René Descartes - Amintiri din oracole
Fii ca pasarea ce se aseaza-n nestire
Pe-o creanga mult prea subtire
Creanga se-ndoaie, dar ea zburda cantand
Fiindca poate sa zboare oricand.
Sa nu versi lacrimi de invins
Cand esti in pragul tineretii
Pastreaza-le; ai mult de plans
Pe drumul nesfarsit al vietii.
E greu sa plangi acolo
Unde radeai odata
Sa vezi cum fericirea
In lacrimi e scaldata.
Doresc ca viata ta sa fie
Tesuta-n flori de trandafir
Si-a lor petale sa-ti deschida
Un drum de vis si fericiri.
Amintirea este scurta
Cand totul se uita usor
E un moment de consolare
Pentru un suflet simtitor.
Pe aceasta foaie mica
Amintirea mea ti-o las
Ca nu stiu in care parte
Ma va duce al vietii pas.
In urma anilor ce trec
Se scurge fericirea
Dar daca o-ntelegi usor
Ramai cu amintirea.
E greu sa uiti clipele
Pe care le-ai petrecut
E greu sa uiti prietenii
Pe care i-ai avut.
Sunt amintiri de neuitat
Purtate-n suflet-ntotdeauna
Pe ele vanturi nu le bat
Si nu le scutura furtuna.
Vom merge sper fierbintea, frenetica viata
Spre sanul ei puternic, cioplit in dur bazalt
Uitat sa fie visul si zborul lui inalt
Uitata plasmuirea cu aripe de ceata.
Cand valul vietii te va izbi necrutator
Fii stanca cea mai neclintita
Caci valul este trecator.
Cand peste ani de zile
De mine iti vei aminti
Vei zice ca am fost colegi
Si desigur vei zambi.
Daca viata mea de scoala
Ma va desparti de tine
Sa pastrezi aceste randuri
Ca o unica amintire.
In zbor ca frunzele de toamna
Pe cai pierdute si razlete
Se duc si nu se mai intorc
Frumosii ani din tinerete.
Cand amintirile-n trecut
Incearca sa te cheme
Pe drumul lung si cunoscut
Mai treci din vreme-n vreme.
Iti doresc in calea vietii
Tu in viata sa-ntalnesti
Pe cararea tineretii
Idealul ce-l doresti.
Nu pentru viitor ne pregatim
Si-l populam pe solul fericirii
Cu bratele intinse sa-l sapam
Si sa-l udam cu ploile gandirii.
Dupa cum e legea firii
Intr-o zi ma vei uita
Dar prin aceasta amintire
Chipul meu il vei pastra.
Sunt flacari mari ce ard in noapte
Sunt focuri care nu se sting
Sunt despartiri ce par aproape
Si amintiri care inving.
De nu-ti plac vorbele mele
Rupi coala bucatele
Si-o arunci pe fereastra
Vantul sa o risipeasca.
Nu uita c-am fost colege
Intr-o banca-am invatat
Bucuria si tristetea
Impreuna le-am uitat.
Mergand dupa musetel
Am gasit un biletel
Si pe biletel scria:
"Colega nu ma uita"
Din flori de crin iti impletesc
Cununa de iubire
Succes in viata iti doresc
Si multa fericire.
E mic cuvantul amintire
Dar pretutindeni foarte mult
Caci prin el iti aduci aminte
De prezent si de trecut.
Iti las ca amintire
Un murmur de iubire
Numele meu scris
Sa ma visezi si-n vis.
Inima este o carte
Singura pe care-o ai
Altuia ca s-o citeasca
Niciodata sa n-o dai.
Cand cu drag aceste randuri
Vei incepe sa citesti
Sa-ti inchipui ca-s chiar eu
Si chiar cu mine vorbesti.
Oriunde vei merge
Oriunde vei sta
Gandeste-te la mine
Si nu ma uita.
Acum cand in buchetul vietii
O noua floare tu asezi
Mereu cu floarea tineretii
Pasii sa-ti luminezi
Nu sunt Eminescu
Sa-ti scriu poezii
Dar o amintire
Iti voi darui.
Tot ce in lume
Trece ca un vis
Numai al meu nume
Ramane aici scris.
Afara bate vantul
Si rupe trandafirii
In clasa plang colegii
In clipa despartirii.
Din drumul zgomotos al vietii
Tu n-ai parcurs decat putin
Deci lupta cu elanul vietii
Si-nfrunta greul anilor ce vin.
De-ar fi cerul o placinta
Si o torta luna noua
Te-as chema numai pe tine
Sa le mancam amandoua.
Cum doreste caprioara
Apa rece din izvor
Tot asa-ti doresc eu tie
Fericire-n viitor.
"Adio" e o vorba scurta
Si plina de durere
Eu nu-ti spun adio
Ci "La revedere".
Amintirea este o floare
Care naste din trecut
Ca ne-aduce aminte
De timpul pe care l-am pierdut.
Cand ai fost mai mica
Ti-ai dorit o papusica
Iar acum ca esti mare
Iti doresti o sarutare.
Doresc sa ai o viata lunga
Si plina de placeri
Sa nu cunosti necazuri
Sa nu cunosti dureri
Si-n culmea fericirii
Cand cerul ti-o va da
Pastreaza pentru mine doar atat:
"Nu ma uita".
Cand stelele vor straluci
Luna va lumina
Sa-ti aduci aminte
De colega ta.
Eu nu-ti cer prea mult
Dorinta mea nu-i mare
Pastreaza-ma de crezi ca merit
In valul gandurilor tale.
Astazi pe la ora trei
Puse-i mana pe condei
Si condeiul pe hartie
Si incepu-i cu drag a scrie.
Grea este viata
Si greu de suferit
Cand cineva iubeste
Si nu este iubit.
Cand posta ciocaneste
Iesi la poarta si priveste
Rupe plicul si citeste
Sa vezi cine te iubeste.
Cand pe cap tu pui coroana
Celor optsprezece ani
Vin si eu in randul celor
Ce-ti ureaza " La Multi Ani".
Nici o fata nu-nfloreste
Daca nu este udata
Nici o fata nu iubeste
Daca nu e sarutata.
Cand parul iti va fi albit
De anii batranetii
Vei sta cu gandul ratacit
La anii tineretii
Vei ridica acest caiet
Din rafturi prafuite
Si vei vedea pe-al vietii drum
Iluzii ratacite
Multi poate vor fi-n mormant
Inchisi in negre scanduri
Dar daca-au trait pe-acest pamant
Nu vor uita aceste randuri.
Dragostea-i povara grea
Care-ti frige inima
Dar oricum tu sa iubesti
Pana nu imbatranesti.
"Nu ma uita"
Este o floare
"Nu ma uita"
Scrie-n scrisoare
"Nu ma uita"
iti scriu si eu
Adu-ti aminte
De numele meu.
O scoica maiastra e inima mea
O perla siastra e rupta din ea
Scoica se sparge de stancile reci
Perla iubirii ramane pe veci.
Cand omul drag te-a parasit
Nu-l regreta, nu te-a iubit
Se va intoarce intr-o zi
Si el din nou iti va vorbi
Nu-l asculta e-nselator
Cu glasul lui tremurator
De-o sa-l asculti vei regreta
Caci intr-o zi iar va pleca
Si tu din nou vei suferi
Cum ai facut si-n prima zi.
Amara este soarta
Pe care o traiesti
Si-ti curg siroaie lacrimi
Cand stai sa te gandesti
Dar daca stii sa lupti
In calea ta va aparea: speranta.
O raza de lumina
In negura uitarii
O dulce amintire
In clipele durerii.
E greu sa stai in clasa
La tabla sa privesti
Cand nu ai langa tine
Fiinta ce-o iubesti.
Trista-i ziua fara soare
Si noaptea fara cer senin
Dar mai trista-i ziua-n care
Dam teza si nu stim.
Daca o data-n viata
O sa te-ntrebi de ce traiesti
Un tainic gand iti va raspunde
Sa lupti, sa speri si sa iubesti.
Pe baietii de astazi
Sa-i culegi cu sacu'
Si frumos impachetati
Sa-i trimiti la dracu'.
Nu iti cer sa ma tii minte
Nici ca sa ma porti in gand
doar sa iti aduci aminte
Si de mine, cand si cand.
Eu stiu ca tu ma vei uita
Caci nu mai sunt cu tine
Un singur lucru te-as ruga
Sa-ti amintesti ca-n viata ta
M-ai cunoscut pe mine!
Iti doresc ca-n drumul vietii
Sa urci treptele iubirii
Si pe fiecare treapta
Sa-nfloreasca trandafirii.
Numai tu in asta lume
Caci pe tine-n al tau nume
Il visez necontenit
Fa din vis realitate
Daca vrei sa ma iubesti
Caci ar fi o nedreptate
Numai sa ma chinuiesti.
Daca se rupe o coarda la chitara
Chitara geme tremurand
O alta coarda ii ia locul
Si auzi chitara iar cantand.
Dar daca tu din intamplare
In inima lovesti
Ea geme atunci o viata-ntreaga
Si nu mai poti s-o-nlocuiesti.
Nu dispera cand greul vietii te apasa
Si nu plange pe-al tau destin
Caci dupa lacrimi, viata-i mai frumoasa
Cum dupa ploaie ceru-i mai senin.
Bucuria – Rabindranath Tagore
Ea, Bucuria, alerga din patru zari de lume
să-mi zamisleasca trupu-anume.
Luminile cerului au sarutat-o, sarutat-o, zi de zi,
pana cand ea, Bucuria, se trezi.
Florile grabitelor veri suspinau in rasufletul ei
si soaptele vanturilor si clipocitul apelor
frematau si susurau in miscarile ei.
Patima culorilor crescand invapaiate
in nori si-n paduri zvacneau in inima ei,
iar cantecul mut al lucrurilor toate
prin mangaierea lor ii netezira
trasaturile abia conturate.
Ea, Bucuria, imi este mireasa,
ea si-a aprins lampa-i frumoasa
la mine in casa.
Prefaţă - Charles Baudelaire
Greşelile, păcatul, zgârcenia, prostia
Ne-aruncă-n suflet zbucium şi-n trupuri frământări
ªi noi nutrim cu grijă blajine remuşcări
Aşa cum cerşetorii îşi cresc păducheria.
Păcatele ni-s aspre, căinţele mişele,
Mărturisirea noastră ne-o răsplătim din gros
ªi iar ne-ntoarcem veseli pe drumul gloduros
Crezând cu lacrimi sterpe că ne-am spălat de rele.
În mrejele pierzării prelung Satan ne plimbă
ªi sufletul ni-l lasă vrăjit şi vlăguit
ªi al voinţei noastre metal nepreţuit
Acest chimist destoinic în aburi îl preschimbă.
Cu sfori ascunse, Dracul ne prinde şi ne joacă!
De tot ce-i murdărie ni-i sufletul atras;
Spre Iad în orice clipă ne scoborâm cu-n pas,
Senini, printr-o adâncă şi scârnava cloacă.
Cum muşcă-un muieratic sărac, cu desfătare
Căznitul sân al unei vechi târfe scăpătate,
Gustăm şi noi o biată plăcere, pe-apucate,
Ca pe-o lamâie veche storcând-o cât mai tare.
Noroade-ntregi de Demoni în capul nostru zbiară
Foind ca milioane de viermi încolăciţi
ªi-n pieptul nostru Moartea, ând rasuflam truditi,
Cu gemete mocnite, râu nevazut coboară.
Dacă pumnalul, focul, otrava, siluirea
N-au vrut să-şi puie înca blazonul lor poznaş
Pe pânza care-o ţese destinul nostru laş
Pricina e că slabă şi trândavă ni-i firea.
Dar printre şerpi, pantere, şacali, mistreţi, căţele,
Maimuţe, vulturi, scorpii şi monştri ce se zbat,
Se târâie, rag, urlă, sporind neîncetat
În noi menajeria năravurilor rele,
E unul şi mai mârşav, mai slut, mai rău la fire!
Deşi nici nu se zbate şi nici nu-i zgomotos
El ar distruge lumea întreagă bucuros
ªi-ntr-un căscat s-ar prinde să-nghită-o omenire;
Urâtul e! - Cu lacrimi în silă revărsate,
Visează eşafoduri fumând nepasator.
Pe monstru-acesta gingaş tu-l ştii, o! cititor,
- O! cititor făţarnic, - tu, semenul meu, - frate!
traducere de Alexandru Philippide
Mintea
de Andrei Muresanu
Te maresc fiinta fara de-nceput
Pentru tot ce vede ochiul meu sub soare,
Pentru tot ce dreapta-ti sânta a facut,
De la om si feara, pâna l-acea floare,
Carea vegeteaza numai un minut!
Ce ma face însa, ca sa te ador
Este mintea, Doamne, care-mi straluceste,
Ca si un luceafar, în al noptii nuor,
Si-n vuietul lumii blând ma însoteste,
De când vad lumina, si pâna când mor!
Ea-mi conduce pasii, sa ma pot feri
De leu si de tigru, care varsa sânge,
De foc si de apa, ce m-ar nimici;
Ea ma lumineaza ca sa stiu resfrânge
Cursele dusmane, verunde vor fi.
Ea departa ceata de la ochiul meu,
Ca sa nu amestec credinta desarta
Cu credinta dreapta, într-un Dumnezeu
Care o propuse simplu fara cearta
Ca la frati din fire, însusi fiul sau.
Seculi se-nchinase genul omenesc
Soarelui si lunei, stelelor pompoase,
Pâna când sa vie dascalul ceresc
Ce prin suferirea mortii glorioase
A plântat în lume spirit crestinesc.
În desert se-ncearca ai noptii argati
Sa revarsa umbra în loc de lumina,
Ura-n loc de pace între fii si frati
Ale lor cuvinte nu prind radacina
Caci nu ies din inimi, ci din crieri stricati.
Te maresc fiinta fara de finit
Pentru-acea scânteie, ce-i zic constiinta,
Carea greu ma mustra de-am pacatuit,
Si ma desfateaza cu bunavointa,
De-am facut dreptate celui asuprit!
Pablo Neruda - Pot sa scriu versurile cele mai triste acum
Pot sa scriu versurile cele mai triste acum.
Sa scriu de pilda :”noaptea-i instelata
Si tremura sub gheata, in departare, astrii
Vantul noptii se roteste prin ceruri si canta”.
Pot sa scriu versurile cele mai triste in noaptea asta.
Da, am iubit-o si, uneori, si ea m-a iubit.
In nopti precum aceasta, am avut-o in bratele mele
Si, sub cerul fara margini, am sarutat-o de atatea ori.
Ea m-a iubit si, uneori si eu am iubit-o ;
Cum sa nu fi iubit nemiscarea marilor sai ochi.
S-ascult imensa noapte, mai imensa fara ea.
Si versul cade-n sufet ca roua peste iarba.
Ce importanta are ca dragostea mea n-o mai poate pastra ?
Noaptea e plina de stele si eu sunt fara ea.
Aceasta-i tot. In departare cineva canta. In departare.
Cu aceasta pierdere sufletul meu nu se poate impaca.
Ca si cand ar dori s-o apropie, ochii mei o cauta.
Inima mea o cauta, si ea nu e cu mine.
Aceasta noapte leagana aceiasi arbori,
Numai noi, cei de atunci, nu mai suntem aceiasi.
N-o mai iubesc, e adevarat,
Dar cat am iubit-o !...
avocatnet.ro explicăm legislația
justitiarul3 
pirvucristian 
ContSters74561