Articole interesante

Controlul populatiei prin glutamatul de monosodiu

Iata in ce alimente se gaseste E 621 :
Chipsuri
Floricele
Supe- instant
Condimente
Pate de ficat
Pate vegetal
Salam
Parizer
Cremvursti

Nu cumparati pate, floricele sau salam pe etichetele carora apare aditivul glutamat monosodic !!

- “Suntem martorii unui „război împotriva populaţiei” fără precedent, unul în care omului i se cere o atenţie sporită faţă de ceea ce se întâmplă în jur, pentru a evita ceea ce altfel i-ar putea distruge viaţa, fără ca măcar să-şi dea seama de ce a ajuns atât de neputincios şi lipsit de vlagă.

Ajungem treptat asemenea puilor din crescătoriile de păsări – o masă de carne, obezi, fără memorie şi iniţiativă, cu dată de expirare cât mai recentă, înhămaţi mai degrabă la căruţa morţii. ªi – dacă se poate – fără urmaşi!”
Glutamatul monosodic este un potențiator de aromă şi este adăugat în cantitate mare la amestecurile de condimente şi mirodenii cum ar fi produsele de tip Vegeta sau Delikat care conțin până la 15% glutamat monosodic, precum şi supele la plic, condimente pentru peşte, “fix pentru cartofi” etc., adică toate prafurile dubioase care promit mâncare bună făcută din nimic.

Sursa:
[ link extern ] /

Cele mai periculoase E-uri

Unul dintre cei mai periculoşi aditivi este E 420, sorbitolul. "Este un îndulcitor, hipocaloric, interzis copiilor şi sugarilor. Poate duce la dureri de stomac, la flatulenţă şi la balonare", a explicat dr. Cornelia Stancu. Sorbitolul este folosit pe post de conservant şi este interzis în preparatele pentru copii si sugari din cauză că poate provoca diaree şi pierdere în greutate. În plus, este interzis şi celor cu intoleranţă la fructoză.

Un alt aditiv posibil periculos este E 951 sau aspartamul. Acesta este unul dintre cei mai contestaţi aditivi alimentari, raportându-se de-a lungul timpului efecte adverse precum oboseala, ameţeli, iritabilitate, dureri de cap. Din aceste motive nu se recomandă consumul frecvent şi nici depăşirea dozei zilnice admise de 40 mg/kg corp. "Aspartamul este restricţionat în unele produse de cofetărie, fiind un edulcorant intens şi potenţiator de aromă", a adăugat dr. Cornelia Stancu, şef serviciu în cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Iaşi .

E 300, acidul ascorbic, are proprietăţi antioxidante şi este cunoscut sub numele comun de vitamina C. "Nu este permis în alimentele pe bază de cereale pentru copii", a spus Cornelia Stancu. Chiar dacă doza zilnică admisă în industria alimentara este nelimitată, acidul ascorbic are acţiune laxativă. Galbenul Sunset (E 110), galbenul de chinolină (E 104) şi ponceau (E 124) trebuie evitate la copiii de până la 10 ani.

Principalele specii de aditivi din farfurie

Coloranţi:
· E 110 - Galben Sunset (sunset yellow) FCF/galben portocaliu S
· E 150 - Caramel. Termenul caramel se referă la produse de o culoare brună mai mult sau mai puţin intensă, care sunt destinate utilizării ca şi coloranţi. Termenul nu corespunde produsului zaharos aromat obţinut prin încălzirea zaharurilor şi care este folosit pentru aromatizarea alimentelor.
· E 160c - Extract de ardei roşu, capsantină, capsorubină
· E 175 - Aur
Îndulcitori:
· E 420 - Sorbitoli
· E 421 - Manitol
· E 950 - Acesulfam-K
· E 951 - Aspartam
· E 952 - Ciclamaţi
Alţi aditivi
· E 249 - Nitrit de potasiu
· E 250 - Nitrit de sodiu
· E 251 - Nitrat de sodiu
· E 252 - Nitrat de potasiu
· E 260 - Acid acetic
· E 330 - Acid citric
· E 943a - Butan
· E 943b - Izobutan
· E 944 - Propan
· E 948 - Oxigen
· E 949 - Hidrogen


Sursa:
[ link extern ]


[ link extern ] /

Articolul de mai jos mi-a plăcut nu atât prin seriozitate şi impecabilă argumentaţie cât mi-a plăcut prin ton şi atitudine: autorul nu se situează pe o poziţie de superioritate şi nu jigneşte niciun moment. "Adevărul lui" nu este prilej de suficienţă şi insulte.

............................

Consideraţii finale

Până vedem ce se decide la nivel politic, se cuvine să precizăm următoarele:
- Statul modern se naşte în toată Europa pe ruinele statului creştin şi ia fiinţă prin eliminarea acestuia din viaţa creştinilor. Cum s-a produs acest proces nu face subiectul acestui articol.
- Statul român nu este un stat laic în sensul francez al cuvântului şi nici nu poate fi aşa ceva în vecii vecilor, decât dacă doreşte să fie un stat de ocupaţie.
- Nu scrie în stele că România trebuie să fie un stat după model francez, chiar dacă acest model s-a impus în secolul al XIX-lea de către cei ce au fost trimişi în Franţa la studii şi s-au întors să ne “civilizeze”. Revoluţiile franceze au fost eminamente anticreştine, după cum se vede din literatura revoluţionară a sfârşitului de secol al XVIII-lea şi începutul de secol al XIX-lea sau din enciclica papală Vehementer nos. Păstrarea unui stat de tip francez care să administreze treburile unei populaţii covârşitor creştine este cel puţin un paradox.
- Statul român este obligat să ţină cont de voinţa majorităţii creştine şi să o reprezinte pe aceasta, nu o minoritate de opinie agnostică, ce reprezintă sub 1% din populaţia ţării, dar care are acces la mediile de informare cu care domină practic brutal toate deciziile în spaţiul public.
- Statul român nu trebuie să fie nici laic, nici teocratic, ci un stat civil inclusiv din punctul de vedere al libertăţii de exprimare religioase, care să ţină cont de realităţile religioase evidente, aşa cum a făcut în 1923, neprejudiciind prin aceasta cetăţenii de alte credinţe decât cei majoritari (o majoritate zdrobitoare).
- Dacă ţări ca Polonia sau Ungaria au avut curajul să înfrunte agenda ateistă a Uniunii Europene şi să impună menţiuni de ordin spiritual creştin în constituţiile lor, neapărat şi politicienii noştri au obligaţia să le urmeze exemplul. Pentru asta i-am votat, pentru asta există.
- Creştinii trebuie să înţeleagă faptul că nu Îl pot vinde la nesfârşit pe Dumnezeu pentru un blid de linte made in the UE. Trocul cu valorile ţării, cu resursele ţării, cu sufletul ţării de până acum a fost unul total perdant pentru români, care au oferit ce aveau mai bun şi nu au primit nimic în schimb. A venit momentul să se înţeleagă că Dumnezeu nu este duşmanul statului român, ci poate fi un aliat strategic.

[ link extern ]

Maşina care merge singură, made in Romania

Marius Anghel, Sorin Petroianu, Lucian Piţigoi, au obţinut medalia de argint la concursul de inventică de la Paris. În cadrul competiţiei au participat peste 100 de concurenţi din 11 ţări.

Studenţii din Craiova au lucrat patru luni la această maşină, iar membrii juriului de la Concursul Internaţional de Inventică din Paris au fost impresionaţi de maşină care merge singură, fără intervenţia oamenilor.''Maşina este compusă din camere de luat vederi, cu care vede şi traseul, informaţiile sunt prelucrate de microprocesor, care transmite comanda către servodirecţie. Tot din microprocesor generăm comenzi şi pentru motoare”, explică Marius Anghel, unul dintre studenţii care a aprticipat la concursul de inventică de la Paris.

Puteti citi tot articolul [ link extern ]

Te crezi mai deştept decât eşti? Bravo ţie, s-ar putea să ai succes în viaţă

[…] Un studiu pe această temă a fost întreprins de prof. Cameron Anderson şi Don Moore, de la Universitatea California - Berkeley (SUA), Jessica A. Kennedy de la Universitatea Pennsylvania (SUA) şi Sebastien Brion de la Universitatea din Navarra (Spania), rezultatele urmând a fi publicate în Journal of Personality and Social Psychology.
Conform opiniei lor, o mare încredere în sine (chiar nejustificată) îi ajută pe oameni să acceadă la un statut social superior. Cei care cred că sunt mai buni decât alţii, chiar dacă nu sunt, au şanse mai mari de a ajunge mai sus pe scara socială, iar tentaţia succesului stimulează încrederea în propriile calităţi. […]
Porf. Anderson afirmă că acest lucru explică faptul că supra-aprecierea propriei persoane e atât de frecventă, în ciuda riscurilor ei. ªi tot acest lucru explică, în cadrul colectivelor, faptul că adesea persoane incompetente, dar foarte sigure de ele, sunt promovate, în defavoarea colegilor cu adevărat competenţi, dar mai modeşti.
Studiul arată că, deşi încrederea în sine poate fi asociată cu existenţa unor calităţi reale la acea persoană, de multe ori ea nu este totuşi un semn bun şi trebuie privită cu circumspecţie, deoarece poate ascunde lipsa de competenţă reală.
Autorii studiului au imaginat 6 experimente pentru a afla de ce devin oamenii exagerat de auto-apreciativi şi în ce fel acest aspect influenţează urcarea pe scara socială.
De exemplu, într-unul dintre aceste experimente, cercetătorii au rugat 242 de studenţi să se uite pe o listă ce cuprindea nume ale unor personalităţi istorice, evenimente istorice, titluri ale unor cărţi şi poezii, şi să le bifeze pe cele care le sunt cunoscute. Numai că, alături de nume reale precum Robespierre sau Pygmalion, cercetătorii au inclus, fără ştirea studenţilor, nişte nume pe de-a-ntregul inventate, care nu corespundeau niciunei personalităţi ori opere literare reale.
Studenţii care au bifat cele mai multe nume inventate au fost consideraţi drept cei mai încrezători în ei înşişi, deoarece alegerile lor arătau că ei se închipuiau mai culţi decât erau de fapt.
Ulterior, la sfârşitul semestrului, un chestionar a arătat că exact aceştii indivizi cu o părere exagerat de bună despre ei înşişi aveau cel mai înalt statut social în cadrul grupului, erau cei mai îndrăgiţi, iar ceilalţi nu-i vedeau drept excesiv de încrezători, ci doar drept nişte persoane grozave. […]

Prof. Anderson afirmă că e dificil să combatem această tendinţă naturală spre auto-aprecierea exagerată, dar speră ca studiul său şi al colegilor săi să fie util, îndemnându-i pe oameni să caute indicii obiective ale competenţelor şi meritelor reale ale unei persoane, în loc de a supraestima calităţile altora pe baza exageratei încrederi în sine a acestora.

Mai multe la sursa: [ link extern ]