puteti sa refuzati audierea minorului de 6 ani in fata instantei si in fata oricaror organe de ancheta. Legea va permite pentru ca nu are varsta ceruta de ea pentru ca marturia lui sa fie concludenta si cu atat mai mult cu cat mai mult ca sigur instanta va aprecia ca influentati minorul in raspunsurile sale cu toate certificatele medicale pe care le-ati aduce.
In primul rand mi se pare cea mai mare greseala ca un copil sa nu pastreze legaturi cu ambii parinti, cu bunicii etc.
Faptul ca e nervos si suparat copilul, il inteleg, dar ca celalalt parinte poate sa-si plece urechea la ce spune copilul doar pentru ca si el are o suparare... fara sa cerceteze obiectiv ca lui ar putea sa-i faca bine lipsa fostului partener din viata, dar copilului sigur ii va face rau pe termen lung... asta n-o mai pot intelege!!
Sa fii parinte nu e usor, inseamna multe incalcari de dorinte si orgolii, inseamna sa pui pe altul pe primul loc!
Inseamna ca, iti place sau nu sa-ti vezi un fost partener de viata, nu conteaza! Esti aproape obligat sa te si intelegi cu el numai pentru ca e parintele copilului tau!
Ca e greu, naspa!
Ca nu-ti convine, si mai nasol!
Dar si asta inseamna uneori sa fii parinte!
Nu se poate ca instanta sa spuna ca un copil se poate duce la domiciliul cuiva fara o ancheta sociala. Ea e obligatorie conform legii si, daca tu stii vreo exceptie de la lege, te rog sa mi-o indici si mie, Claudiu!
Legea zice ca este obligatorie ascultarea Autoritatii tutelare! Exact asa zice!
Si mai e un recurs extraordinar care arata ca ascultarea autoritatii se face prin ancheta sociala.
Deci: e obligatorie.
Cat despre refuzul copilului... e discutabil. Stiu copil care refuza sa manance brocoli. Nasol, tu ca parinte, ce faci? Il lasi?
Ca dupa ideea "daca nu vrea, refuza" inseamna ca acel copil sa faca in viata numai ce doreste el, fara ca parintele sa-i impuna unele lucruri, o educatie etc.
In aceste conditii, de ce mai are nevoie un copil de parinti, daca acestia nu fac decat ce vrea el?
Parintele educa si cezurand unele dorinte ale copilului. Nu impunand, dar explicand si convingand.
Cred ca e o mare greseala, pe termen lung dezvoltatoare de mari frustrari, ca un copil sa nu pastreze legaturi cu ambii parinti. Oricat de buni sau rai ar fi, daca nu il traumatizeaza fizic si psihic, e indicat sa ii cunoasca.
Copilul in cauza banuiesc totusi ca merge la psiholog si nu la psihiatru, nu? Ca mare mi-a fost mirarea cand am citit de psihiatru...
Cat despre partea juridica a ascultarii copilului, avem o lege care spune ca e dreptul copilului sa fie ascultat in cauzele care il privesc si ca cele ce spune el vor fi interpretate de instanta in functie de discernamantul si gradul de maturitate de care da dovada. Peste 10 ani, ascultarea devine obligatorie. Inainte, e la cerere si la aprecierea instantei.
Se cheama legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului si e nr. 272/2004.
Daca instanta a considedrat necesar sa-l audieze pe copil inseamna ca ceva nu-i suna bine sau ca e nevoie de ceva in plus sa se convinga... iar daca un parinte refuza, nu e greu sa intelegem ce va desprinde instanta din asta! Organele de ancheta sunt organe de ancheta si instanta civila de minori si familie e altceva!
Legislatia aplicabila e diferita.
Sunt de acord cu Florentina. Nimeni nu poate refuza mamei dreptul la legaturi cu copilul atata timp cat nu a facut nimic sa-l puna in pericol, nu e decazuta din drepturi.
E numai o parere legala.
Credeti ca se numeste parinte o femeie care are copilul bolnav de varicela acasa si in loc cand iese de la lucru sa vina la el sa ii aline durerile ea se duce si intretine relatii....cu diversi indivizi?De pasti cu greu a fost facuta sa vorbeasca la telefon cu copilul,de nasa acestuia si atunci ia promis ca a doua zi se intalneste cu el si ii da dulciuri de la iepuras si copilul a asteptat degeaba ca ea nu a mai dat nici un semn.In noiembrie a fost si ziua de nastere si cea de nume a copilului si ea nici macar un sms cu La multi ani nu ia trimis,de craciun toate neamurile ei au trimis mesaje sau au sunat sa vorbeasca cu el si ea nimic.Ce educatie poate sa dea copilului,sa minta si sa insele?Decat asa o educatie mai bine lipsa,mai buna este zicala "ochii care nu se vad,se uita"decat o agonie continua,care in nici un fel nu cred ca face bine copilului.Un parinte este acela care isi iubeste copilul si tot ce face,face pentru copil.
Dv. tot spuneti cat e ea de rea... Atunci de ce pedepsiti copilul pentru greselile mamei? Sunteti mai bun dv. daca faceti asta?
Nu conteaza cum e parintele, niciodata niciun om nu va uita ca a avut o mama si ca a avut un tata... Acest lucru nu e posibil...
Mai uiti un prieten, prima iubire... niciodata un parinte.
Sunt copii batuti, maltratati si apoi dati spre adoptie si... se intorc in familiile lor de origine!
Pur si simplu nu se uita un parinte!
Ca sa nu mai spun ce legatura stransa e intre un baiat si mama lui.
Cred ca acel copil vrea sa o vada, sa stie de ea... cred ca e bine sa o sunati dv. sa vb. cu micutul de cate ori puteti... Cred ca, indiferent de orgolii, instinct matern, durere, cel mai bine pentru copil e sa stie de mama lui. Si are alegerea sa decida mai tarziu, mai matur.
Dar toate astea le cred doar eu... :(( Un copil fericit va diresc!
Poate ca ar fi mai bine sa incercati sa o intelegeti pe mama (fosta sotie), sa acceptati ca este asa cum este, ca nu poate oferi mai mult si sa o iertati.
Daca va iubiti cu adevarat copilul, incercati sa-i oferiti o viata frumoasa.Personal, cred ca schimbandu-va dvs. atitudinea fata de fosta sotie, mama copilului dvs., veti reusi sa schimbati si atitudinea copilului si de ce nu, chiar atitudinea mamei.
Se spune ca imaginea oamenilor din jurul nostru reprezinta propria oglinda, ca ceea ce credem despre ei reprezinta de fapt oglindirea propriei personalitati iar atunci cand indreptam un deget spre ei, cu celelalte patru aratam spre noi....
Acceptati faptul ca ea, mama copilului dvs. este rea! Sta doar in puterea dvs. sa o iertati pentru ca este asa cum este.
Dvs. nu puteti trai nici in locul ei si nici in locul copilului dvs.
Mentinerea unui conflict parinte-copil, parinte-parinte nu aduce decat dezechilibru, confuzie, resentimente, frustari si inevitabil un climat familial dezastruos in primul rand pentru copil si apoi pentru dvs.
S-a dovedit printr-un studiu psihologic faptul ca afectiunea, mangaierile oferite copiilor de catre parintii acestora, in mod constant, contribuie la formarea unui sistem imunitar puternic, la o buna adaptare sociala, la o dezvoltare mai accentuata a inteligentei, le confera acestor copii increderea de care au nevoie pentru a se dezvolta in mod armonios astfel incat sa nu devina adolescenti sau adulti cu personalitati dificile si traume grave psihologice.
Poate dvs. nu constientizati in acest moment, dar in orice copil exista nevoia subconstienta as zice eu, de a fi cu ambii parinti, de a dezvolta relatii frumoase cu fiecare dintre ei.
Datorita resentimentelor si sentimentelor negative pe care le aveti pentru mama, riscati sa creati copilului dvs., o personalitate cu probleme.
Stiu, o sa spuneti ca dvs. nu ati facut nimic rau, ca fosta sotie este "lupul cel rau".
Paradoxal insa intr-o relatie , ambii parteneri sunt vinovati.
In general unul este cel care actioneaza iar celalalt este cel care accepta.De obicei cel care accepta un anumit comportament are o atitudine pasiva si refuza sa creada ca prin atitudinea pasiva pe care o are poate fi considerat "vinovat", transformandu-se in victima.
Daca sadim neghina, nu trebuie sa ne asteptam sa rasara busuioc!
Daca privim lucrurile mai profund, observam ca propriile noastre ganduri creeaza energii.Daca aceste ganduri sunt pozitive, energia va fi asemenea.Daca aceste ganduri sunt negative, energia va fi negativa.
O energie negativa "construita" zilnic, se transpune la un moment dat in realitate, in viata noastra de zi cu zi.....si sfarsim prin a da vina pe ceilalti pentru tot "ghinionul, nesansa, dezastrul" de care avem parte!
Nu va mai uitati la jumatatea goala a paharului, mai bine incercati sa va bucurati de jumatatea plina a paharului si nu mai cereti lucruri "imposibile" de la fosta sotie...
Incercati sa va transformati amaraciunea in acceptare si iertare.Cu siguranta va veti simti mai usurat!
La Judecatorie, lasati lucrurile sa decurga de la sine, parca v-am mai spus intr-un mesaj anterior, macar sa respecte "mama" programul de vizita.....ce va fi incuviintat de catre instanta.
Si daca va veni sa vada copilului, o atitudine prieteneasca, fara intepaturi sau reprosuri, cred ca va destinde atmosfera si probabil ca fosta sotie va fi tentata in viitor sa vina si sa vada copilul mai des.Daca veti reusi sa va priviti fosta sotie ca pe un prieten, acceptandu-i toate "defectele", indiferent de modul in care ea actioneaza sau reactioneaza, va veti simti mult mai bine iar copilul dvs. va avea numai de castigat!
Nu trebuie sa subapreciati inteligenta copilului dvs.De dvs. depinde ca acesta sa inteleaga notiunile :bine-rau, adevar-minciuna, urat-frumos....
Toate cele bune!
Av. Cermak Iuliana
avocatnet.ro explicăm legislația
Alina_Meli