Articole interesante

Revin cu tristete, tristete legata de povestea dramatica a unei copile, ceva mai mare decat fetita mea mai mare, dar care poarta in suflet o povara prea grea pentru varsta ei. Ati vazut ce minunati ochi verzi, dar atat de tristi are? Nu este nevoie sa fii psiholog ca va intelegi ca acel copil nu avea nevoie decat de dragoste, intelegere, de o usurare a presiunii care ii apasa pe umeri, de ceva mai multa ingaduinta si libertate: libertatea de a fi copil, de a nu fi mereu perfect, de a se indragosti de un baiat de varsta ei sau macar de a visa la o astfel de iubire, de a rade, de a dansa, de a nu trebui sa fie mereu prima in toate... Ma doare sufletul si sper ca cei care i-au rapit aceste bucurii sau care nu i-au ingaduit sa le aiba sa-si inteleaga macar acum greselile si sa le indrepte...

[ link extern ]

ORIGINEA CUVINTELOR...
Note de insomniac, de Radu Beligan.

Motto pentru un volum de memorii: Nu vorbi niciodată despre tine. Scrie !

În ciuda diferenţei de vârstă dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales după ce am jucat rolul vagabondului din "Omul care a văzut moartea".
Făceam deseori vacanţele împreună la mare şi ne pierdeam în lungi discuţii peripatetice, el în plina facondă, eu fermecat de erudiţia lui în multe domenii.
O dată, la Constanţa, ne-am oprit în faţa unei vitrine în care erau expuse vreo douăzeci de busturi în miniatură ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Nişte orori din ghips, trase în serie. Peste grămada de busturi kitsch, un anunţ scris cu litere mari preciza: "OVIZI, 6 lei bucata".
Îmi amintesc explozia de râs pe care ne-a stârnit-o acest plural stupefiant şi de aici, consideraţiile de ordin lingvistic. În fond, negustorul făcuse o analogie: GUVID - GUVIZI, OVID - OVIZI...
Eftimiu, care se născuse în Boboştiţa din Epirul albanez şi n-a ştiut până la şapte ani, nici o boabă românească, era pasionat să descopere originea unor cuvinte şi deţinea secretul multor etimologii neaşteptate.
Tot Eftimiu mi-a revelat că, în limba engleză, animalele comestibile au două nume, un nume când sunt moarte şi un alt nume când sunt vii.
Boul se cheamă ox când e pe patru picioare, iar când e tăiat se cheamă beef. Viţelul viu se cheamă calf, mort se cheamă veal. Porcului i se spune pig, când e viu şi pork când e mort. Oaia este sheep când trăieşte şi când moare, devine mutton.
De ce ? Fiindcă în Anglia, începând cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost întotdeauna nemţi: ox, sheep, calf, pig. În vreme ce bucătarii au fost totdeauna francezi: veau - veal; porc - porc; mouton - mutton; boeuf - beef !
Interesant, nu ?
De pildă, îmi spunea el, cuvântul săndulie, cu care oltenii numesc covoraşul de lângă pat, vine de la franţuzescul "descente du lit". Cine şi-ar fi închipuit că atât de neaoşul mujdei vine tot din franceză: mousse d'ail (adică spumă de usturoi) ?
Cuvântul mişto, revendicat de ţigani, derivă, după Eftimiu, de la sintagma nemţească "mit stock", adică "cu baston", ceea ce înseamnă cineva de condiţie bună. Un tip cu baston e un tip mişto !
Tot din germană ne vine şi cuvântul şmecher. Boierii olteni care aveau podgorii, îmi explica Eftimiu, au angajat specialişti în degustarea vinurilor. În germană, schmecken înseamnă a avea gust, a fi bun la gust. Omul care făcea operaţia era un şmecher, adică un specialist pe care nu-l puteai păcăli cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ isteţ, imposibil de tras pe sfoară.
Cu totul neaşteptată este originea altor două cuvinte a căror etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de paţachină şi joben. Dicţionarul ne spune că paţachina e planta numită în latineşte Rubia tinctorum, dar nu ne arată că tot paţachină se spune şi unei femei de moravuri uşoare. Care e rădăcina acestei paţachine ? În Bucuresti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Paţac. Fratele acestuia a fost cel dintâi care a deschis în România un "şantan" pe bulevardul Elisabeta, importând de la Viena nişte fete vesele care circulau seara pe bulevard în faţa "instituţiei", ca să atragă clientela. Acestea erau "fetele lui Paţac", adică paţachinele...
În ce priveşte cuvântul joben, multă lume se întreabă de ce acest soi de pălărie e desemnată în toate limbile cu cuvinte care indică forma ei (în franceză haut-de-forme, în engleză top hat, în germană zylinder, în italiană cilindro, limba română fiind singura în care numele înaltei pălării are cu totul altă denumire, afară de aceea populară de "ţilindru". Explicaţia este simplă: cel ce a introdus în Bucureşti prestigiosul acoperământ era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei şi se numea Jobin.

Despre padurea de arbori de tamaie de la Socotra
[ link extern ] /

Culoarea neagra si sanatatea trupului.
Am primit acest articol, pe internet, de la un amic si cred ca nu este lipsit de interes pentru cei interesati de sanatatea trupului si a mintii lor.

În curcubeu, ca şi în aura omului, nu există culoarea neagră.
În natură această culoare neagră există în cantitate foarte mică, la fel în viaţa plantelor şi a animalelor. Noi oamenii, din păcate şi din neştiinţă,folosim foarte mult în viaţa noastră această culoare care ne încurcă total.
Creierul omului foloseşte şi se hrăneşte numai cu raza de lumină albă – că de aceea este omul treaz ziua când dispune din plin de această rază de lumină albă şi doarme noaptea, când nu dispune de lumina solară.
Creierul mai foloseşte şi se hrăneşte cu lumini colorate care sunt fracţiuni din raza albă – ROGVAIV -ul despre care am învăţat la şcoală, care este de fapt curcubeul.
Nu numai creierul nostru, dar toată aura noastră, tot corpul nostru fizic este influenţat de energiile şi culorile care ne inconjoară în viaţa de zi cu zi, deoarece noi avem cei 7 centri energetici principali prin care ne alimentăm cu energii, şi care sunt în ordine, de jos în sus, exact în ordinea şi nuanţele curcubeului. Deci, orice obiect de folosinţă, material scris sau vizual, sau spaţiu în care trăim, dacă este realizat în aceste culori ale curcubeului, ne este extrem de benefic, uşor de asimilat şi este pe o vibraţie înaltă.
Culoarea neagra folosită de oamenii obişnuiţi sau şi mai grav, de copii, îi devitalizează foarte repede, dacă apare în îmbrăcăminte, mobilier, telefon mobil, calculator, televizor, maşină, etc. deoarece această culoare apare de fapt datorită lipsei de reflexie a luminii. Obiectele de îmbrăcăminte de exemplu, care sunt negre sau cu mult negru, obosesc omul foarte repede, deoarece îi ecranează centrii energetici ai aurei, chakrele nu mai primesc suficientă energie şi corpul vital are de suferit, deci şi întreg trupul fizic.
Exemple practice.
Înainte vreme la şcoală cărţile copiilor erau scrise-tipărite cu albastru, iar copiii scriau cu cerneală albastră şi aceasta determina o invăţare mult mai uşoară, copiii nu oboseau la învăţat aşa tare şi nu mai erau epuizaţi. Astăzi, toate manualele şcolarilor sunt tipărite cu negru şi copiii scriu cu ce apucă…
Pe vremurile de demult, uniformele şcolare erau albastre şi era bine. Corpul vital al omului (primul strat al aurei) este de culoare albastru deschis, deci are loc un aport benefic de energie dacă porţi nuanţe de albastru. Pe de altă parte, albastru mai închis este culoarea înţelepciunii, care favorizează asimilarea şi înţelegerea materiilor mai grele, ceea ce de fapt se urmăreşte la şcoală. În concluzie, uniformele albastre în şcoli erau benefice. În prezent, copiii şi profesorii merg la şcoală îmbrăcaţi cu mult negru şi rezultatul s-a văzut şi la bacalaureatul de anul acesta…
Un exemplu dramatic este al unui om care este bolnav de inimă şi se îmbracă în negru, pe deasupra mai are multe supărări cu cei din jur, nu iartă si nici nu se roagă. Un astfel de om este lipsit de tot ceea ce l-ar putea ajuta, să-şi încarce corpul cu energiile vitale necesare şi astfel bolile i se agravează, deoarece nimeni, nici medicul, nici preotul, nici aparţinătorii nu ţin cont de modul cum lucrează energiile trupului fizic. Un astfel de om ar trebui să se îmbrace numai în nuanţe de verde şi nuanţe de roz – culorile centrului inimii, plus să-şi schimbe atitudinea faţă de iubirea care ar trebui să-i izvorască mereu din inimă şi atunci s-ar vindeca foarte repede.
Centrul din crestetul capului, denumit SAHASRARA, are culoarea albă.
Majoritatea oamenilor şi din nefericire mulţi copii, poartă când vremea este rece o căciulă neagră sau pălărie sau şapcă, etc. În toate aceste cazuri este ecranată şi insuficient hrănită cu energii cea mai mare chakră, cel mai important centru energetic al corpului. Urmarea este oboseala psihică, dureri de cap, lipsa de concentrare, etc.
Acelaşi efect îl are vopsirea părului în culoarea neagră sau folosirea accesoriilor de păr negre.
Această chakră trebuie lăsată liberă, iar în caz de foţă majoră (vreme) să fie acoperită cu alb sau nuanţe de alb – căciulă, batic, şapcă. De exemplu, albanezii poartă pe cap numai căciuli albe, ceea ce este extrem de benefic şi gândirea lor este uşoară şi corectă, deoarece se hrănesc corect cu energii în creştetul capului.
Tălpile picioarelor. Prin tălpi, în timpul mersului, corpul fizic evacuează, debarasează, în nod firesc şi natural rezidurile energetice ale corpului rezultate din metabolismul energiilor, pe tălpi existînd zone care corespund tuturor organelor interne. Dacă folosim pantofi negrii sau ciorapi negrii, ecranăm tocmai centrii de evacuare, debarasarea naturală a acestor reziduri enegetice, ceea ce poate atrage dureri de picioare, umflături şi ceea ce este mai grav, necurăţirea energetică a organelor interne ale corpului.
De aceea, mersul desculţ este extrem de benefic, mersul prin apă, reflexoterapia, etc. ªi tot de aceea este extrem de benefic a purta numai pantofi care să nu fie negrii, a purta pantofi sport mai ales albi şi mai ales şosete albe, albăstrii, crem, uşor gri, maronii etc.
Un om de afaceri îşi realizează un birou folosind mobilier negru, calculator negru, obiecte de birotică negre, televizor negru, canapele negre, scaun pe care stă negru, etc. Acel spaţiu nu mai este benefic pentru o gândire clară şi statul mai multe ore într-un astfel de spaţiu îl stoarce de energie. Rezultatul este o îmbolnăvire la orizont, iar afacerile în mod sigur nu vor mai merge strălucit, deoarece totul se află pe rezonanţa negru.
Culoarea neagră poate fi folosită, dar nu în spaţiul ambiental, ci numai în îmbrăcăminte, de către acele persoane care îşi propun să se depărteze de ,,cele lumeşti” adică să-şi estompeze pornirile trupeşti şi această energie conservată să o sublimeze în energii spirituale. Este cazul cu haina preoţească şi monahală,care este neagră, căci ei aceasta urmăresc, să-şi tempereze, să-şi înfrâneze sexualitatea şi să-şi întărească spiritul. Dar în cazul lor, ceea ce ei nu primesc suficient ca fluxuri de energii prin primii patru centrii energetici ai corpului, ei preiau pe alte căi, stând mult timp din zi în biserici, pe spaţiile curate ale mănăstirilor, în apropierea icoanelor, în orele lor de rugăciune etc. În plus ei mai preiau energii superioare prin legăturile cereşti suplimentare pe care ei le primesc, la tunderea în monahism sau la hirotonisire, legături cereşti pe care oamenii obişnuiţi nu le au.
Deci negru potrivit la monahi, nu este potrivit la mireni, decât dacă trăiesc în lume, dar ca niste calugari ..
Legământul lui Dumnezeu cu oamenii este curcubeul. În tot ceea ce oamenii închină lui Dumnezeu (vezi turnul Babel) sau folosesc pentru ei, nu trebuie să folosească materiale negre de nici un fel, nici acasă, nici la serviciu, nici la şcoală sau în altă parte, ci numai şi numai culori şi nuanţe din curcubeu.