Eu v-am aratat ce spun studiile despre atasament si afectiune , nu ce cred eu.
Cat de mult mi-as dori sa raman obiectiv , cata vreme nu resusesc sa gasesc o demonstratie stiintifica a "dependentei naturale" , nu pot sa nu ma gandesc ca ea nu exista.
Ca sa simplificam lucrurile, consideram ca nu exista nici un articol pe internet care sa trateze o asemenea problema extrem de importanta avand in vedere ca sta la baza unor decizii care schimba destine, pana la proba contrarie.
Astfel ma voi indrepta catre biblioteci.
Insa daca eu am selectat "intentionat" , numai ce am vrut, si am evitat pasaje in care se face referire la aceasta "dependenta naturala innascuta", cu scuzele de rigoare va rog sa mi le aratati.
Eu imi doresc sa fiu cat mai obiectiv ca sa pot inteleg bine problema. Dar in acelasi timp, nici nu vreau sa ma ascund in spatele unei probleme false, pentru ca ar fi foarte usor sa ma indrept in acest caz catre o pista gresita.
Pot sa inteleg ca asa gandesc instante, insa vreau sa ma edific asupra unui aspect : daca acest rationament are sau nu fundament stiintific. Deocamdata nu imi este clar.
Va garantez ca ma voi informa din toate sursele posibile.
In alta ordine de idei, ceea ce am sublinati cu negru, reprezinta parerea unui psiholog specializat in materie.
Axiomatic vorbind, daca aceasta doamna psiholog si-ar sustine aceste teorii in fata instanlelor , credeti ca ar conta?
@custodie.comuna
Dumneavoastra nu intelegeti ca eu nu discut despre afectivitate sau atasament deci despre "construit" ci de dependenta naturala deci despre "innascut". Cred ca nu mai are rost sa continuam discutia asta e un dialog al surzilor.
In ce priveste documentarea raman la opinia mea ca procedati selectiv. Exista documentatie inclusiv pe internet dar nu o gasiti pentru ca dumneavoastra cautati altceva. Nu tin cu tot dinadinsul sa va arat ca gresiti daca doriti cititi ce v-am indicat eu daca nu nu. Consider ca am facut eforturi mai mult decat era rezonabil pentru a va argumenta si documenta. Procedati cum considerati dumneavoastra.
Atitudinea pe care o aveti ma indreptateste sa cred ca indiferent ce dovezi v-as oferi o sa negati totul pana in panzele albe. Fara suparare ca nu o zic cu rautate dar imi permit sa va tratez fara menajamente: "Sa fie oare acesta un aspect al caracterului dumneavoastra care v-a adus in acesta situatie?"
Eu am inteles despre conceptul de ,,dependenta inascuta" a minorului si de aceea ziceam ca nu exista.
Cred ca si Custodie Comuna a inteles.
Cat priveste intrebarea daca ar conta ca aceasta doamna psiholog si-ar sustine aceste teorii in fata instanlelor. Credeti ca ar conta?
Parerea mea, Custodie Comuna, este ca ar conta, dar din pacate instantele nu cred ca vor dori sa fie administrata aceasta proba care ar zdruncina din temelii foarte multe lucruri.
De aceea ziceam ca cel mult instanta ar accepta ( daca ar accepta) un raspuns in scris...si nu o audiere verbala.
Da, este un aspect negativ al caraterului meu sa incerc sa inteleg si sa ma informez....dar totusi poate ca era mult mai simplu decat afirmati ca , "Exista documentatie inclusiv pe internet dar nu o gasiti pentru ca dumneavoastra cautati altceva" , sa veniti cu un exemplu concret.
Intr-adevar e o discutie a surzilior, pentru ca eu nu am resuit sa ma informez corespunzator , si in loc de ajutor ma trezesc cu critici. Cand voi reusi sa ma informez, tot datorita caracterului meu, voi avea puterea sa imi cer scuze....
@custodie.comuna
V-am dat mai mult decat exemple v-am dat niste autori si niste repere bibliografice de o valoare incontestabila. Este cred eu mai eficient decat sa-mi pierd timpul facand copy-paste de pe internet unde de multe ori sursele sunt de o calitate indoielnica. Nu sunt de acord cu "cultura copy-paste" fara a contesta prin asta valoarea si importanta internetului ca mijloc de comunicare.
In privinta caracterului dumneavoastra incercati sa deturnati sensul cuvintelor mele. Nu v-am jignit ci v-am adus o critica pastrand decenta. In plus am facut-o sub forma unei intrebari si nu a unei afirmatii tocmai pentru a nu va eticheta in vre-un fel. Am problematizat daca vreti neastepatand un raspuns sau dezvoltarea unei polemici in acest sens.
Va temeti de critici? Nu mai departe de acum 20 de ani am parasit o lume tocmai pentru nu aveam voie sa criticam. Critica insasi poate fi un ajutor, eu cel putin in acest sens am facut-o. Va rog mult incercati sa nu va mai victimizati. Ar fi culmea acum sa sustineti ca sunteti victima opiniilor mele.
Nu v-am solicitat sa-mi cereti scuze pentru ca noi aici ne exprimam opinii iar pentru opinii decente nimeni nu trebuie sa-si ceara scuze. Consider ca ati fost decent tot timpul.