cine este tatal meu?

Credeti ca tatal dumneavostra care va recunoscut stiind ca nu sunteti fiica lui si care va crescut ca pe propria fiica merita sa suporte consecintele acestui demers?

Am cunoscut un personaj care vreme de aproape 60 de ani a stiut ca tatal care l-a crescut nu este tatal natural. La inmormantarea tatalui sau (al carui nume il poarta) a venit la el tatal natural si i-a spus ca nu e cazul sa fie trist pentru ca nu a ramas orfan si i-a marturisit ca a avut o relatie cu mama personajului despre care va spun. Stiti ce i-a raspuns fiul? Ca nu tatl care iti da ceva din materialul sau genetic este adevaratul parinte, ci cel care munceste o viata intreaga ca sa te creasca...

Poate mama Dumneavoastra are motive intemeiate sa nu recunoasca relatia cu acel om...

Nu inteleg!
Vine un om cu o problema si noi intelegem toate persoanele cu care vine el in contact: mama, tatal natural, nenatural... numai pe cel care a apelat la noi nu!

Daca e vorba de moralitate si popi, hai sa clarificam: daca doamnei nu-i e indicat a-si judeca tatal (oricare dintre ei), de ce noi o putem judeca pe dumneaei aici?
Ca sa lase familii in pace, ca sa nu strice linistea, ca sa stea linistita, ca e greu si scump... :-/
E problema ei de viata si nimeni nu poate aprecia mai mult decat ea cat de important e sa faca aceste demersuri.
Mai mult, am auzit chestiuni despre familia dumneaei armonioasa... multa armonie trebuie sa fie intro minciuna de 38 de ani, asta pe langa relatia dintre doamna si mama dumneaei, relatie care pare cel putin defectuoasa...

Nu inteleg de ce un parinte care te-a crescut nu iti poate intelege durerea aflarii unui astfel de lucru si de ce nu credeti ca poate ca tatal dumneaei va intelege necesitatea ca doamna sa faca acest demers.
Nu stiu in ce masura ar trebui acesta sa fie suparat... mai ales ca au o relatie buna si poate ca se vor intelege reciproc...
E drept ca mama a avut motivele proprii cand a ascuns adevarul, dar asta nu inseamna ca fiica nu are azi motivele proprii sa vrea sa-l descopere...

Consider ca repunerea in termen poate fi obtinuta, in cazul in care nu se obtine, pierderile de timp si bani sunt destul de mici!
Faptul ca nu ati cunoscut situatia reala este un motiv destul de obiectiv care a impiedicat in mod clar promovarea actiunii in tagada... E nevoie de un martor sau doi care sa arate in ce circumstante s-a aflat adevarul si cand; in plus, ajuta si faptul ca este vorba despre cunoasterea unor elemente de fapt petrecute inainte de nasterea dv., ceea ce duce la prezumtia ca nu le puteati cunoaste personal.
Mare grija la termenul de o luna! De el nu zice Familiei, dar Familiei face trimitere directa la prescriptie si aceasta se aplica in intregul ei, cu tot cu termene etc.

Probabil ca ar fi mai bine, daca tot s-a vorbit despre atata moralitate si sentimente inalte, sa vorbiti intai cu toate persoanele implicate: tati si mama... dar este numai aprecierea dv., nu are nicio legatura cu partea juridica a problemei!
De asemenea, poate daca discutati fata in fata cu un avocat care sa va arate explicit toate etapele... sa le cunoasteti inainte de a va angaja in aceste demersuri... poate ar ajuta mult.

Puteti incerca si sa promovati ambele actiuni odata: tagada si stabilire. Desi multe instante le disjung (pe buna dreptate), daca nu vi se intampla asta, platiti mai putin la testul ADN, caci se poate face unul singur.
Daca se disjunge dosarul, nu ati pierdut nimic, asa ca incercarea moarte n-are. In plus, platiti si avocatul numai pentru un proces si nu pentru doua... daca va merge.
Daca tatal dv. actual va intelege problema, acesta poate arata prin intampinare ca achieseaza la sustinerile dv., aduceti martori ca mama a avut o alta relatie etc. si poate scapati de primul test ADN, in caz ca faceti doua actiuni separate. Iar, depinde de jude daca accepta admiterea unei astfel de actiuni fara testul ADN; daca nu-i convine, va cere din oficiu administrarea acestei probe. Iar, e o incercare care nu va costa nimic si nu aveti ce pierde.
Discutiile sunt mai lungi, cam asta in mare!

Va doresc sa va gasiti iar linistea interioara, trebuie sa fie groaznic sa aflati ca o parte din ceea ce ati trait a fost minciuna! Mult noroc!

Care este problema? "Petu" a postat un mesaj cu o problema care o framanta. Si a primit varii raspunsuri din care poate sa aleaga si sa dispuna ca atare. Au fost exprimate pareri pe acea situatie, ramanand ca persoana in cauza sa faca ceea ce va crede de cuviinta! Fiecare a inteles situatia asa cum a perceput-o si s-au exprimat puncte de vedere> Cred nu a facut o judecata asupra cazului, nu ar fi fost corect!

AVLIL esti prea incrancenata!

Nu am judecat pe nimeni.

Insa din punctul meu de vedere, daca nu ai nimic de castigat si mai mult vezi sa vezi "ce fata face" (asta e concluzia pe care am tras-o, personal, din "curiozitatea" doamnei care a postat mesajul) consider ca trebuie sa pui in balanta si sentimentele celorlalti care ar avea de suferit supa ce-ti satisfaci curiozitatea. Daca nu apare un sentiment de "vina" (nu am gasit un cuvant mai potrivit, dar puteti cauta) totul e OK.

Am aratat doar un caz in similar, in care fiul a luat deciza pe care a considerat-o el corecta.

Sincer, cred ca am fost mai ingaduitoare ca restul parerilor de aici, lasand la aprecierea exclusiva a autoarei motivele, castigurile probabile, metodele etc.
Cred ca ea este singura in masura sa spuna cat e de ranita e sau cat de mult merita sa faca un astfel de demers. Pentru ca s-a scris ca nu are rost sau drept sa strice fericirea, armonia unei familii... s-a scris ca poate mama ei a avut motive sa ascunda relatia aceea... cand altii i-au stricat fericirea ei si cand si ea poate avea motive intemeiate sa face aceste demersuri.
Or, consider ca nu putem noi aprecia, ca e numai la latitudinea ei si tot ce spunem noi e obiectiv... Iar in probleme de Familiei, sentimentul ia mai multe decizii decat obiectivitatea... caci sunt probleme de sentiment.

Foarte frumos exemplul dat de tine, cred insa ca nu toate solutiile bune unui om se potrivesc oricui, asa incat ramane doar un exemplu al altcuiva decat autoarea subiectului de fata.
Parerea mea.