Din nou despre țară…
Vorbim adesea despre ”țară”… mai mult la modul negativ în ultimul timp, acuzând, arătând cu degetul, strigând, comentând, dând din cap dezaprobator… ”vreau să plec din țară”, ”riscul de țară”, ”modernizarea țării”, ”țară frumoasă, păcat că este locuită”, ”brand de țară”, ”rating de țară”, ”dor de țară”, ”iubirea de țară”… Iubirea de țară…
Ce este iubirea de țară? Ce iubești mai exact atunci când spui că îți iubești țara? Un teritoriu delimitat de granițe, cu munții, lacurile, copacii, dealurile, marea și delta despre care ți se spunea la orele de geografie că sunt minunate sau care ți-au înseninat câteva zile de concediu astă-vară? Familia ținută încă în rădăcini de bunicii care nu s-ar da duși nicicum ”din țara lor”, prietenii, oamenii care te înconjoară zi de zi? Străzile neasfaltate? Orașele supraaglomerate? Satele idilice, cu oameni care trăiesc la limita subzistenței? Aurul care zace neexploatat, fără să-i pese că a iscat pasiuni și interese nebănuite? Obiceiurile de Crăciun și Anul Nou? A doua clădire ca mărime din lume? …
Poți oare iubi o Românie așa cum e ea acum, sfâșiată în bucăți de așa-zișii ”conducători” care trag haotic în mii de direcții simultan? Țara rămâne în esență aceeași? Sau se schimbă mereu, cu fiecare generație care își lasă amprenta după bunul plac? Îți iubești într-adevăr țara așa cum este ea acum? Sau iubești o țară reconstruită din amintiri – ale tale sau ale părinților – care se încăpățânează să mențină vie imaginiea ”țării de glorii” sau a ”spațiului-matrice, indefinit ondulat” (de la Eminescu și Blaga citire…)?
Ce este țara pentru tine?…
… Poate pământul…Care pământ?, mă întrebi. Și ai dreptate… Pământul lăsat moștenire de cei care se trezeau odinioară dis-de-dimineață să-l muncească, pentru a-și întreține familia, zace acum năpădit de buruieni. Sau, în cel mai bun caz, a fost parcelat și vândut pe mii de euro metrul pătrat, iar acum găzduiește cartiere rezidențiale unde nu mai ai loc să arunci un ac. Iar norocoșii foști proprietari s-au îmbogățit peste noapte și și-au luat mașini de fițe și haine scumpe, cu inscripții sclipicioase. Sunt semi-analfabeți, dar plini de bani și le râd în nas proștilor care au tocit degeaba băncile școlii și se chinuie să munească cinstit în țara lor pe salarii de nimic…
… Poate bătrânii care s-au legat cu lanțuri invizibile de țara asta, pe care o vor defini atât cât vor mai trăi… Bătrânii care stau ore întregi la cozi interminabile, pentru a primi trei ouă, un kil de mălai și unul de făină, de la nenea primarul care a devenit tot mai milostiv în ultimul timp (ca tot vin alegerile … dar astea sunt detalii…). Bătrânii care mor în fața spitalelor închise de un ministru ungur care a făcut praf ce mai rămăsese din sistemul sanitar și apoi a demisionat, iar acum probabil zace pe vreo plajă exotică, să-și refacă puterile după un mandat istovitor… Bătrânii care își vor vinde votul pentru o pungă cu mâncare care le va asigura supraviețiurea pentru încă o săptămână… Bătrânii care sunt săraci, umiliți, batjocoriți, înfrigurați, înfometați și ignorați…
… Poate obiceiurile frumoase păstrate cu sfințenie în satele unde românismul pur mai are o speranță… Plăcintele și cozonacii coapte de gospodine harnice, care încă nu au descoperit că își pot economisi energia cumpărând ”cozonac de casă” de la Carrefour sau poate chiar de la buticul din colț… Tăiatul porcului de Ignat, despre care Europa ne tot bate la cap că s-a dus vremea barbarismelor, acum porcului trebuie mai întâi să-i pui o muzică relaxantă, iar apoi să-i anesteziezi simțurile cu niscaiva chimicale administrate cu seringa… Urătorii de Crăciun și Anul Nou, care la sat încă mai sunt desprinși dintr-o poveste veche și frumoasă – cât despre orașe, dacă îndrăznești să-i cadorisești cumva cu mere și covrigi în detrimentul banilor, să te ții înjurături…
…Poate Marea Neagră? Cu plajele din care în câțiva ani nu va mai rămâne nimic, pentru că nimeni nu se sinchisește să se ocupe de consolidarea falezelor? Cu hotelurile care, majoritatea, arată la fel ca acum 30 de ani? Cu chiștocurile și cioburile pe care copiii tăi le adună conștiincios din nisip?…
Ai prins ideea, nu mai continui, pentru că mă întristez prea tare scriind… Poate sună pesimist, poate ți se pare exagerat, poate nu ești de acord cu o astfel de abordare.. Dar, ne place sau nu, asta este țara pe care o lăsăm moștenire copiilor noștri. Țara înseamnă, pentru mine, toate aceste lucruri. Cu bune și cu rele. Din păcate, când tragi linie pe dedesubt, nu prea dă cu plus…
Deci, ce este țara pentru tine?
[ link extern ] /