Romania anului 1934: o calatorie cu National Geographic printre "oameni plini de culori si temple ascunse"
Acum aproape optzeci de ani National Geographic Magazine, SUA, dedica doua numere “Romaniei vrajite”, o perla a Europei de Est si o tara plina de culori, obiceiuri strabune, ospitalitate rar intalnita si un Bucuresti ce “aduce un pic si cu New York”. Descrieri ce trezesc melancolie, zambet, dar si o oarecare tristete, fotografii "de colectie" ce infioara.
Lenea lungeste viata !
In sfarsit o veste buna...si niciodata nu-i prea târziu ! B-)
Persoanele care nu prea se inghesuie sa munceasca si care au oroare de exercitiile fizice banuiau de multa vreme acest lucru, dar acum a fost confirmat de oamenii de stiinta : lenea prelungeste viata.
Doi cercetatori germani, dr. Peter Axt si fiica sa, dr. Michaela Axt-Gadermann, au publicat o carte ("Bucuria Lenii: Cum s-o lasi mai moale si sa traiesti mai mult") in care explica pe larg faptul ca toti oamenii poseda o cantitate limitata de "energie vitala" si ca viteza cu care este consumata, determina precis speranta de viata a fiecarei persoane.
Cei doi mai spun ca activitatile care sunt mari consumatoare de energie, precum "trasul de fiare" intr-o sala de forta, accelereaza imbatranirea si fac organismul mai susceptibil la imbolnavire.
"Un stil de viata mai relaxat este important pentru sanatate...Daca ai o viata stresanta si faci exercitii fizice in exces, organismul produce hormoni care determina instalarea hipertensiunii.", afirma Axt-Gadermann.
Ea a adaugat ca una dintre diferentele-cheie intre oamenii mai lenesi si cei hiperactivi este ca organismele mai active produc mai multi "radicali liberi", molecule instabile de oxigen despre care se crede ca ar accelera imbatranirea.
Mai mult, "lenea este, de asemenea, importanta pentru un sistem imunitar sanatos pentru ca celulele specializate in apararea organismului sunt mai puternice in conditii de relaxare decat in situatii de stres". Iar in timpul relaxarii si metabolismul este mai lent, producandu-se mai putini radicali liberi.
Atat Axt-Gadermann, 34 de ani, cat si tatal sau, in varsta de 65 de ani, au fost alergatori de cursa lunga, ceea ce le permite sa sustina ca vorbesc in cunostinta de cauza.
Totodata, ei afirma ca râsul este o alternativa mai sanatoasa decat alergarea sau exercitiile fizice.
In carte, cei doi cercetatori mai spun ca lenea este foarte buna si pentru creier. Asta pentru ca exercitiile fizice sau stresul duc la producerea unui excedent de cortisol, un hormon care vatama neuronii si provoaca pierderi de memorie si senilitate prematura.
Nota:
Bâtrânii nostri spuneau despre o persoana lenesa:
"Asta traieste 100 de ani" si uite...s-a dovedit ca aveau dreptate.
Nu trebuie pierduta increderea in inventivitatea si bunele intentii ale oamenilor. =D>
IN CURAND VOM MANCA CASTRAVETI, DOVLECEI, ROSII, ETC. MARCA PORT AUGUSTA ?
Este aceasta cea mai importantă invenţie a secolului al XXI-lea ? "Acest proiect este mai important decât orice altceva de pe glob", anunţă presa britanică
O echipă de cercetători au reuşit ceva ce pare desprins din cele mai fanteziste lucrări science-fiction: au dezvoltat o metodă ce permite producerea unei cantităţi nelimitate de alimente în deşert, cu ajutorul razelor Soarelui şi a apei de mare.
Un grup de oameni de ştiinţă din Europa, Asia şi America de Nord, condus de un fost bancher în vârstă de 33 de ani, a înfiinţat într-o zonă de deşert din Australia compania Sundrop Farms. Profitând de preţul scăzut al terenului din deşert, unde singura resursă disponibilă este soarele, compania Sundrop Farms a achiziţionat o porţiune întinsă şi a iniţiat un proiect experimental ce promite să rezolve problemele alimentare ale omenirii.
Specialiştii Sundrop Farms au realizat ceva ce pare imposibil: folosind soarele pentru a desaliniza apa de mare, pe care o folosesc pentru irigaţii şi pentru a încălzi şi răci serele (în funcţie de nevoie), oamenii de ştiinţă au reuşit să producă tone de legume de calitate superioară, fără pesticide, de-a lungul întregului an.
Până acum, compania a reuşit să producă roşii, ardei şi castraveţi în cantităţi comerciale, iar aceeaşi tehnologie poate fi folosită pentru numeroase alte culturi. Marele avantaj este faptul că tehnologia Sundrop Farms nu consumă deloc apă dulce şi necesită foarte puţini combustibili fosili. Apa de mare şi energia solară sunt disponibile gratuit în cantităţi (aproape) nelimitate.
Proiectul inaugurat acum 18 luni a funcţionat atât de bine, încât numeroşi investitori şi reprezentanţi ai lanţurilor de supermarketuri au călătorit în Port Augusta, Australia, pentru a vedea cu ochii lor succesul Sundrop Farms. Acum, compania intenţionează să construiască o nouă seră în valoare de 8 milioane de lire sterline, ce urmează să se întindă pe 8 hectare - fiind de 40 de ori mai mare decât construcţia iniţială. Anual, în noua seră vor fi produse 2,8 milioane de kilograme de roşii şi 1,2 milioane de kilograme de ardei.
"Se poate spune că acest proiect este mai important decât orice altceva ce se petrece în acest moment pe glob", susţine publicaţia britanică The Observer. Motivul? Agricultura consumă între 60% şi 80% din totalul resurselor de apă dulce de pe Terra, astfel că reuşita companiei Sundrop Farms - creşterea legumelor fără resurse de apă dulce - este "de-a dreptul miraculoasă", afirmă jurnaliştii britanici.
Sistemul prin care compania Sundrop Farms reuşeşte să crească legume în deşert, într-o perioadă de secetă, pare desprins din filmele SF.
Numeroase oglinzi parabolice, aşezate într-un şir de 75 de metri, urmăresc soarele de-a lungul întregii zile şi îşi concentrează căldura asupra unei ţevi în care se găseşte petrol. Petrolul fierbinte încălzeşte la rândul său câteva rezervoare cu apă de mare aflate în apropiere. Apa de mare este pompată de la câţiva metri de sub pământ (ţărmul aflându-se la doar 100 de metri distanţă). Petrolul încălzeşte apa de mare la 160 de grade Celsius, iar aburul produs este direcţionat către turbine ce produc electricitate. O parte din apa fierbinte încălzeşte sera în timpul nopţilor răcoroase, iar restul este direcţionat către o centrală de desalinizare care produce 10.000 de litri de apă dulce în fiecare zi. Apa este pură, fiind nevoie doar de adăugarea un mix de nutrimente înainte să fie turnată peste plante. Aerul din seră este menţinut umed şi rece datorită unui sistem prin care apa este picurată peste o serie de panouri de evaporare din carton, aerul fiind direcţionat prin acestea cu ajutorul unor ventilatoare.
Întregul sistem este computerizat, ceea ce permite controlarea serei de oriunde din lume. Dave Pratt, un membru al echipei, poate controla condiţiile din seră chiar şi atunci când iese în oraş, graţie unei aplicaţii instalate pe iPhone-ul său.
"Aceşti oameni de ştiinţă au fost îndrăzneţi şi aventuroşi având de a crede că vor reuşi", afirmă Neil Palmer, şeful Institutului de Cercetări în Desalinizare finanţat de guvernul australian. "Produc mâncare fără risc, eliminând probleme provocate de inundaţii, de îngheţ, grindină şi de lipsa de apă, care acum nu mai este o problemă. În plus, este profitabil şi este totodată scalabil fără limite - nu există vreun deficit de soare sau de apă de mare. Este foarte impresionant", adaugă Palmer.
"Cerul este cu adevărat limita", afirmă Reinier Wolterbeek, un inginer olandez ce are rolul de project manager în cadrul Sundrop. "În primul rând, suntem cu toţii tineri şi foarte ambiţioşi. Acesta este criteriul prin care alegem noi membri ai echipei. Acum, că am demonstrat horticultorilor, economiştilor şi reprezentanţilor supermarketurilor că ceea ce facem aici funcţionează şi este viabil din punct de vedere comercial, acum luăm în calcul şi posibilitatea de a creşte proteină într-o seră similară. Cu alte cuvinte, vrem să hrănim întreaga lume", afirmă Wolterbeek.
Un alt avantaj al sistemului Sundrop este faptul că legumele sunt produse fără a se folosi vreun pesticid. Singurul motiv pentru care aceste legume nu pot obţine eticheta de "organic" este faptul că sunt crescute hidroponic, nu în sol.
Sera nu depinde în totalitate de tehnologie. În interiorul său trăiesc un număr de albine care ajută la dezvoltarea culturilor şi care trăiesc fără a fi ameninţate de prădători. De asemenea, Sundrop Farms foloseşte o specie de "insecte benefice", cunoscut sub numele de Orius, care omoară dăunătorii, protejând astfel plantele.
În ciuda impactului redus pe care ferma Sundrop o are asupra mediului înconjurător, CEO-ul companiei nu este membrul vreunei mişcări a "verzilor". Philipp Saumweber a obţinut un MBA de la Harvard, lucrând de-a lungul carierei ca manager al unui fond de hedging, la Goldman Sachs şi, ulterior, în cadrul unei afaceri de familie în agricultură.
"După ce m-am implicat în agricultură, la scurt timp mi-am dat seama că, în principiu, aceasta se bazează pe transformarea motorinei în mâncare, cu ajutorul apei", spune fondatorul Sundrop. "De aceea am început să mă interesez de agricultura salină. Resursele de apă dulce sunt limitate, însă ne înecăm în apa sărată. Studiind mult timp această problemă, am dat de Charlie Paton, care studiază această tehnologie din 1991", a explicat Saumweber.
Iniţial, Paton era un membru al echipei Sundrop, însă acesta a renunţat contra unei sume consistente atunci când ferma nu a mai fost construită pe baza principiilor sale ecologice.
"Ce ne-a plăcut la ideea lui Charlie era faptul că rezolva problema apei în două moduri, producând apă într-un mod elegant şi folosind-o totodată pentru a răci sera. Ceea ce nu am realizat la început - lucru care nu i-a convenit lui Charlie - a fost faptul că inclusiv în zonele aride există zile răcoroase, când sera are nevoie de încălzire. Din acest motiv, am instalat un sistem de back-up pe bază de gaz natural, care produce căldură şi electricitate în zilele noroase sau foarte friguroase. Acest lucru l-a supărat pe Charlie, pentru că asta însemna că sistemul nostru nu mai era 100% fără energie. Ceea ce Charlie nu a luat în calcul este faptul că da, într-adevăr, poţi creşte orice fără încălzire şi răcire, dar legumele vor avea defecte, urmând a fi respinse de supermarketuri. Dacă nu respecţi standardele lor, nu eşti plătit. Ar fi ideal să nu fie acesta cazul, dar nu putem să încercăm acum să schimbăm comportamentul uman", a explicat Saumweber.
Sundrop continuă eforturile de extindere, urmând să inaugureze în scurt timp o nouă fermă în Qatar. Dacă această tehnologie se va dovedi una de succes pe scară largă, va reprezenta un succes extraordinar, liniştind temerile că omenirea va întâlni probleme grave pe măsură ce populaţia planetei creşte şi cererea de alimente se dublează.
Malraux, Louis Aragon, Yves Montand (într-o primă fază), sau Alain Badiou, toată floarea literelor şi artelor franceze a sucombat sub puterea de seducţie a marxism-leninismului în versiune sovietică. Ce altă ţară a mai produs o gazetă atât de nobilă precum L’Humanité, despre care Boris Souvarine spunea că „nu e cu nimic mai prejos de redacţia Pravdei, în josnicie, servilism şi minciună”. Cele mai fioroase probe ale Gulagului au fost şi sunt sistematic trecute cu vedere, dacă nu direct justificate prin complexe „necesităţi istorice”. S-ar zice că a fi francez de stînga e a fi niţel rus.
Rusia înseamnă, desigur „baletele ruseşti”, dar şi Lenin, Kandinsky, dar şi simpaticul Hruşciov, Tolstoi, dar şi şarmantul Putin. Rusia trăieşte, în continuare, din „gloria” sovietelor şi participă încă, neistovit, la nimbul eroicei lupte a marelui „far” răsăritean pentru fericirea universală.
Evident, lumea a evoluat. Globalizarea, relativismele post-moderne, criteriile – mai puţin pompoase – ale societăţii de consum au adus dezbaterea ideologică şi solidaritatea cu Federaţia Rusă la nivele mai… accesibile.
A iubi „sufletul” rus, a cânta ode democraţiei moscovite a devenit o gesticulaţie ceva mai zglobie, mai la îndemînă.
Domnul Gérard Depardieu, de pildă, supărat pe impozitele prea mari din ţara sa, a hotărît să ceară cetăţenia rusă. Nu merge pînă acolo, încît să se stabilească în paradisul rusesc. Ca reşedinţă, e mai bună Belgia. Dar o caldă îmbrăţişare cu Putin la Soci şi o scrisoare bine simţită despre „onoarea” Rusiei nu se puteau evita. Cu ceva timp în urmă, dl. Depardieu îşi exhiba temperamentul original, făcând, ostentativ, pipi în pantaloni, în semn de protest faţă de interdicţia de a vizita, în timpul decolării, toaleta avionului în care se afla. Încântat, probabil, de efectul mediatic al gestului său, el aspiră acum la mai mult: face pipi pe Katyn, pe milioanele de morţi ale foametei din Ucraina, pe Soljeniţîn, pe lagărele siberiene, pe toate victimile puşcăriilor comuniste din răsăritul european ocupat de armata sovietică, sau pe asasinatul recent, din „era” Putin, al unei ziariste ca Anna Stepanovna Politkovskaia. O micţiune de proporţii! Făloasă! Tocmai bună de „breaking news”! Dar odată deschisă această cursă de „repopulare” a Estului sălbatic, lucrurile tind să se precipite. Dl. Depardieu e un bun precedent.
Glamoroasa Brigitte Bardot, dezamăgită că statul francez nu se ocupă de salvarea vieţii unui cuplu de elefanţi tuberculoşi, cere şi ea paşaport rusesc. Putin este, cum ştim, un mare apărător al drepturilor animalelor. Rusia e o superbă rezervaţie a iubirii de sălbăticiuni, în vreme ce Franţa, decăzută, a ajuns, după spusele vedetei, „un adevărat cimitir” al necuvîntătoarelor. Va vizita oare, dna Bardot, cu ocazia vizitei ei festive la Soci, şi câteva cimitire al închisorilor comuniste?
Marx n-a spus, totuşi, că „cel mai preţios capital” ar fi elefanţii. Încep să cred că dl Andrei Marga, fostul nostru ministru de externe, avea dreptate. Putin e cel mai mare politician al lumii. Seducător. Ataşant. Uman. Ne-am fi gîndit vreodată că Rusia va deveni pentru minţi atât de subtile ca Brigitte Bardot şi Gérard Depardieu o oază a libertăţii, a grijii nediscriminatorii pentru om şi animal?
Rusia e pregătită să ofere azil politic celor pe care capitalismul nu-i mai înţelege. Vor urma şi alte cereri. Dacă nu credeţi, căutaţi, pe You Tube filmuleţul în care Vladimir Putin cântă, la un concert de binefacere, melodia Blueberry Hills. În jurul meselor din primul rînd al sălii, Sharon Stone, Kevin Kostner, Kurt Russell şi Depardieu însuşi se ridică în picioare, copleşiţi de emoţie şi respect, fericiţi să asculte, transfiguraţi, emisia vocală a marelui om. E greu de înţeles de ce unii ruşi de anvergură (de la Berdiaev şi Lossky, la ªestov şi Pavel Evdokimov, de la Serghei Bulgakov, la Nureiev şi Barâşnikov) au ales să părăsească un loc atât de generos, de civilizat, de primitor. Au greşit. Dacă lucrurile vor merge în continuare prost cu impozitele şi cu elefanţii, urmaşii lor ar putea reveni, în sfîrşit lămuriţi, la ţara-mumă.
O demonstratie din anul 1921 - Dumnezeu vs. Stiinta.
ACEASTA DEMONSTRATIE A FOST FACUTA IN ANUL 1921...DUPA ACEEA
Veti vedea de ce...
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.
- Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie. Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
- Esti crestin, nu-i asa, fiule ?
- Da dle, spune studentul.
- Deci crezi in Dumnezeu ?
- Cu siguranta.
- Dumnezeu e bun ?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic ? Poate El sa faca orice ?
- Da.
- Tu esti bun sau rau ?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha ! Biblia ! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti ? Ai incerca ?
- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta ? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu.
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
- El nu ajuta, nu-i asa ? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun ? Poti raspunde la asta ?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa ? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun ?
- Pai., da, spune studentul.
- Satana e bun ?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare:
- Nu
- De unde vine Satana ?
Studentul ezita.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa ? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume ?
- Da, dle.
- Raul e peste tot, nu-i asa ?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect ?
- Da
- Deci cine a creat raul ? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli ? Imoralitate ? Ura ? Uratenie ? Toate aceste lucruri groaznice, exista ?
Studentul se foieste jenat.
- Da
- Deci cine le-a creat ?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat ? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule ?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus ?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau ?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit ? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu ?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el ?
- Da.
- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule ?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura ?
- Da
- Si exista frig ?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit "frig". Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig. Daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar intunericul, profesore ? Exista intunericul ?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric ?
- Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva.
Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa ?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere ?
- Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- Gresite ? Poti explica in ce fel ?
-Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul. Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta ?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle ?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.
Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predati studentilor ceea ce credeti, nu ? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator ?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.
Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
-E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului ? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit ? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune - cu tot respectul, dle - ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle ?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
-Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu........
-Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul.
- Acum, dle, exista raul ?
Acum nesigur, profesorul raspunde:
- Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
-Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului
lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat.......
PS: Studentul era Albert Einstein
Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. Stiinta in 1921..
avocatnet.ro explicăm legislația
ContSters176126 
Nicolaie Ciobotaru