ga84 a scris:
Recitind speta m-am convins si eu ca este ucidere din culpa pentru faptul ca imbrancirea nu a fost savarsita cu intentia de a o lovi pe femeie ,faptuitorul dorind doar sa o indeparteze pe femeie pentru a se putea da jos din autobuz mai repede...
Daca inculpatul ar fi imbrancit-o pe femeie cu intentia de-ai provoca o suferinta fizica , incadrarea ar fi putut sa fie alta...
Imbrancirea este in sine o actiune violenta (deci care provoaca suferinte). Asta sustine si jurisprudenta si doctrina (Toader, Cioclei). Aceasta actiune violenta a fost savarsita cu intentie, nu din culpa. Faptuitorul
nu a dat din greseala peste femeie, ci a facut-o cu intentie. Imbrancirea e facuta cu intentie, deci actiunea violenta e savarsita cu intentie, doar rezultatul e din culpa.
Goethe, daca ar fi imbracit-o cu intentia de a omori era clar omor.
As putea accepta varianta spusa de ancamoon, desi si acolo am dubii. Faptuitorul a vazut o femeie cu un copil in brate, iar in privinta copilului as putea spune ca e intentie indirecta (imbrancirea).
Desi spuneti ca e
clar ucidere din culpa, sunt numeroase decizii care precizeaza ca e o linie foarte fina intre cele doua.