Imi place acest blog...

Mă frământ aiurea. Stau şi-mi pun sute de întrebări la care nu primesc niciun răspuns, ci doar alte mii de întrebări.
Lumea din jurul meu se schimbă, eu mă schimb.De ce?
Mie îmi plăcea cum era înainte, mai precis acum vreo doi ani. Îmi e dor de cea care ştia să facă haz de necaz, care nu se supăra din orice şi nu era ironică doar de dragul de a-şi hrăni orgoliul. Glumele, indiferent dacă erau sau nu bune îi aduceau un zâmbet pe buze şi îi înviorau chipul. Simplul fapt că stăteai lângă ea îi era de ajuns, iar buna dispoziţie venea de la sine. Era visătoare, credea că nimic rău nu i se poate întâmpla şi că totul va rămîne aşa. Toate astea pentru că era mai mult decât sigură că are voinţă. Să fi fost oare aşa?
Multă vreme nu am înţeles că în viaţă există urcuşuri şi coborâşuri, că nimic nu este perfect şi că asta este natural. Cred că nici acum nu pot să accept asta. Dacă s-ar putea, aş vrea ca totul să fie după placul meu (ştiu, sună a egoism, dar ăsta e adevărul). Pe moment, când am parte de câte un “coborâş” simt că mi-a picat cerul în cap şi că nimic nu se mai poate repara. Dar, odată cu trecerea timpului, “dramele” devin doar nişte lucruri de care ajung să mă amuz, gândindu-mă ce fraieră eram că le-am lăsat să mă afecteze.
Eu, în general sunt optimistă, cred în viitor şi în prezent, cred că nimic nu este ireparabil. Toate lucrurile se întâmplă cu un motiv şi viaţa e plină de surprize, aşa că să fii supărat pentru mai mult de cîteva zile nu are sens.
V-aţi gândit vreodată la certurile din trecut? Dacă staţi să analizaţi cu atenţie, ajungeţi la concluzia că de fapt nu a existat niciun motiv de la care s-a declanşat totul, iar dacă, să zicem, el chiar a existat, a fost de fapt o prostie, o copilărie sau o chestie de orgoliu.
M-am certat cu mulţi şi multe. Din nişte prostii. Dar nu îmi pasă. Sunt doar două persoane după care aş suferi dacă ne-am certa, iar cine mă cunoaşte îşi dă seama uşor.
Ce bine ar fi totuşi fără certuri.

[ link extern ]

"BUNA ZIUA DOMNULE CARAGIALE…!!!! (parodie)

Ca un vajnic reporter ce sunt, dupa atatea peregrinari prin lumea asta, ba dupa Hamlet, sau dupa Romeo si Julieta sau cine mai stie pe unde mi-au mers pasii, am ajuns acasa !!

Ca tot e “Anul Caragiale” si nu peste tot se stie asta..!!!Si cum lumea de azi se cam confunda cu lumea lui Caragiale, de atunci, cum tot e anul alegerilor de tot soiul, m-am inarmat cu un reportofon, un carnetel cu niscai intrebari chitite asa ca pentru domnia sa si la drum cu mine..!!!

Urbea Bucurestiului, cu Lipscani (sau Centrul vechi), cu Crama Domneasca si Drumul Sararilor, cu Hanul lui Manuc si multe berarii,mai are iz de capitala plina de cosmopolitism neaos romanesc, cu miros oriental si mai putin occidental, plina de masini care mai de care mai colorate si puternice…!!!

La o masa mai retrasa, dupa niste boscheti ce separau mesenii, vad palaria lui nenea Iancu…

- Salutare stimate domn !

- Sarut manusitele stimabila duduita !!

- Pot indrazni a va ruga sa-mi inlezniti oarece intrebari, ca tare multa lume curioasa la mine in urbe, la ziarul de provincie unde lucrez..!!

- Apoi ia loc si nu stiu daca esti obisnuita a bea colea un tap cu bere rece pe caldura asta ..!!!

Acum ca tot avem cate ceva de vorbit, parca merge un tap cu bere. Dar sa nu fie cu suparare, platim nemteste…

Zambeste pe sub mustata, gandind un raspuns, apoi tace galant, ca orice roman cu ceva educatie..!!

Fara sa mai stau pe ganduri, scot carnetelul unde aveam ceva intrebari si incep:

- Cum vi se pare noul Bucuresti ?! S-a muncit din greu peste tot. Ce spuneti ??!!

Cauta in zare o unda de racoare, apoi zambeste trist si raspunde:

- Scumpa duduita, parca nimic nu mai e la locul lui. Nici tu o birja, nici Capsa cu renumita berarie, nici vitrine ca la Paris, nici pomi umbrosi, parca totul a fost sters si acum este altceva.

Cum traiti in praful si zgomotul asta ? Unde mai mergeti la revista, ca Unionul nu mai este ??!!!

Ma uit si zambesc si eu si caut un raspuns pe intelesul domniei sale…

- Apoi, nene Iancule, toate s-au transformat, au alt nume, lumea s-a schimbat, avem alte mofturi si mereu cautam sa aducem din alte parti de toate, pentru ca ce aveam noi nu ne mai placea, erau vechituri demodate!!!

Se incrunta si isi mangaie e nervi mustata albita si raspunde…

- Cum poti spune atat urgie de cuvinte ??!! Noi nu aveam lucruri frumoase, strazi curate, femei elegante si cu gust imbracate, carciumi si birturi unde puteai si sa bei si sa mananci cu cativa pitaci in buzunar ??!! Unde mai pui ca nimeni nu te taia sau impusca pe strada, ca birjarul te ajuta daca erai afumat sa urci in trasura si te ducea si pana acasa..?!!

Clientii vechi erau serviti cu onoare, iar pietarii aveau gospodinele pe care mereu le onorau cu marfa proaspata si mai ieftina. Veneau pe strada iaurgii olteni cu cobilita, cu iaurt de oaie, in ulcele mari din lut, rece si bun..!!

Apoi grecii si turcii cu caruciorul cu inghetata si braga pentru zilele toride..

Unde sunt toate astea ???!!!

De ce ati adus magazinele astea mari, unde totul parca nu are gust ??!!

Tac si ma uit nostalgic peste insemnari, semn ca fastaceala mea, fie nu are raspuns, fie sunt depasita de lipsa explicatiilor. Stiu ca nenea Iancu, cu umor si placerea de a sesiza totul, cu rafinament, nu va pregeta sa mai spuna si altele….!!!!

Asa ca nu mai indraznesc o alta incercare pe directia aia…si schimb macazul !!!

- Dar ce spuneti de alegerile de pe la noi ??!! Banui ca ati auzit ca odata la 4-5 ani trebuie sa alegem parlament, primari, presedinte ??!!

Aici pare incurcat. Mai bea o gura de bere si parca isi cauta raspunsul in tapul pe care tocmai l-a terminat.

- Sincer sa fiu , te intreb si eu pe matale, ce e ala “presedinte”..??!! Pe vremea mea era Majestatea sa regele si restul care formau parlamentul, primul ministru si primarii oraselor.

Raspund eu cat pot mai bine, dar se pare ca nedumerirea crestea …

- Dar de ce nu mai aveti rege ?!! Nu mai era de gasit altul pe la vreo casa regala din Europa ??!!

Dau sa raspund, insa bag seama ca oricate explicatii as cauta, nemultumire si semne de intrebare tot erau.

Asa ca o dau pe alegeri si alegatori…

- Cum era cu alegerile ?!! Tot asa se faceau plocoane pe la alegatori cu niscaiva oferte ??!!

Tace pret de cateva minute si apoi zice cu off..

- La noi pe atunci , daca nu iesea cine trebuia te cam ciomageau, sau mai rau, erai un soi de om de nimic al urbei.. Dar bag seama ca la voi, acum, e ceva mai rau. Am auzit ca se fura voturile, ca se masluiesc alegerile, ca cel rau trebuie sa fie in frunte, iar cel bun sa sufere..!! Asa-i ??!!

Inclin din cap fara un raspuns exact. Nu de alta dar cine stie ce mai intelege bietul nenea Iancu.

Fac semn chelnerului sa mai aduca un rand de beri reci, platim amandoi cum ne fuse vorba, incercand sa ne mai racorim sufletul…

Zic asa intr-o doara…

- Caldura mare mon cher…!!!

Rade vesel, semn de bucurie ca inca mai e cineva pe lume care-si mai aduce aminte de zicerile lui…

Si raspunde malitios…

- Vezi daca nu esti la Cazinou la Sinaia la racoare cu vre-un moftangiu dupa tine ??!!

Ma apuca un ras, asa ca pe vremuri, multumesc de rabdare si explicatii, ma ridic si primesc drept rasplata un sarut pe mana, demn de orice duduita..!!

Il las sa-si savureze berea in liniste, sa uite de vorbele mele si sa se reintoarca in viata boema si patriarhala a “Micului Paris”…!!!



La buna vedere, nene Iancule,

cu drag,

pantru conformitate,

Bluerose"

[ link extern ] /

Mamaia și concentratele

Mamaia a primit sarcina să stea câteva ore cu fii-miu. Am sunat-o să văd dacă se descurcă.
- Alooo, ce faci, mamaie? Ce face Mario?
- Aaaa, e bine băiatu’, dă la pui.
- De mâncat a mai mâncat?
- Daaa, acuma.
- Ce?
- Niște concentrate.
- Mamaie, nu de pui ziceam, de copil. Copilu’ a mâncat?
- Da, mă, n-auzi? I-am dat concentrate!
- Ce-ai făcut??? Mamaie, ce i-ai dat?
- Concentrate d-alea, ghia, dân punga aia galbină d-ați adus-o voi dă la București. A mâncat un castron plin.
- Cereale, mamaie. Concentratele sunt alea pentru pui.
- Ehhh, tot nește grăunțe e și ăștea.
- …
- Auzi, ghia, da-i ieftine grăunțele ăștea la București?
- De ce?
- Păi dacă-i mai ieftine, adă-mi mai multe când oi mai veni.
- Îți plăcură și ție, mamaie?
- Nu pentru mine, pentru pui zic.


Mamaia rules – Ecograful

- Aloo, mă auzi, mamaie?
- Ãăăă, Vichişor, tu eşti, maică?
- Da, mamaie!
- Ptiuuu, bine că mă sunaşi! Mă, ce vrusăi io să te-ntreb… am auzît pă mă-ta că ţ-a fost rău, acu’ ţ-ă bine?
- Da, mamaie, stai liniştită, mi-e bine.
- ªi bebică e bine?
- E bine, mamaie, am fost la ecograf, el e bine.. are cam o juma de kil acu’…
După care mamaia n-a mai zis nimic. M-am uitat pe ecranul telefonului, convorbirea nu era întreruptă. Am început să vorbesc din nou:
- Mamaie, mai eşti acolo? Aloooo, mă mai auzi?
La care mamaia, cu vocea pierdută:
- Da.
- De ce tăcuşi aşa?
- Mă gândeam.
- La ce?
- Păi dă unde ştii tu că are o juma de kil?
- Păi am fost la ecograf, mamaie, uitaşi de la mână pân’ la gură?
- Nu uitai, faaa, da’ nu prea înţeleg io dă unde are o juma de kil…
- Păi a crescut şi el, mă, mamaie!
- Nu, faaa, dă unde ştie ăla ca are o juma de kil?
- Păi face şi el măsurători.
- Păi cum? Ţî-l bagă-n burtă?
- Nu, mamaie, pe afară. Nu bagă ăia nimic în mine. E un aparat, o să-ţi explic eu când vin pe acolo.
- Păi şi cum, mă? Ala vede tot aşa… la tine-n burtă?
- Da, mamaie, vede.
- Ptiuuu, drace, ce-au mai scos ăştia. Coastă mult să te vez la ăla?
- Câteva milioane.
- Milioane, mă? Milioane zâsăşi? Ãhăăă… nu mai viu nicăieri…
- Păi unde să vii?
- Mă gândeam să viu şi io cu tac-to-mare să vedem la el în burtă că el cică s-a lăsat dă băutură, da’ mie tot băut mi să pare.

[ link extern ]

In sala de asteptare


Azi in sala de asteptare de la doctor o femeie pe la vreo 50 de ani povestea: fetita cea mica a facut un test de iq la Fundatia Dan Voiculescu si i-au spus ca va ajunge ministru sau poate chiar presedinte. A fost cu ei in tabere, m-au sunat si acum sa ma roage sa o las iar, dar nu am mai vrut. Au simtit-o ca e geniu si nu vor s-o lase sa scape. E prima din clasa si ii ajuta pe toti ceilalti. Isi face rugaciunile in fiecare dimineata si cand se simte rau ii fierb apa cu bicarbonat, in care ii pun si aghiazma. Ne rugam la Fecioara Maria, ca mi-a zis cineva ( nu mai stiu exact detaliile pe care le abera aici ) cu ea e protectoarea noastra.
Si cu mancarea suntem foarte atente. Nu au voie sa manance pizza si alte nenorociri. Ce e, domne, aia pizza? noi aveam pizza pe vremurile noastre?
Nici cu dulciurile nu sunt de acord. Le mai faceam niste placinta cu mere cand erau mai mici, dar acum nici atat.

Asta imi mai amintesc. Restul era despre ceva profetii, minuni facute la nush ce biserica, rugaciuni..etc.

Dupa femeia asta asteptasem eu o aproape o ora sa iasa din cabinet si toata lumea se intreba ce face atat acolo. Ascultand-o propovaduindu-si ideile celorlalte mame din sala, mi s-a facut mai rau decat deja imi era

[ link extern ]

Dulau a scris intr-un alt topic:

Data post: Joi, 28 Iunie 2012, 10:30
Subiect: Daca vrei sa pleci, du-te!

Daca vrei sa pleci, du-te!

autor text: *Iunia Pasca, seria “Dreptul la cuvant“

M-am intors inapoi in tara acum 5 luni, dupa cei 5 ani pe care i-am petrecut imprastiati pe 3 continente. M-am intors acasa pentru ca am vrut, nu pentru ca a trebuit. Nu pentru ca nu mi-a fost bine pe unde am fost, ci pentru ca mi-a fost atat de bine incat am decis ca vreau sa-mi fie asa de bine si acasa. M-am intors pentru ca dintre cele peste 40 de tari pe unde am calcat, pe canalele nicicareia nu curgea lapte indulcit cu miere si pe viza de intrare a nicicareia nu scria „Paradis”. Din cele peste 40 de tari pe unde am calcat, peste 40 dintre ele nu erau perfecte. Si atunci, mi-am zis, daca tot e sa traiesc intr-o tara imperfecta, de ce sa nu fie ea cea in care am vazut pentru prima data halatul galbui si peretii decojiti ai maternitatii?

In ultimele cinci luni de cand m-am intors, aud pana la ingretosare intrebarile sau exclamatiile din seria „de ce te-ai intors?”, „nu-ti pare rau ca te-ai intors?”, „da’ tu esti proasta?”, insotite de omniprezentele „eu abia astept sa plec” si „eu as pleca de-aici maine”. Si imi vin in minte o serie de idei pe care daca nu le exprim aici acum in scris, s-ar putea sa-mi crape inima si sa mor.

In primul rand, cum spunea un prieten de-al meu, imi vine sa le raspund tuturor: „Dar du-te! Te rog, cat de repede, si sa nu te mai uiti inapoi!” Pentru ca ultimul lucru de care avem nevoie in acest moment este de indivizi ca tine, care isi petrec intreaga energie plangandu-se cat e de nasol aici si ce caini incovrigati populeaza strazile altor natiuni. Granita e deschisa, lumea e deschisa, so go planet go!

Marca unui om de exceptie este sa reuseasca acolo unde majoritatea s-au oprit, acolo unde e greu dar el alege sa nu dea bir cu fugitii.

Marca unui om exceptional este sa razbata intr-un loc plin de provocari, este sa puna mana si sa construiasca acolo unde e nevoie, nu acolo unde deja s-a construit de catre altii.

Marca unui om de exceptie este alegerea responsabilitatii in locul invinuirii si a scuzelor, este actiunea in locul vorbelor goale si stricate.Marca unui om exceptional este a pune mana si a face, si a imparti mesaje ce construiesc, nu mesaje pline de acid si venin.
Dar daca tu vrei sa pleci, du-te!

Chiar daca asta imi vine sa le spun, nu le-as spune asta. Ci i-as intreba doar simplu:„Care e scopul tau in viata?”.
Care crezi tu ca e marca pe care poti si vrei sa o lasi in urma ta pe acest pamant? Sa fie doar urma de la Mercedes si coaja de la samanta, sau e posibil sa fie ceva pentru care cei din jurul sicriului tau sa incline capul si sa spuna „Iti multumim ca ai fost pe acest pamant. Lumea a fost mai buna datorita tie”. Nu stiu, se poate ca asta sa nu aiba nici o importanta pentu tine, dar te intreb: te-ai intrebat asta vreodata?

Teama mea e ca cei mai multi dintre cei care vreti sa plecati o faceti pentru ca fugiti de ceva.
Stii ca ceva nu iti place si vrei sa scapi de acel lucru. Stii ca nu esti fericit si vrei sa gasesti fericirea altundeva, pentru ca e clar ca ea nu salasluieste in tinutul acesta mirific in forma de peste. Sau buchet de flori. Sau orice alta bazaconie ti-a mai spus invatatoarea ta in clasa I. Sau a IIa.

Iti spun asta cu toata sinceritatea, mi-e teama ca daca pleci pentru ca fugi de ceva, sansele sunt ca nu vei gasi ceea ce cauti acolo unde mergi. Pentru ca nu stii ce cauti cu adevarat. Poate ca vrei „o viata mai buna”, dar ce inseamna asta pentru tine? Si, mai important, de ce vrei o viata mai buna? Majoritatea oamenilor o vor pentru ca li se pare ca astfel vor putea in sfarsit sa simta libertatea, implinirea si fericirea pe care o cauta. Daca si tu esti unul dintre ei, te invit sa mergi in oricare dintre tarile dezvoltate din lume, unde cred ca esti de acord ca se „traieste mai bine”, si sa vezi cum o mare parte din localnici nu mai sunt acolo, pentru ca au plecat in cautarea „libertatii, implinirii si fericirii”. Si asta pentru ca si-au dat seama ca aceste lucruri nu salasluiesc in tarile lor doar pentru ca mall-urile sunt smechere, soselele sunt negaurite si coruptia mai putin corupta. Unii si-au dat deja seama ca nu salasluiesc nici in tara vecina, nici aici in tara ta, nici pe continentul vecin, nici pe cel de la celalalt capat, si in nici o tara de pe pamant. Pentru ca ele nu stau in nimc din exterior, ci sunt mult mai aproape decat ti-ai putea imagina: sunt in inima ta. In locul unde poti sa le cauti oriunde te-ai afla, si sunt grozav de nerabdatoare sa ti se infatiseze. Asteapta doar sa le-o ceri.
Dar daca tu vrei sa pleci, du-te!

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar in momentele in care vei fi acumulat tot ce ti-ai dorit, si vei trai viata pe care acum crezi ca vrei sa o traiesti, ia-ti cateva secunde sa inchizi ochii si sa asculti cu toata sinceritatea de care esti in stare. Si daca vei auzi de acolo din strafundul inimii tale o voce stearsa strigand „Asta nu e tot. Mai e ceva, iti aduci aminte? Adu-ti aminte!”… poate vei dori atunci sa o asculti. M-as bucura sa o asculti. Am fi cu un om mai aproape de o lume mai buna.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar daca vrei sa pleci doar pentru ca „Romania e de cacao”, sa dai bir cu fugitii in cautarea unui loc mai „civilizat”, asigura-te ca stii mai ales inspre ce te indrepti, nu doar de ce anume fugi. Asigura-te ca stii cine esti, si ce ai venit aici sa faci. Si daca afli ca scopul tau e acolo in afara granitelor, atunci du-te si implineste-l.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar nu te uita la noi cei ramasi aici cu ura si dispret. Intr-un fel sau altul, ne curge aceeasi roseata prin vine. Nimeni nu-l apreciaza pe omul care-l vorbeste de rau pe altul, dar omul care arunca cu pietre in propriului neam… acela e dispretuit. Unii ar spune blestemat. Nu-ti face tie asta, tu meriti mai mult.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar ia cu tine o atitudine de invingator. Nu te du acolo in lume ca sa te plangi, sa dai vina pe altii si sa gasesti scuze pentru nereusitele tale.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar du-te ca sa ajuti sa cladesti acolo, nu doar ca sa iei; sa iei ceva care nu e al tau si la care tu nu ai contribuit nici o picatura de sudoare. Nu te du sa strici ceva ce altii si-au dat din viata pentru a construi.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar du-te pentru ca esti fericit sa cunosti lumea de afara, nu pentru ca esti nefericit aici. Pentru ca atunci ma tem, sincer ma tem, ca nu vei scapa de nefericire. Si atunci ai plecat degeaba.






unul dintre cei intorsi =D>=D>=D>:thumbup:

[ link extern ] /