Nu ma tem de critici, si asa cum v-am spus , si pentru mine, cautarea pe internet s-a terminat.
Urmeaza biblioteca.
Iar daca voi gasi documentatie despre aceasta "dependenta naturala" , e normal sa imi cer scuze, pentru ca de apropae o luna sunt "Toma necredinciosul" in aceasta privinta.
Daca intr-adevar voi gasi , atunci discutia va fi alta, si implicit, si comportamentul meu procesual.
EDIT LATER:
@KENNSO
Domnule KENNSO , avand in vedere aceasta expresie, "Eroarea aceasta de a va casatori si face copii cu cine nu trebuie va apartine in totalitate" , sper sa fiti in asentimentul meu cand sustin ca noi toti acesti tati , care nu ne-am informat la modul serios inainte de a ne casatori, asupra tuturor riscurilor juridice in caz de divort cu copii , precum si faptul ca nu ne-am luat toate masurile ca vom avea langa noi o persona ideala pentru toata viata, ne-a costat foarte mult , atat pe noi dar mai ales pe copii nostri.
Va invit sa duceti aceasta experienta in societate. Astfel incat viitorii soti si mai ales tati, sa nu mai repete aceste greseli ale noastre, sau daca le repeta macar sa fie in deplina cunostinta de cauza.
Este exact ceea ce am aratat dalungul intregului topic: tati sunt invitati sa nu fie tati chiar din timpul relatiei, daca nu sunt 100% siguri ca au langa ei o persoana ideala. Este cea mai buna protectie pe care o poate asigura copilului in caz de divort.
@rarespopa
faptul ca lupt pentru copilul meu si va intrebati retoric daca nu cumva acesta este un defect de caracater, este exact modul de lucru al instantelor: pun o presiune imensa pe tati prin pastrarea intr-o zona invizibila a rationamentului pentru care copilul este incredintat mamei, si fara sa vrea ii atrag pe acestia intr-un razboi de uzura, apoi le reproseaza ca ii intereseaza mai mult razboiul decat decat copilul.
In alta ordine de ideii invit toti tatii la blibioteca ca sa deslusim misterul "dependentei naturale".
Daca domnul rarespopa are dreptate, trebuie sa lansam o campanie de informare generala a tuturor barbatilor si tatilor din Romania, astfel incat greselile noastre sa fie evitate pe viitor.
Vom avea toata societatea de castigat: mame, tatii, copii, instante.
Dle rarespopa
Psihologia, psihanaliza nu sunt stiinte exacte (exista opinii care sustin ca nici nu ar fi stiinte!) pt ca nu pot fi efectuate in laborator foarte multe experimente!
Sustineti la infinit si mai mult opinia despre dependenta innascuta de mama! Ce sa inteleg de aici? Ca un adult in varsta de... 50 de ani, sa zicem, mai e dependent de mama?! (daca e, inseamna ca nu le are pe toate). Un adult isi iubeste mama, da – insa nu e dependent! Daca dependenta e innascuta, cum scapam?!
custodie.comuna citeaza opinia unor psihologi si il acuzati ca ”ia ce ii convine” – asa faceti si dv! Sunt foarte multe pareri si fiecare opinie poate avea parte de ”fani” – si e logic sa fie astfel!
Ii sugerati (indirect) lui KENNSO ca nu ar fi trebuit sa se casatoreasca! Da, exista legi si reguli, dar nu in dragoste! Oamenii care se iubesc (sau cred ca se iubesc) obisnuiesc sa se casatoreasca... Ce urmeaza dupa nu avem de unde sti! Nu stim unde vom ajunge dupa 5 secunde, dar dupa 3-4 ani! Planuri avem, dar nu stim daca socoteala noastra se potriveste cu viata!
@custodie.comuna
Iar deturnati sensul spuselor mele scotantu-le din context si dandu-le interpretari care sunt evident departe de intentia mea. Imi mutilati spusele. Daca doriti sa va promovati opiniile va rog faceti-o fara sa folositi vorbele mele.
Eu am acreditat o cu totul alta idee cand am sustinut ca "vina" de a incheia o casatorie cu o persoana nepotrivita ii apartine exclusiv celui implicat. Ideea reiese clar din postul meu si este departe de cea pe care o acreditati dumneavoastra. Eu am sustinut ca cel vizat este liber in alegerea sa si in incheierea casatoriei si ca atare nu se poate retine vina instantei in esuarea acesteia cu toate efectele ei ulterioare. Dumneavoastra imi "puneti in gura" alte cuvinte inducandu-i in eroare pe ceilalti participanti la discutie.
Iar ma puneti la zid ca pe un "dusman al poporului" sustinand ca am afirmat lucruri pe care nu le-am afirmat.
Nu am afirmat ca faptul de a lupta pentru copilul dumneavoastra este un defect de caracter. Cand m-am referit la un POSIBIL defect de caracter am vorbit de atitudinea dumneavoastra din aceste discutii. Este un repros pe care vi l-au mai facut si altii pe alte topicuri.
Cred ca ati devenit tendentios.
@trope_doi
Psihanaliza are un demers mult mai riguros deoarece foloseste instrumente imprumutate din alte stiinte antropologie, genetica, medicina, etc. Psihologia este o suprastructura a acesteia fiind in consecinta mult mai empirica.
Am repetat de nenumarate ori ca problema dependentei fata de mama se pune doar la copii mici 3, 5 sau chiar 7 ani si ca rolul ei scade pe masura ce acesta se integreaza social unde rolul celor doi parinti se egalizeaza.
Am facut consideratii detaliate si depre problematica atasamentului si afectivitatii a construitului si despre innascut fara a exclude influenta uneia dintre cele doua. Am afirmat insa ca in timp ce construitul este greu evaluabil innascutul se constituie intr-o prezumtie deoarece este un adevar general valabil. Exemplu de adevar general valabil: mama naste copilul nu tatal. De aceea orice motivare ce combate innascutul cu argumente privind afectivitatea/atasamentul este nula deoarece nu e la subiect. Nu am afirmat nici un moment ca tatal nu este important in viata copilului si ca afectivitatea si atasamentul fata de acesta nu exista. Cele doua innascutul si construitul nu se exclud reciproc. In schimb alti au afirmat ca innascutul nu exista.
Nu i-am sugerat nimic lui KENNSO am vrut sa-i arat ca justitiei nu i se poate retine vreo culpa pentru consecintele alegerilor noastre atat timp cat acestea sunt liber consimtite. Incurcati cauza cu efectul si argumentul cu concluzia.
DA, domnule rarespopa aveti perfecta dreptate.
Din punctul meu de vedere era foarte simplu: ne indicati o lucrare de specialitate care sa contina aceasta dermonstratie a "dependentei naturale" , pana la capitol / pagina , si o discutie de o luna de zile avea alta turnura.
Foarte simplu cred eu.
Dealtfel eu sunt convis ca nu exista asemenea demonstratie stiintifica, sau de orice natura doriti dv. , si cu riscul de a ramane tendentios, raman la parerea ca daca este asa cum ziceti dv. , instantele nu fac decat sa ia in brate aceasta teorie ca asa vor ele, si punct. E dreptul lor sa faca asta.
Cat despre cei care ma considera "tendentios" de aici, m-am adresat dansilor ca sa gasesc o solutie la o intrebare simpla: de peste 2 ani imi vad copilul suferind iar sanatatea lui psihica este pusa in pericol. Ce pot sa fac?
Nimeni nu mi-a dat nicio solutie , si evident ca nimeni nu are curaj sa spuna raspicat : in Romania copilul e propietatea mamei, si mama dispune ce si cum relativ la copil, chair daca isi distruge propiul copil. Daca tatii vor sa accepte asta bine, nu iara bine.
Marea majoritate a avocatilor au incercat din vorbe sa imi demonstreze ca nu e asa. Dar cand le-am cerut efectiv ceva palpabil gen o hoatarare in care mama prezenta la proces care a demonstrat mimina garantie morala si materiala si a pierdut incredintarea, au fost foare evazivi prin exprimari de genul "exista sigur, am participat la asemena procese...etc"
Macar in cazul dumneavostra, chiar daca nu doritit sa imi specificati cartea/capitolul/pagina, unde se face o asemenea demonstratie, am posibilitatea sa ma informez si sa incerc sa gasesc singur, ceea ce am sa si fac.
Este normal ca in aceste conditii eu sa fiu cel "tendentios" care am o atitudine deformata si care nu inteleg nimic.
Pentru ca am avut o experienta negativa cu sistemul juridic din Romania si am avut "tupeul" sa inteleg ce se intampla si daca este o problema a sistemului sau a mea.
Evident ca acest lucru deranjeaza.
Sunt constient de asta.
Desi exista probleme serioase in ceea ce priveste astfel de procese totusi nu am vazut niciodata o motivare a instantei in sensul existentei a unei dependente inascuta a minorului fata de mama.
Ceea ce determina in general incredintarea catre mama este faptul ca atasamentul minorului catre mama este net superior fata de tata.
Felul in care se ocupa mama (si tatal sa spunem :hm:) de copil se verifica de catre instanta si conjugat cu atasamentul moral al minorului duce catre aceasta solutie.
Dependinta naturala nu exista, ea se formeaza in timp din anumite motive.
O mama care nu isi prea iubeste copilul va avea o reactie asemanatoare din partea minorului.
Faptul ca in majoritatea covarsitoare a cazurile mamele se ocupa efectiv de copii cand sunt foarte mici ca varsta nu inseamna in mod automat ca exista un procent de 100%.
De aici apar discutiile si nemultumirile in situatiile de exceptie.In trecut se intampla ca mama prezenta sa piarda pe motive de imoralitate.Astazi notiunea de imoralitate a suferit modificari de continut si unele instante au inceput sa judece altfel decat se judeca in urma cu mai multi ani.
Dupa parerea mea cea mai mare problema a unui tata este sa dovedeasca si sa convinga efectiv instanta ca minorul este mai atasat moral de el decat de mama si ca se poate ocupa mai bine de acesta decat mama sa.
Atasamentul moral nu poate fi masurat dar se poate vedea persoanal si de catre instanta daca ar dori acest lucru.In opinia mea, aceasta verificare a instantei ar duce la solutionarea justa a unui astfel de proces in afara de restul probelor traditionale ce se administreaza ( martori si interogatorii ).
Imaginile si sunetele ( daca exista filmari, spre exemplu) coroborate cu ceea ce vede personal judecatorul cu ocazia unei deplasari la fata locului ar duce la un proces echitabil.
In acest fel s-ar ajunge la o judecata dreapta, fara idei preconcepute si infuente din afara procesului.
Practica judiciara poate ajuta in normal instanta atunci cand situatia este similara cu cea din procesul luat ca precedent.
Instanta nu poate lua ca precedent un proces care nu are legatura directa cu cel dedus judecatii in fata sa.
De asemenea, jurisprudenta CEDO nu poate impune incredintarea minorului catre mama astfel ca nu ar mai fi necesare alte probe de administrat, ci doar sa se verifice daca mama ar face fata efectiv sa creasca minorul.
Am auzit ca exista instante care ar motiva pe jurisprudenta CEDO unele hotarari prin care incredinteaza copilul mamei.Personal nu am vazut o asemenea motivare, dar nu poate exista o motivare de la CEDO prin care sa fie inlaturat dreptul la proces al unei persoane, respectiv al tatalui.
Instantele mizeaza foarte mult pe faptul ca tatii nu ajung la CEDO iar mamele daca au dreptate merg pana acolo.Mamele se lupta mai mult in timp daca inteleg sa se lupte si acest lucru este arhicunoscut de catre instante.
Aceasta ar fi o explicatie pentru care cazurile in care mama prezenta la proces pierde incredintarea foarte rar ( pentru ca exista si astfel de cazuri).
In general exista un razboi al opiniilor in aceasta privinta, razboi in care eu incerc sa-mi pastrez obiectivitatea pentru ca simtul dreptatii poate fi grav afectat daca nu esti impartial.Asa ar trebuiei sa faca si instantele.Este foarte greu sa judeci inainte judecatorului si sa incerci sa judeci asa cum ar judeca el insa marele necaz apare atunci cand avocatul vede toate mijloacele de proba iar instanta doar pe unele dintre acestea, pe cele care doreste ea.:(
Concluzia mea este ca in astfel de procese de incredintare a minorului instanta de judecata trebuie sa administreze toate probele cerute de parti indiferent de neconventionalitatea lor.Astfel de procese trebuie sa iasa din tiparul normal de probatiune pentru ca interesul suprem al minorului nu poate fi aflat decat daca se administreaza un probatoriu complex, si nu unul pur formal unul care nu arata decat anumite elemente de fapt si nu pe toate.
Martorii nu pot suplini niciodata un probatoriu complex decat daca numarul lor ar fi mare.
Ciudat este in acest context si reducerea numarului de martori in functie de cat are una din parti pe motiv ca asa ar fi echitabil ( art 6 din CEDO).Este ciudata si nefundamentata pe art 6 din CEDO reducerea numarului de martori intrucat dreptul la un proces echitabil presupune dreptul de a te judeca si nu dreptul de a...nu te judeca...:(#-o
Nu poate exista dreptul de a nu te judeca si acesta nu poate fi conferit nici macar mamei minorului.
Aceasta inseamna ca, in situatia in care o parte cere 5 martori si cealalta parte 2 martori, instanta sa nu limiteze numarul martorilor la 2, ci la...5 ( ca sa spun asa)
Daca in anumite procese limitarea numarului de martori apare ca fiind corecta, in astfel de procese de dreptul familiei nu o pot considera echitabila daca partea care are 5 martori dovedeste lucruri diferite.Nu poti cu 2 martori sa dovedesti tot.In aceasta privinta eu cred ca instantele nu au inteles acest lucru si analizeaza probatoriul cerut precum in alte procese de drept civil.
Insa, parerea mea este ca nu prin martori se poate decide soarta unui proces in favoarea tatalui cu mama prezenta, ci prin alte mijloace de proba mult mai concludente ( filmari cu sunet si cercetare la fata locului).Rolul martorilor poate veni in completare.
avocat Claudiu Lascoschi
avocatnet.ro explicăm legislația
remusoctavian, utilizator
eoret