Articole interesante

Ce produc universitatile romanesti

Pentru ca articolul este destul de lung, nu il reproduc aici, va indic doar link-ul, mie mi s-a parut foarte interesant si dureros de adevarat...

[ link extern ] /

În avion cu Dan Puric

Acum câţiva ani mă duceam în America şi avionul s-a oprit pentru o escală în Timişoara. Iar de acolo s-a urcat în Boeing-ul modern un sat întreg de babe, îmbrăcate în negru, ca dintr-un film de Kakoyanis, înfofolite, legate, grase, cu paporniţe, de parcă mergeau cu rata. În sinea mea, am gândit stânjenit că aşa se strică imaginea României în lume. Pe vremea aceea credeam că imaginea e importantă, nu România.
După ce am trecut Atlanticul şi ne apropiam de destinaţie, cu o oră înainte, ni s-a dat să completăm nişte formulare, destul de agresive, care te anchetau în toate dimensiunile tale de călător. Am avut sentimentul că tot avionul dădea teză la limba romană. În starea aceasta de examen, m-am pomenit cu vreo cinci băbuţe lângă mine, care mi-au spus cinstit: „Scrie-ne şi nouă, maică, aici, că noi nu ştim nimic!”
ªi astfel, eu le întrebam din chestionar şi ele îmi răspundeau din inimă:
- Când te-ai născut, mama ?
- 1877.
- Câţi copii ai ?
- 11.
ªi-aşa mi-am dat seama că stăteam de vorbă cu Independenţa României. A început să se clatine avionul. Avionul se clătina şi la toţi ne-a fost frică, inclusiv mie, ăsta cu imaginea României în lume. Mi-am pus centura, stewardesele au plecat şi ele speriate. Babele, în schimb, stăteau lângă mine şi se sprijineau de partea de sus, ca şi cum ar fi mers cu rata. Zic:
- Maică, stai jos, că a început furtuna. E pericol să ne prăbuşim. Nu ţi-e frică ?
- Lasă, mamă, răspunde băbuţa, mi-am făcut o cruce, la Dumnezeu nu insişti. Ajunge.
În siguranţa ei stăteau două mii de ani de creştinism. Iar eu, pe lângă băbuţă, eram un puric.
Eu eram imaginea de azi a României în lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna. Băbuţa m-a reîncreștinat într-o fracţiune de secundă şi astfel, am văzut din nou „Omul Frumos”.

Români de care suntem mândri: Ionuţ Budişteanu, câştigătorul marelui premiu al competiţiei Intel ISEF. MIT va numi un asteroid după tânărul de 19 ani

[ link extern ]

România este principala victimă a cruciadei UE contra seminţelor tradiţionale

Adio roşie cu gust, rămas bun gogoşar!

Soiurile tradiţionale ar putea dispărea de pe piaţă, dacă UE interzice vânzarea seminţelor tradiţionale. Certificările sunt prea scumpe pentru gospodăriile ţărăneşti.

Daca intenţia UE de a interzice vânzarea de soiuri tradiţionale necertificate se va transpune în practică, România va fi cea mai afectată ţară din Europa, pentru că nu mai puţin de patru milioane de ţărani ar putea să dispară de pe piaţă. Afectaţi vor fi însă şi consumatorii, pentru că nu vor mai găsi la tarabe roşii gustoase şi sănătoase, crescute pe sol natural şi nu forţate cu substanţe chimice cum sunt cele din import.

În plus, există riscul ca piaţa locală să fie invadă de roşii de import, fără gust şi culoare, care stau şi câteva luni prin depozite. Ca să-şi poată vinde produsele, ţăranii ar trebui să-şi certifice seminţele tradiţionale, transmise de sute de ani din generaţie în generaţie. Un lucru aproape imposibil, dacă ne gândim că înregistrarea unui singur soi în Catalogul Oficial costă peste 12.000 de euro.

‚‚În zonele de deal, fiecare familie are 4-5 seminţe transmise de generaţii întregi. De unde să aibă oamenii atâţia bani să le înregistreze’’, se întreabă Nicolae Lalu, un mic producător de seminţe tradiţionale, membru al asociaţiei Eco – Ruralis, care promovează agricultura tradiţională. Lalu nici nu vrea să se gândească cât l-ar costa pe el, de exemplu, să înregistreze cele 45 de soiuri de roşii pe care le multiplică anual, 24 de soiuri de fasole şi 12 soiuri de ardei.

Ce soiuri vor dispărea de pe piaţa locală

Interzicerea la vânzare a seminţelor ‚‚necatalogate sau neomologate’’, cum le spune Lalu ar putea să ducă la dispariţia de pe piaţă a unor soiuri cunoscute cum ar fi roşiile „Inimă de bou’’, roşiile sârbeşti sau varza de Buzău, a ardeiului kapia tradiţional în două muchii sau a iutelui bucureştean. Nici măcar gogoşarul, un “cultivar” specific României, nu este cert ce şanse de supravieţuire mai Iar lista nu se opreşte aici. Pe de altă parte, nu se ştie nici ce se va întâmpla cu Banca de Gene de la Suceva, care deţine o colecţie impresionantă de seminţe tradiţionale. O astfel de bancă are şi asociaţia Eco-Ruralis care distribuie celor interesaţi seminţe de dovleac, mărar, castraveţi sau roşii.

Poziţia UE

Oficialii de la Bruxelles consideră că ‚‚seminţele vechi, rare sau tradiţionale nu prezintă suficientă puritate a materialului genetic, calitate şi siguranţă pentru consumatori’’, motiv pentru care trebuie să se conformeze cerinţelor industriei biotehnologice. Producătorii nici nu vor să audă de proiect şi suspectează ‚‚oarece’’ interese ale unor companii

[ link extern ] /

“România, noul Eldorado pentru cumpărarea terenurilor agricole” (presa străină)

Conform unui raport dat publicităţii la sfârşitul lunii aprilie de Alianţa “Hands off the Land” şi asociaţia europeană a micilor fermieri “Via Campesina”, 3% din marile concerne deţin peste 50% din totalul terenurile agricole din Europa. “Firmele investitorului austriac Andreas Barneau cumpără masiv pământuri în judeţele Arad şi Timiş, depăşind deja 27.000 de hectare. Bardeau este între primii patru investitori străini în România. Mulţi proprietari au avut de pierdut din afacerile cu el, de aceea există şi câteva plângeri împotriva lui. Bardeau Holding România deţine 16 firme care sunt specializate în creşterea animalelor. Micii fermieri nu au nici o şansă în faţa lui”, susţine pentru WZ, Attila Szocs din partea EcoRuralis.

“Pentru a evita barierele legale, în documentele oficiale apare proprietarul iniţial, dar pământul este controlat de actorii mari. În alte cazuri sunt înfiinţate holdinguri naţionale pentru a putea intra în posesia pământurilor, dar sunt şi cazuri în care pământul este cumpărat ilegal. Dacă vreun fermier, care e vecin de parcelă cu marele concern, refuză să îşi vândă terenul, pur şi simplu pământul lui este semănat la grămadă cu restul. Micii fermieri nu sunt ajutaţi. Indiferent că vorbim despre România, Ucraina sau Franţa, banii ajung la marile concerne”, remarcă profesorul Christina Plank de la Universitatea din Viena.
Sursa si continuarea articolului:
[ link extern ]

Ce nu stiam despre UE

„Constituţia europeană instituţionalizează un sistem care face din om un subiect economic, un sistem care generează şi mai multă sărăcie, şomaj, poluarea apei şi a aerului. Acest tratat instituie o altă dictatură, pe care noi nu o vrem”. Danielle Mitterrand, soţia fostului preşedinte al Franţei, mai 2005.
...
După mai bine de 6 ani de la intrarea în UE am început să simţim gustul amar ar deşertăciunii. Acea speranţă de bunăstare s-a dovedit a fi o cruntă iluzie. Realitatea pare a fi sărăcie şi inegalitate, foamete, corupţie la cele mai înalt nivel iar scopul real al acestui conglomerat atipic nu pare a fi altul decât prădarea sistematică a resurselor naturale a ţărilor sărace. Deşi înainte de 1989 eram mândri să spunem că suntem români şi nu ne era ruşine de ţara din care proveneam în prezent suntem trataţi ca un fel de paria, huliţi şi denigraţi oriunde ne-am duce în Europa.
Sursa si continuarea articolului:
[ link extern ]