Custodia copilului dupã noul Cod Civil

Sa intelegt ca doi parinti care nu s-au inteles in casnicie si au divortat pot fi obligati de o lege sa se inteleaga in privinta intereselor unui copil? As vrea s-o vad si pe asta.
Scuze ca repet, daca parintii doresc si pot face asta, o fac fara a fi obligati de o lege. Daca unul nu doreste sau nu poate sa contribuie la educatia copilului, celalalt din moment ce face totul singur nu va putea fi obligat sa accepte drepturile acordate de lege si celuilalt. Da, ai drepturi dar ai si obligatii. Nu-ti respecti obligatiile, sunt mari sanse sa ramai fara drepturi. Unul va cere custodia si o va obtine. Adica un alt proces. Cam asta o sa fie rezultatul, la 100 de divorturi inca 95 de procese separate, pentru custodie.
Intelegeam legea daca nu exista obligativitatea acordului ambilor parinti mai in toate actele legate de copil. Vor exista obligatii comune, foarte bine. E si normal sa contribuie amandoi. Dar asta o faceau si pana acum, in vechea varianta.
Autoritatea Tutelara e ca sindicatul studentesc, doi oameni si o stampila. As fi curios cati oameni sunt intr-un judet oarecare in Autoritatea Tutelara, cati copii are acel judet si ce alte atributiuni nelegate de copii mai au acei angajati. Deja sunt offtopic, dar o sa caut ceva informatii ca poate gresesc. Mai mult de unul in fiecare comuna si cate 2-3 in cele 4-5 orase din judet?.
Nu cunosc istoria dreptului absolut deloc. Stiu ca legile care ma afecteaza direct se schimba aproape radical de cate 2 ori pe an. Nu m-as lega de legi "antice" intr-un stat mai nou de 100 de ani. Probabil ca atunci oamenii gandeau pentru sute de ani inainte, dar vremurile alea au trecut. O sa caut si exemplele acelea care o sa-mi umple inima de bucurie.

Sa revin la subiect, or fi bune toate din noul cod penal, dar sunt curios cu ce o sa-i faca viata mai usoara copilului si persoanei care a deschis subiectul, cand o sa umble dupa acordul celuialt parinte, de 10 ori pe an... Acord pe care nu o sa-l poata obtine.

Pentru mine societatea inseamna si lucrurile simple. Inseamna faptul ca la mine in institutie trebuie sa aduc de 2 ori pe an o adeverinta de salariat pe care o iau din aceeasi institutie, ca au de facut fisa de lichidare la biblioteca si cei care nu au avut niciodata carnet de cititor si multe altele. Daca asta e normalitate inseamna ca imi scapa ceva.

De birocratie se plang mai toate societatile. Luand locul bisericii, statul a trebuit sa inventeze propriile parghii sa urmareasca cine ce si cum.

Pentru aceasta custodie comuna au existat ani de asa-zis lobby. Cred ca organizatia TATA e cea mai cunoscuta.

Sigur ca te ocupi singur de problema, niciun stat nu poate trai in locul tau, nu se ocupa de viata ta, doar iti pune la indemana parghii.

Cred ca aveti dreptate, Ovidiu, societatea nu era pregatita la noi. Pe de alta parte, nu va pot impartasi opinia despre sotii care se intelegeau si nu mai aveau nevoie de lege.
Caci noi confundam sotii/iubitii cu parintii. Or nu-i totuna.
Odata ne casatorim si ne facem soti, apoi e alta decizie si mancare de peste sa facem un copil impreuna.
Sunt 2 seturi de relatii diferite, legiferate diferit. Din pacate, nu le vedem diferentele mereu. Dar, sper eu, timpul le va rezolva.
Cat timp stateam pe loc cu legislatia, era poate prea greu sa progresam la nivel de gandire sociala. Asa, impins de la spate, poate fiecare parinte incearca sa diferentieze relatia cu celalalt parinte si relatia dintre celalalt parinte si copilul lui. Ca sunt 2 lucruri diferite.

Sigur ca la inceput se va apela des la lege, insa sper ca nu se va admite custodia unica atat de usor. Si, dupa cat accent pun azi juzii pe relatia cu ambii parinti, am mari motive sa cred ca se va aplica tocmai bine legea.
In timp, dupa ce platesti daune/taxe/onorarii de cateva ori, poate vei colabora cu celalalt parinte. Iar asta va fi o victorie pentru copil.
Stati linistit, nu am luat-o personal. :)

Alex, nu e ca in America de Nord, aleluia! :thumbup:

Stiu ca nu este ca in SUA si Canada unde ei au custodia comuna fizica.

Gata, ma opresc, am scris destul si aiurea. Imi doresc din tot sufletul sa fie cat mai bine pentru copil ca el trebuie ajutat intai. Dupa nick-ul folosit poate s-ar intelege ca am 25 de ani. Mai am cativa si ajung la dublul valorii. Am trecut si printr-un divort, am si copil. Nu-s offopic in totalitate.
Cat timp persoanele inca se pot suporta, si eu i-as obliga la custodie comuna ca e problema lor sa-l creasca in continuare. Si daca toata lumea ar cunoaste ce-i asteapta inca inainte de casatorie, ar acorda mult mai multa importanta evenimentului, inclusiv celui de a aduce pe lume un copil. Ori nu-l facem, ori facem mai multe eforturi ca familia sa fie familie si copilul sa se dezvolte normal. Si poate lumea s-ar gandi mai serios si la ce inseamna divortul si poate ar face mai multe sa nu se ajunga la el. Ca suntem tare superficiali. Daca ar fi sa fac o gluma nepotrivita, un copil ar trebui sa fie mai rau ca un tatuaj. De tatuaj mai scapi, de copil ar trebui sa nu mai poti scapa (chiar daca ai dori) pana la majoratul lui cel putin. Poate asa devenim mai responsabili.
Dupa o noapte de intors problema pe toate partile, acum cred ca "legea" va avea efecte pozitive in timp si in mod sigur toate problemele se vor rezolva. Eram mai putin revoltat daca vedeam si alte masuri care sa ajute la aplicare noului Cod Civil. E ca ceva perfect dar la care nu poti ajunge de imperfectiunile de pe langa el. S-au cam enumerat lucrurile neplacute, lasate in aer. Macar o parte dintre ele ar trebui reglementate tot prin lege, nu lasate la latitudinea instantelor de judecata.

E OK, la toate lucrurile importante trebuie acordul celor doi. Dar trebuia simplificat ceva, ca vor fi probleme efectiv cu partea birocratica, cu hartiile. Daca nefiind despartiti o inscriere la gradinita nu necesita acordul ambilor parinti, daca divortati fiind (custodie unica) nu necesita acordul ambilor parinti, ne trezim acum in situatia ca la o custodie comuna esta necesar acordul comun. Ma refer fie la prezenta fizica a ambilor parinti fie la acte legalizate care sa o inlocuiasca. Asta nu-mi pare o simplificare a lucrurilor sau ca interesul copilului nu era aparat si inainte.

Ar trebui completat cu ceva, ca in anumite cazuri unul dintre parinti sa poata lua si singur o hotarare urgenta. Pana vine sotul divortat din Italia sa semneze pentru scoala, trece copilul in clasa a doua. Inteleg si nerestrictionarea accesului la copil, dar nici sa vina barbatul la domiciliul fostei sotii, mort de beat, eventual noaptea, pe motiv ca vrea sa faca baie copilului, ca el are drepturi... Cum e situatia acum, sunt probleme cu contactarea unei persoane, cu realizarea sau trimiterea unor documente, Nu e acceptat nimic in format electronic, internetul parca nici n-ar exista.

Pana ce partea asta cu custodia comuna nu va fi facuta sa nu para un stress suplimentar, nu cred ca prinde.
Raman la parerea ca tocmai din cauza micilor detalii nelegiferate sau incerte, multi vor rezolva simultan cu divortul si custodia copilului, ca sa nu fie obligati sa o faca mai tarziu, printr-un alt proces.
Poate si-ar dori custodie comuna si ar trece peste multe, dar complicatiile ulterioare ii vor face sa renunte de la inceput, sau mai tarziu. Pentru mine asta inseamna ca legea este inutila, tot ce prevede ea se putea face si fara ea.

Intai aranjez masa frumos si apoi vin cu tortul pe ea, dar nu e cazul aici
Spor la treaba tuturor si va rog sa ma iertati daca am suparat cu ceva.

Foarte pertinent. Sunt multe lucruri inca nestabilite, de acord.
INsa legea nu poate sa PARA nestresanta, caci custodia comuna este, in sine, mai stresanta decat incredintarea copilului unuia dintre parinti.
Uram autoritatea, sa ne spuna cineva ce sa facem si, mai ales, sa ne simtim legati de orarul, programul altui om. Omulet.
Omulet pe care noi l-am adus pe lumea asta, dar parca nu mai conteaza.

Sa ne coordonam concediile in functie de vacantele copilului, de examenele sale, de programul fostului/fostei... vai, dureri de cap, de parca nu ar fi natural sa faci tot ce poti sa petreci timp cu copilul tau. Parca atunci can derati impreuna nu tot in functie de bolile, timpul copilului iti planificai vanactele, Craciunul, weekendul...
Deodata, devine dificil. :(

Cat priveste "rezolvarea problemei custodiei" odata cu divortul, asta ma tem ca va avea efectele acelor actiuni menite sa diminueze programele de vizitare ale unor parinti... adica vor fi respinse de instante in proportie covarsitoare.
Sigur, venitul beat sa faci baie copilului ar fi un motiv bun de admitere. :D