Intreb toate astea fiindca astazi, fostii colegi de scoala, liceu ori facultate, baieti buni, cu rezultate excelente, adesea, adevarate unitati de masura prin care ni se comparau rezultatele, s-au stins sau doar abia mai palpaie?
Care este motivul pentru care acestia nu au reusit in viata, sau mai rau, s-au indeletnicit cu apucaturi patimase, demne de canoane cu metanii multe? Cand apare rutina si care este ritmul corect care aplicat adecvat ne aduce succesul maxim atunci cand avem atata nevoie de el?
Care este explicatia logica pentru care cei promovati de propriile capacitati si rezultate, se gasesc astazi in randul celor cu frustrai grele si depresivi iar ceilati ramasi pe la mijlocul catalogului ori chiar in coada, si deloc alfabetic, sunt in fata, in viata reala, cea pentru care ne-am pregatit cu totii? Exista un secret, o reteta sau altceva inexplicabil care la final explica totul?
Unde-s Doamne oamenii astia, ca multa nadejde puneam in ei?

Sursa: [ link extern ]
Ultima modificare: Sâmbătă, 10 Septembrie 2011
Gabriela Monica Ionescu, Consultant fiscal
Dragos Bucurenci - La un pahar de timp

[ link extern ] /


Când arunci o privire peste lista spectacolelor regizate de Alexandru Darie te-apucă amețeala. Când a avut timp omul acesta să creeze atât de mult frumos, să conducă un teatru și să mai și trăiască? Pe scândura scenei timpul curge altfel decât în viața reală și probabil că ceva din acest meșteșug alchimic li se transmite și oamenilor care fac teatru și care învață mai bine decât noi, profanii, sa altereze curgerea timpului și să transforme clipele trecătoare în aur.

Cred că Leonardo a fost cel care a spus că timpul este întotdeauna de ajuns pentru cine știe să-l folosească. Mi-am amintit acest gând urmărindu-l pe Alexandru Darie într-un scurt intermezzo însuflețit de Silva Dark:

După părerea mea, timpul este subiectiv. Asta nu înseamnă că nu există timp universal, dar timpul este eminamente subiectiv. Este un lucru cunoscut că un vis durează doar câteva secunde, în timp ce ţie ţi se pare că a trecut foarte mult. Eu cred, de altfel, în existenţa, la modul obiectiv, a mai multor timpi. Apoi, cred că oamenii, cu cât sunt mai obsedaţi de timp şi de programarea lui, cu atât îi simt mai acut lipsa.


[ link extern ] #!
Din nou despre țară…

Vorbim adesea despre ”țară”… mai mult la modul negativ în ultimul timp, acuzând, arătând cu degetul, strigând, comentând, dând din cap dezaprobator… ”vreau să plec din țară”, ”riscul de țară”, ”modernizarea țării”, ”țară frumoasă, păcat că este locuită”, ”brand de țară”, ”rating de țară”, ”dor de țară”, ”iubirea de țară”… Iubirea de țară…
Ce este iubirea de țară? Ce iubești mai exact atunci când spui că îți iubești țara? Un teritoriu delimitat de granițe, cu munții, lacurile, copacii, dealurile, marea și delta despre care ți se spunea la orele de geografie că sunt minunate sau care ți-au înseninat câteva zile de concediu astă-vară? Familia ținută încă în rădăcini de bunicii care nu s-ar da duși nicicum ”din țara lor”, prietenii, oamenii care te înconjoară zi de zi? Străzile neasfaltate? Orașele supraaglomerate? Satele idilice, cu oameni care trăiesc la limita subzistenței? Aurul care zace neexploatat, fără să-i pese că a iscat pasiuni și interese nebănuite? Obiceiurile de Crăciun și Anul Nou? A doua clădire ca mărime din lume? …
Poți oare iubi o Românie așa cum e ea acum, sfâșiată în bucăți de așa-zișii ”conducători” care trag haotic în mii de direcții simultan? Țara rămâne în esență aceeași? Sau se schimbă mereu, cu fiecare generație care își lasă amprenta după bunul plac? Îți iubești într-adevăr țara așa cum este ea acum? Sau iubești o țară reconstruită din amintiri – ale tale sau ale părinților – care se încăpățânează să mențină vie imaginiea ”țării de glorii” sau a ”spațiului-matrice, indefinit ondulat” (de la Eminescu și Blaga citire…)?
Ce este țara pentru tine?…
… Poate pământul…Care pământ?, mă întrebi. Și ai dreptate… Pământul lăsat moștenire de cei care se trezeau odinioară dis-de-dimineață să-l muncească, pentru a-și întreține familia, zace acum năpădit de buruieni. Sau, în cel mai bun caz, a fost parcelat și vândut pe mii de euro metrul pătrat, iar acum găzduiește cartiere rezidențiale unde nu mai ai loc să arunci un ac. Iar norocoșii foști proprietari s-au îmbogățit peste noapte și și-au luat mașini de fițe și haine scumpe, cu inscripții sclipicioase. Sunt semi-analfabeți, dar plini de bani și le râd în nas proștilor care au tocit degeaba băncile școlii și se chinuie să munească cinstit în țara lor pe salarii de nimic…
… Poate bătrânii care s-au legat cu lanțuri invizibile de țara asta, pe care o vor defini atât cât vor mai trăi… Bătrânii care stau ore întregi la cozi interminabile, pentru a primi trei ouă, un kil de mălai și unul de făină, de la nenea primarul care a devenit tot mai milostiv în ultimul timp (ca tot vin alegerile … dar astea sunt detalii…). Bătrânii care mor în fața spitalelor închise de un ministru ungur care a făcut praf ce mai rămăsese din sistemul sanitar și apoi a demisionat, iar acum probabil zace pe vreo plajă exotică, să-și refacă puterile după un mandat istovitor… Bătrânii care își vor vinde votul pentru o pungă cu mâncare care le va asigura supraviețiurea pentru încă o săptămână… Bătrânii care sunt săraci, umiliți, batjocoriți, înfrigurați, înfometați și ignorați…
… Poate obiceiurile frumoase păstrate cu sfințenie în satele unde românismul pur mai are o speranță… Plăcintele și cozonacii coapte de gospodine harnice, care încă nu au descoperit că își pot economisi energia cumpărând ”cozonac de casă” de la Carrefour sau poate chiar de la buticul din colț… Tăiatul porcului de Ignat, despre care Europa ne tot bate la cap că s-a dus vremea barbarismelor, acum porcului trebuie mai întâi să-i pui o muzică relaxantă, iar apoi să-i anesteziezi simțurile cu niscaiva chimicale administrate cu seringa… Urătorii de Crăciun și Anul Nou, care la sat încă mai sunt desprinși dintr-o poveste veche și frumoasă – cât despre orașe, dacă îndrăznești să-i cadorisești cumva cu mere și covrigi în detrimentul banilor, să te ții înjurături…
…Poate Marea Neagră? Cu plajele din care în câțiva ani nu va mai rămâne nimic, pentru că nimeni nu se sinchisește să se ocupe de consolidarea falezelor? Cu hotelurile care, majoritatea, arată la fel ca acum 30 de ani? Cu chiștocurile și cioburile pe care copiii tăi le adună conștiincios din nisip?…
Ai prins ideea, nu mai continui, pentru că mă întristez prea tare scriind… Poate sună pesimist, poate ți se pare exagerat, poate nu ești de acord cu o astfel de abordare.. Dar, ne place sau nu, asta este țara pe care o lăsăm moștenire copiilor noștri. Țara înseamnă, pentru mine, toate aceste lucruri. Cu bune și cu rele. Din păcate, când tragi linie pe dedesubt, nu prea dă cu plus…
Deci, ce este țara pentru tine?

[ link extern ] /

Alte discuții în legătură

Epigrama :) ContSters240593 ContSters240593 [i]Recidivistului:[/i] La stalpul infamiei pus Regrete-l chinuiau nespus. Da-n mai putin de-o saptamana, Vandu si stapul pe sub ... (vezi toată discuția)
Blogurile anului 2009 MobilierCafenele MobilierCafenele Deoarece blogurile sunt noul \"trend\" privind informatia pe internet, as dori sa va intreb care sunt, in opinia dvs, cele mai interesante bloguri pe care ... (vezi toată discuția)
Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde... justitiarul3 justitiarul3 Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie ... (vezi toată discuția)