avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 712 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... Imi place acest blog...
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

Imi place acest blog...

Sunt cateva bloguri pe care le citesc cu placere. Unul dintre acestea este al lui Vlad Petreanu (Amar de Zi), un jurnalist inteligent, fost ‘’antenist’’ care si-a dat demisia de curand de la trustul autointitulatului cool mogul – de care de asemenea imi place, e dreptul meu :)
Poate aveti si voi bloguri pe care le urmariti, spuneti aici...

Acesta este textul in care a descris ''procesul'' de lichidare dupa ce si-a dat demisia.

Lichidarea
- Cleşte sertizor.
- Ce-i aia?
- Cleşte sertizor. Pentru papuci d-ăia, la cable.
- N-am luat niciodată aşa ceva. La ce mi-ar fi trebuit?
- Aşa figuraţi.
- Nu cred. Aş vrea să văd şi eu unde am semnat pentru asta.
- E o situaţie mai veche, de prin 2007. Eu sunt nou, n-o am.
- Păi şi-atunci?
- Nu ştiu, aşa figuraţi.
Administratorul se uită la ceas. Curând se termină programul. În faţa lui, catastife, caiete, dosare, foi prinse cu agrafe şi capse. Creioane, pixuri aliniate pe masă. Un monitor de calculator, stins. O tastatură pusă deoparte, nefolosită. Un calendar prismatic din carton lucios. Ordine, disciplină, alinieri, spaţiu atribuit după un regulament misterios.
Eu, în picioare.
- Mai aveţi un brother touch.
- Asta chiar nu ştiu ce e.
- Nici eu, dar e la dumneavoastră.
Lichidarea e momentul ultimei clarificări între tine şi firmă, un partaj în avantajul unuia singur. Compania vrea totul înapoi, chiar şi ce n-a avut. Erorile sunt numai ale tale.
- ªi un generator.
- Generator? Cum, generator?
- Ton generator.
- Adică generator de ton? Nu de curent?
- Aşa scrie. Nu ştiu de care e.
Imposibil să-nţelegi ceva.
Sfârşitul unui contract e aici o epopee cu încleştări de voinţe, învinuiri, trădări şi acte de eroism. Într-un birou, cineva îţi semnează, cu un zâmbet complice, fără a mai verifica (“doar ne ştim, dom’ Petreanu”). În altul, omul îţi împărtăşeşte anecdote:
- Ce-aveţi dumneavoastră e mizilic. ªtiţi că sunt şi flotoare pe unele inventare.
- Ce fel de flotoare?
- D-alea de veceu.
- ªi vine cineva să le verifice vreodată?
- Comisia.
Comisia. Sunt oameni plătiţi să numere flotoarele de wc. Câte facultăţi îţi trebuie pentru asta? Cu cât poţi plăti aşa o specializare?
- ªi să vă zic una tare.
- Ia zi.
- ªapa de beton din platoul ăsta din stânga?
- Nu cred.
- Ba da. E şi aia pe inventarul cuiva. Nu vă spun cine, dar e pe inventarul cuiva.
O şapă de beton de 400 mp, pe un inventar. Absolut autentic.
În alt birou, întâlnesc un păţit.
- Mie mi-au cerut să iau în inventar nişte role de scotch.
La videotecă, sistemul mă dă în fapt. “Figurez” cu 5 casete beta, luate acum vreo 10 ani.
- Păi cum, doamnă, astea nu se casează? După 10 ani?
- Ba da, dar trebuie să le aduceţi ca să dea comisia cu ciocanu-n ele.
Comisia. Oare ciocanul de casat al comisiei e pe inventarul comisiei? Dacă se rupe de la atâtea casări, se întocmeşte referat de casare pentru ciocanul de casat? Se face altă comisie ca s-o verifice pe prima? Dacă membrii comisiei au vrut să-şi însuşească ilegal obiectul şi doar au pretextat că s-a rupt?
Dileme.
În alt birou:
- Măi, la mine au stat 3 zile să numere elemenţii pilonului de emisie.
- Cum?
- Da, cică avea 16 elemenţi, dar la vedere nu erau decât vreo 5, restul erau alte piese şi nu pricepeau unde e tot pilonul.
Televizoarele atârnate pe pereţi; o cafetieră; 4 birouri; un calculator; 4 monitoare; un fierbător, un cuptor cu microunde, un frigider; măsuţe, scaune, sertare pe role, parchet, un UPS, 4 cămăşi, alte obiecte cu indicative misterioase, imposibil de identificat, boxe de calculator, fibra optică.
Fibra optică?
- Păi şi ce fac acum?
- Acum le predaţi.
- Cui?
- Găsiţi dumneavoastră pe cineva.
Administratorul priveşte prin mine, fără expresie.
- Păi eu ce treabă mai am? Cum să decid eu cine va folosi aceste obiecte? E treaba companiei, nu a mea. Eu nici nu mai lucrez aici.
- Nici a mea nu e.
Suntem blocaţi. Ar trebui, deci, să lansez un concurs prin redacţie – care vreţi obiecte? Ar trebui să umblu de la unul la altul, împingând oamenilor sub pixuri procese verbale pentru lucrurile Antenei.
- Prietene, uite care-i treaba… Ia-le dumneata, că eşti administrator, şi dup-aia le atribui cui va lucra cu ele.
- Păi şi ce, să mă duc eu în fiecare zi să verific că mai sunt acolo? Găsiţi dumneavoastră.
Nici o şansă. Omul e-nţelegător ca o stâncă prăvălită-n drum.
Pe listă, o ultimă aberaţie: licenţa de muzică Antena 3.
Carevasăzică, muzica de post e pe numele meu în inventarul acestui administrator. Muzica de generice, de promo, de post, de aşteptare, semnalele de comutare, ilustraţiile audio, toată identitatea sonoră a Antenei 3.
E şi normal – a fost una din deciziile pe care a trebuit să le semnez în 2005, când Antena 3 era doar o idee.
Ca atare, dacă nu pot scăpa de cleştele sertizor, de generatorul de ton, de cafetieră şi de sertarele cu role şi de toate celelalte nr.crt.-uri din catastifele administratorului, poate că ar trebui să păstrez şi muzica postului.
Să mă caute comisia dup-aia. Sau poate vreun colecţionar.
Cel mai recent răspuns: POPA GHEORGHE , Specialist in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca 13:47, 14 Iunie 2017
Cand odihna e lege…Alice Nastase Buciuta


E nevoie din cand in cand sa vina cate o zi in care ni se porunceste sa nu mai muncim. In care e pacat sa trudesti, sa mesteresti, sa te ostenesti…
E nevoie sa fim facuti vinovati pentru impulsul intrat in oase de a munci in fiecare zi, e nevoie sa ni se comande printr-o lege divina sa stam si sa ne bucuram, ca sa mai aducem un pic de echilibru in viata noastra bolnava de prea multa graba si de prea multe raspunderi…
Asa ca eu m-am bucurat, dupa multa, multa vreme, de o zi in care m-am ferit sa muncesc. O zi in care am lasat dezordinea in urma, fara sa ma simt vinovata ca n-am facut tot ce puteam sa fac – asa cum mi se intampla in mod obisnuit, ci, dimpotriva, multumita ca am izbutit sa-mi infranez tentatia de a controla totul. O zi in care am mancat ce am vrut si am dormit dupa pofta inimii, asa cum nu mi s-a mai intamplat de-o vesnicie. In care nu m-am impiedicat de niciun “trebuie”.
Cat de frumoasa a fost ziua in care odihna e lege, bucuria porunca, iar lumina binecuvantare? Cum ati petrecut prima zi de Pasti?

[ link extern ]

Ciudata mai e viata asta.


De 2 saptamani sotul meu e in spital.
Diagnostic?
Septicemie,fasciita necrozanta,endocardita stafilococica,infectie cu stafilocus aureus,diabet,chisturi pe rinichi....
Acum cand scriu este pentru a treia oara in operatie .Prima operatie a fost in data de 11.03.2010.
NU ma intrebati cait bani am dat pentru medicamente.
Spitalul nu a asigurat decat insulina,glucoza,serul fiziologic,si fasele cu care este pansat.
In rest cumparam noi.
Pentru a suporta cat de cat durerile are montat in coloana un cateter care este legat la un aparat ce ii pompeaza o data la cateva secunde un anestezic.
Pana si anestezicul il cumparam noi.
Noi cumparam anestezicul in flacoane mici.Am inteles ca flacoanele de 20 ml sunt doar pentru spitale.
Totul cumparam din farmacie cu adaosul comercial corespunzator.
Dau telefoane,apelez la cunostinte...fac echilibristica cu toate sa le aib ala timp.
Azi aflu de Mile Carpenisan.
Cam acelasi diagnostic.
Si vad mobilizarea pe net.
Toata lumea cere ajutor pentru Mile.
Nu sunt invidioasa .
Sa ii ajute Dumnezeu sa treaca cu bine peste asta si sa se aca bine.
Dar ma gandesc ca in Romania zilelor noastre,daca nu esti o persoana publica,nu ai nicio sansa.
NU cer nimic de la nimeni....doar....eventual o rugaciune daca vreti sa spuneti pentru noi.
Am vrut doar sa vada cineva,oricine diferenta.
Daca esti un om obisnuit te jecmaneste toata lumea.De la femeia de serviciu pana la medicul curant.
Nu am dat la nimeni niciun ban.NU mi se pare normal si logic in conditiile in care imi paltesc tot sa mai si dau spaga.
Este ca si sum ar veni ei la pizzeria unde lucrez,i-as trimite sa isi aduca ingredientele de pizza iar la sfarsit le prezint nota de plata si astept si ciubuc.
Draga Mile...nu ne cunoastem dar imi doresc din tot sufletul sa invingi boala.


[ link extern ] /
Marile adevăruri sunt găsite la întâmplare…

Marile adevăruri – şi singurele care contează, dealtfel – sunt găsite la întâmplare.

Moartea, dragostea, primăvara sau toamna lăuntrică, toate acestea le întâlnim şi le cunoaştem la întâmplare.

Nu numai atât.
Se întâmplă, chiar, că trece multă vreme până să înţelegem că le-am cunsocut.
Sunt atât de cenuşii, de umile, de cotidiene – încât nici nu le băgăm în seamă.
Conştiinţa noastră este atrasă mai mult de adevărurile catastrofice, violente, sumare, agonice
– căci asemenea adevăruri siluesc şi se cer siluite, ele exaltă vertiginos carnea şi duhul,
ele sunt revelate prin experienţe dramatice, cu o dramaturgie bogată şi o punere în scenă meşteşugită.

Dimpotrivă, adevărurile găsite la întâmplare nu au nimic demonstrativ şi dramatic.
Le descoperim deodată în suflet, fără să ştim cum au ajuns acolo.
Ele sunt, şi nu poţi spune nimic altceva despre ele decât că sunt.
Te pomenesti cu o vara trosnind de rod , cu o vara intreaga in suflet – si te intrebi de unde ai gasit tu bogatia aceastanemeritata in intelegere, in munca, in bucurie.
Vara! iata un adevar gasit la intamplare, si care pretuiesta mai mult decat toate adevarurile ”tragice”(care nu sunt tragice).

Mircea Eliade

[ link extern ]
Ultima modificare: Vineri, 20 Aprilie 2012
Andreea-Ionescu, utilizator
Fara viitor

Mă caut în trecut şi în prezent

Dezleg cu greu un nod de la batistă

Cad vise chinuite –un torent

Se sparg în val de primăvară tristă

Izvor de sevă urcă către muguri

Dar gândul meu se pierde-n labirint

Scâteia ce aprinde false ruguri

Trăieşte în cuvinte care mint

Strâg lacrimi în ulciorul de tăceri

Azurul doar îmi mângâie retina

Un vânt uşor aduce mângâieri

Un curcubeu împrăştie lumina

ªi ieri şi azi înfig în gând pumnale

Un mâine aşteptat rămas pe drum

Cuvinte împletite printre zale

Prefac dorinţele de bine-n scrum

Ce greu păzeşti un dor să nu dispară

Mă caut dar nu pot să mă găsesc

O linişte mă poartă către vară

Ca în căldura ei să mă topesc


[ link extern ] /

”Sunt singura sportiva adolescenta din Romania cu performante omologate de World Records Academy, sportiva in activitate, care incearca sa faca performanta in continuare. Ar trebui sa plec pe 28 martie in expeditie la Polul Nord pe schiuri ca parte a „Celor doi Poli pe schiuri” in acelas an – Cea mai tanara sportiva, record World Records Academy. Pe data omologorii recordului meu nu am nici un sponsor, nici o finantare, nici macar bilete de avion. Ma antrenez pentru ca asa este modul meu de viata, dar cand sunt acceptata gratis la o sala de forta a unei structuri de stat mi se spune sa ma grabesc ca urmeaza sa vina sportivii. Adica ce fac eu nu e sport, adica eu sunt tolerata, alpinismul de altitudine e bun numai pentru diplome si poze, un fel de „ursul din Sinaia”. Asta pentru ca sunt de la clubul meu privat, nu apartin nici unei structuri, nu am o sustinere anume, deci sunt asa, generic, a Romaniei. E magulitor dar ca sa plec la Polul Nord...”
(Crina Coco Popescu)

Alpinista Crina "Coco" Popescu (16 ani) a primit decizia de omologare a recordului sau, ca “prima femeie care a escaladat Mt. Sidley”, de World Records Academy


[ link extern ] /

Alte discuții în legătură

Epigrama :) ContSters240593 ContSters240593 [i]Recidivistului:[/i] La stalpul infamiei pus Regrete-l chinuiau nespus. Da-n mai putin de-o saptamana, Vandu si stapul pe sub ... (vezi toată discuția)
Blogurile anului 2009 MobilierCafenele MobilierCafenele Deoarece blogurile sunt noul \"trend\" privind informatia pe internet, as dori sa va intreb care sunt, in opinia dvs, cele mai interesante bloguri pe care ... (vezi toată discuția)
Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde... justitiarul3 justitiarul3 Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie ... (vezi toată discuția)