"10 lucruri ce le-am invatat de la baiatul meu de 6 ani
Este uimitor cum copilul tau iti da putere si chef de viata. Te uiti in ochii lui si vezi lumea, te hranesti cu rasul lui, ii sorbi cuvintele si te identifici pana la absolut in tot ceea ce face. Si cand mai e si nascut la fel, chiar e cazul sa te freci la ochi, pentru ca e parca te-ai uita in oglinda.
Si zi de zi un nou univers ti se deschide in fata ochilor. Mereu observi, gandesti, anticipezi si cu toate astea esti surprins. Iata de ce m-am gandit sa-ti spun cate ceva din ceea ce el m-a inspirat.
1. Cand e cazul sa te opresti.
Suzuka mea nu are mp3, fiatu’ lu bunicu’ da. Si mereu cand ne intalnim ma intreaba repede… esti cu masina lu’ bunicu’? Stai sa vezi de ce. Ii place lui o melodie speciala de pe un cd special. Aceeasi melodie. Una despre calatorii si voie buna. Si o vrea mereu.
Dar nu o data, sau de 5 ori ci mereu si din nou. Cantam amandoi, gesticulam si ne zapacim, totul ok. Doar ca daca as face ce vrea ar merge pana la mare cu aceeasi melodie.
Sau.
Il las la jocuri. E in stare sa stea ore, zile. Nu se opreste decat cand ii cade capul. Doar inca doua tati… si apoi inca doua si tot asa… Asa incat trebuie sa-l extrag cumva si asta fac.
Insa oricat ar parea de straniu si de greu de crezut, m-am surprins procedand LA FEL. Uneori exagerez, continui, repet chiar daca nu e bine. Pentru ca imi place sau pentru ca pot sau pentru ca vreau. Nu pentru ca e nevoie. Socializez pe net, vorbesc cu iubita in nestire, sau poate ajut pe cineva care e pierdut deja in hatisul de informatii…
Actiuni si interactiuni fara echilbru, sau cu o pondere prea mare din partea mea. A trebuit sa-mi vad copilul facand la fel ca sa ma trezesc sau sa constientizez. Foarte rau, Cristi, e cazul sa te opresti.
2. Mergi mai departe
Asta m-a uimit tare. Fii atent. Se intampla ca nu se poate tot ce vrea el. Poate nu am timp sa merg in parc sau poate am facut deja baita si chiar nu mai trebuie inca una sau poate o ciocolata ajunge si nu trebuie golit tot dulcele din frigider. M-a uimit in doua trepte.
Stiam ca e incapatanat ca mine.Uite ca nu e. Insa nu stiam cat de simplu se defocuseaza de una si incepe cu alta. Pentru ca daca ai sa-mi ”tai” mie ceva am sa o tin minte si am sa fac urat si ma indoiesc ca imi trece prea repede sau ca imi vine instant cheful de altceva.
Adica copilului meu ii trebuiesc exact 5 secunde de fermitate, vede in ochii mei ca nu se poate si instant incepe sa faca altceva, pur si simplu se bucura, gaseste alt lucru de facut.
De asta zic ca ar fi extraordinar sa invam de la ei, nu avem nevoie de chestii extraordinare pentru a nebucura de viata si desigur nu e nevoie sa luptam aiurea pentru ”cauzele pierdute” Pur si simplu bucura-te de ceea ce ai si mergi mai departe.
3. Propriile limitari
Cred ca avea cam un an si ceva prima oara cand s-a apucat sa construiasca, sa aranjeze, sa puna obiecte unul peste altul. Construia castele dintr-un fel de lego mai mare. Apoi a descoperit masinutele. Are sute de masinute si acum se apuca si creaza siruri-siruri, le aseaza in linii paralele sau cateodata le pune in forme sau unele peste altele…
Si face asta in toata casa, 3 camere si holul sunt poligon de masinute. Coxy e surghiunit spontan in baie pentru ca patrupedu’ calca pe ele sau le da jos cu coada. Eu uit sa ma misc ca nu mai e loc de trecere.
Sau.
Fiind iarna ioc parc. Asa ca deseneaza cu creta colorata pe gresia poroasa din hol. Si uita sa stearga, nu ii place, vrea sa ramana imortalizate, adoarme si primul lucru cand se trezeste vine sa-si vada creatiile apoi vrea sa deseneze din nou.
INSA NU MAI ARE LOC. Si momentan se blocheaza.
Acelasi lucru se intampla si in mintea noastra. Senzatiile, sentimentele, actiunile creaza cai batute, sunt creatiile noastre. Uitam sa facem ordine, sau facem dar incomplet. Uitam sa facem bine ranile din trecut, vrem sa retraim durerea de frica sa nu ne-o ia cineva. Sau pur si simplu pierdem principiile sanatoase printre acele rani sau imagini sau lucruri ce acum si aici nu mai au nici o importanta.
Privindu-l pe Alex mi-am dat seama de similitudinea si eroarea grava proprie mie si lui. El m-a inspirat in a-mi imagina propriile limitari. Simplu.
4. Inventand noi obiceiuri.
Era mic cand ne uitam amandoi la un oarecare desen animat. Unul cu catei. Se jucau si latrau si cumva era un fel de ”give me five” asa ca amandoi ne-am obisnuit (nici nu stiu care pe care) sa ne apropiem degetele mici si sa fie asa cumva ca un semn de ”suntem de acord”
De atunci, cand ma vede suparat sau cand suntem tare aproape, asta face. Si asta m-a inspirat sa creez noi si noi lucruri ”numai ale noastre” In primul rand e extrem de amuzant, mai ales cand facem asa in fata altor oameni. Apoi e un sentiment de reala prietenie si incredere, un fel de limba straina stiuta numai de noi. Fa asta cu copilul tau.
5. Joaca de-a invatatul
Aici trebuie sa recunosc ca e mana mamei lui. Mergem pe strada si stie TOATE MARCILE DE MASINI. Vizual dupa sigla. Apoi am inceput sa citim si sa scriem. Jucandu-ne cu initialele numelui lui. ALEX. Identificand cateva litere din sigla unei masini oarecare.
Totul in joaca. Nu cred ca exista mod mai frumos de a invata altul decat acela de a te juca. Jucandu-te, imbini placutul cu utilul. Si chiar daca stiam de mult iata cum Alex mi-a redefinit un principiu de viata.
6. Spune tot
Copilul meu spune tot. De altfel stii deja ca daca vrei sa stii adevaraul, intreaba un copil. De exemplu daca ii place ceva spune imediat. Nu conditioneaza. Nu asimileaza. Nu gandeste prea mult.
Nu ii plac ciocolatele cu crema alba. Miroase un pic si gata. Scurt. Nu vreau. Sau, desi e prietenos, se intampla sa nu-i placa un prieten. Se duce si ii spune scurt, fara echivoc. Fara nuante sau pasiune fara rost. Si nu intotdeauna politicos. Recunosc ca nu e.
E MULT MAI BINE. E SINCER SI ONEST.
Unul din cele speciale de care mi-a fost frica a fost relatia lui cu Bluerose. Tocmai pentru ca o cantareste in 3 secunde si ii spune instant. Cele doua fiinte pe care le iubesc cel mai mult pe lumea asta.
Si, intr-o zi, am facut ochii mari de uimire. Au fost chiar doua cazuri in care nu-mi venea sa cred. O data cand i-a spus Bluerose o poveste cu un motan si asculta vrajit, alta data cand faceam toti trei ceva de papi si eu am uitat sa cumpar ceva anume, i-am lasat pe amandoi impreuna, ea la 15000 de km si el in fata calculatorului si …. cand am venit erau prea ocupati sa ma mai bage in seama..hahaha.
De atunci s-a scurs un an si mereu ma intreaba de ea.
Acum.
Noi, cei maturi si atoatestiutori, am pierdut cumva aceasta onestitate in schimb am devenit tare buni specialisti la acel ipocrit joc al disimularii. Probabil din cauza fricii de respingere sau constrangerilor sociale. Pur si simplu ne pomenim, pe automat, spunand una si gandind alta.
Eu unul recunosc ca mi s-a intamplat de multe ori. Insa, privind omuletul asta de un metru am cazut pe ganduri, si uite ca am devenit din ce in ce mai putin interesat de ceea ce oamenii cred despre mine si mult, dar mult mai interesat de ceea ce intr-adevar vreau sa fac sau sa spun.
Ahhh, bineinteles, nu e intodeauna politicos, recunosc. Da’ uite ca nici nu am zis vreodata ca as fi. Punct.
7. Cand promiti
Asta e grea. Sa-ti mai spun, sau ai inteles deja? Vine, ia o mina serioasa, dar nu stiu cum sa-ti spun, intepeneste si i se ridica sprancenele si imi spune autoritar : Tati! Ai promis!.
Sfant sa fii si tot incalci o data si o data o promisiune facuta unui copil dar privindu-l mi-am derulat prin fata ochilor intamplari intamplate mie si de care nu sunt foarte mandru. Asta face un copil din tine.
8. Cand iubesti
Cand iubesti de obicei faci ceva in sensul asta. Cum verba volant FACI si nu spui. Adica atitudinea ta exprima ceva. Persoana respectiva e topita.
Daca nu e topita atunci e o simpla figura de stil. Daca insa i se intampla cum mi se intampla mie cand mogaldeata vine, se lipeste de mine, ma strange si parca ma mangaie cu vocea aia soptind cu anumite acorduri ale vocii inconfundabile, atunci da, este iubire.
Am fost casatorit 17 ani dar nu am stiut dimensiunile iubirii pana la Bluerose si Alex. Nu stiu ce as mai putea spune aici.
9. Disciplina la patrat
Nu as fi crezut vreodata ca e posibil sa invat asa ceva de la un copil de 6 ani. Hai sa-ti spun scurt. Copii dorm putin. Copilul meu doarme si mai putin ca e Varsator si e duracell adica se incarca repede. Asa incat in fiecare dimineata se trezeste primul.
Uneori la 6 dimineata, sau 5 cand e somnul mai drag dupa o noapte de scris. Cum sa te superi pe el?? Mi se urca pe burta si isi apropie fata de a mea, ca eu ma fac ca dorm si zice tare: tatiiiiiiiiiiiii, AM DORMIT!!!. Si uite asa, si eu si Coxy (care e un patrued tare somnoros) ne-am obisnuit sa ne trezim de dimineata.
Partea buna e ca petrecem mai mult timp impreuna. Pe de alta parte e mai putin somn hahaha. Dar uite ce inseamna sa-ti creezi de mic un obicei bun. pentru ca trezitul devreme e unul din cele mai necesare bune obiceiuri din viata ta.
Si da, multe lucruri se intampla mai bine daca ai disciplina. De notat.
10. Cand zambesti
Copii rad cristalin. Asa parca o orga cereasca se pogoara pe pamant si cu iz de rai se dezlantuie cea mai extraordinara orchestra a vietii. Daca nu ai un copil e cazul sa-l faci repede, daca ai stii deja.
Nu cred ca exista definitie mai simpla sau mai complexa a rasului. Copii rad cu mainile, cu picioarele, cu firele de par din cap, aerul se agita in jurul lor si soarele rasare mai frumos.
Asta am invatat eu de la Alex. Recunosc, desi sunt zambaret de felul meu, el si numai el mi-a redefinit o notiune ce ma face sa scriu peste tot pe unde pot acel hahaha ce a devenit cumva ca tasta ENTER.
Cand mi se intampla ceva rau (cui nu i se intampla) intai ma gandesc la hahaha, trebuie sa fie ceva hilar in tot ce e rau, neaparat trebuie sa existe o parte teribil de ”neserioasa” …daca vrei.
Si astfel am descoperit, ca da, in 100% din cazuri, chiar si cand moare cineva, sau e bolnav sau e trist sau e cum vrei tu sa fie, exista in tine puterea extraordinara de a CONTINUA sa zambesti, de a rupe lantul slabiciunii aparente, de a te ridica poate mult mai sus decat ai crezut.
De asta Dzeu a lasat copii pe pamant si ne-a condamnat la o veselie vesnica in si prin ei.
Cu drag,
Cristian"
[ link extern ] /
avocatnet.ro explicăm legislația
ContSters240593 
MobilierCafenele 
justitiarul3