Help copiii, copii sustin ca nu vor sa mearga

:offtopic: Acest mesaj depaseste limita unui forum de specialitate ! Va rog sa aveti un limbaj decent , respectuos , sa nu mai folositi cuvinte ofensatoare la adresa unor persoane ! Multumesc.

Lipsa de informatie a unui parinte nu inseamna si o lipsa a unor parghii legale.
Exista ordonanta presedintiala, executorie de la fond, cu termen record de redactare, prin care puteati obtine program de vizitare inainte de definitivarea divortului.
Dar, pentru asta, e nevoie de un jurist.
Adica un fel de mers la sapat... cu sapa! B-)
In plus, asa cum vedem, nu inteleg cum doar tatilor indarjiti si nervosi, acelor tati care injura mamele pruncilor lor, li se intampla astfel de nedreptati?!!
E posibil ca atitudinea ofensatoare a unuia dintre parinti sa determine atitudinea similara a celuilalt...
Asa incat, indiferent cina a inceput a-l injura pe celalalt, ambii parinti sunt de vina in astfel de situatii conflictuale. Deci si dv., tatal. Caci va comportati la fel de razboinic... ceea ce nu va aduce nimic bun.
E cel putin ciudat cum vedem paiele din ochii altora... avand si noi insine bubele noastre... ;)
Copii fericiti!

chitidaba a scris:

Daca imi permiteti sa intru in vorba ... as spune ca sunt intr-o situatie similara si ceva mai avansata ca a domnului tatic.Am baietel de 5 ani care a fost incredintat mamei, alta nebuna... Divortul a inceput in noiembrie 2007, terminat la fond in feb 2008 cu program de vizita similar, ea trebuie sa-si schimbe numele, pensie alimentara platita la zi... Ea a facut apel si pana in ianuarie 2009 nu am vazut copilul deloc, pt ca pleca de acasa mereu cand era vorba de programul de vizita, eu nu aveam decizie finala si executorie si la gradinita nu l-a dus ca sa nu-l pot vedea. De dupa apel, din martie 2009 a inceput sa fie la domiciliu si sa deschida usa, dar a invatat copilul sa nu vrea sa vina la mine. Copilul Imi vorbeste urat nu vrea sa se apropie de mine, nici cadoul de Pasti nu l-a vrut si in nici un caz nu vine cu mine. In feb 2009 am obtinut decizia de la apel, in favoarea mea, dar a facut recurs. Am inaintat o plangere penala la Parchet pe Art 307 paragraf 2 si plangere la sectia de politie de care tine ea cu domiciliul. Ulterior am intrat in contact cu asociatia T.A.T.A. care mi-au spus ca in urma apelului decizia este definitiva si executorie. Deci am legalizat-o si am apelat la un executor. Am contactat in scris Protectia Copilului si mi-au raspuns in august 2008 ca trebuie sa apelez la executor, Autoritatea Tutelara a zis ca nu se sesizeaza decat la cererea insantei. Parchetul se misca precum melcul si trebuie impins de la spate, politia zice ca nu are norme de aplicare si nu poate face decat o constatare, asta dupa ce am fost in audienta la comandant. In fine, singurul care mi-a dat un sfat ajutator a venit de la cei de la Asociatia T.A.T.A care mi-au spus clar, singura parghe de a schimba situatia este de a apela la un executor judecatoresc, care nu poate interveni sa va dea coplul/ii, in schimb la fiecare vizita in care copii nu vin cu dvs, el poate pune poprire pe leafa mamei pentru cheltuielile de executare Poprirea poate varia intre 200-800 lei in functie de executor si de negocierea pe care o faceti cu el. Mama poate plati popriri lunare (oricate) in limita de 1/3 din leafa lunar, platind pana la terminarea poprirei in luni succesive. Deci daca mama poate suporta popririle succesive... imbogatiti un executor... daca nu poate, va face tot ce poate sa indrume copii spre dumneavoastra la program intocmai. Nu veti face , dvs, copii sa sufere mai mult, doar mama lor ii face si cu siguranta cand vor creste vor realiza, ceea ce fiecare din parinti a facut pentru ei. Nu cedati, dar actionati asupra mamei, caci asupra copiilor nu aveti nici o putere acum, cand stau cu mama lor tot timpul si li se spune ... tot ce nu va imaginati impotriva dvs. Eu inca nu am ajuns la final, dar cu siguranta dupa prima poprire imi va aduce ea copilul la usa...
DECI in aceasta tara in care domneste inca legea actuala, prin care tatii au drepturile pe care le stim si copii deasemenea, dar care sunt incalcate, infractional, de catre mame cu buna stiinta, nimeni nu intervine. Cu mintea mea, consider ca, de vreme ce copilul/ii au fost incredintati unui parinte, acesta este responsabil de a duce la indeplinire o sentinta cu program de vizita stabilit si nu copilul care nu are discernamant. Deci mama/tatal ce are in grija copilul/ii trebuie tras la raspundere de nerealizaerea intocmai a programului. Daca gresesc, va rog sa ma contraziceti cu articole de legi.
Asa ca, a renunta la copil, inseamna consecinte asupra lui, educatiei lui si o constiinta incarcata a tatalui, cu circumstante atenuante, dar totusi o povara pana la moarte.

Si acum am si eu o intrebare.
Sentinta stabileste schimbarea numelui , nebunei, la cel de dinainte de casatorie. Sentinta s-a dat in feb 2008. Executorul spune ca nu tine de el realizarea acestei hotarari. Politia m-a trimis la evidenta populatiei. Acolo mi s-a spus ca e datoria mamei sa vina sa schimbe numele si ca ei nu pot face nimic. Ei oricum nu sunt instiintati de instanta despre sentinta, deci nici nu stiu asta. Daca mama vine ca i-a expirat C.I. ei ii vor da alta noua cu acelasi nume. M-au sfatuit sa o actionez in instanta cu daune penalitati pe zi de intarziere, pentru ca se legitimeaza cu un act fals ( nu inteleg cum e fals daca e inca valabil) si ca abuzeaza ( nici asta nu inteleg cum ) de numele meu. Ce sanse am sau ce altceva pot face, pentru ca nu accept sa poarte in continuare numele meu de familie, odata ce sentinta spune sa revina la cel vechi al ei ?
Va multumesc.

Executorul nu va poate ajuta in anumite situatii desi aveti hotarare.
Nu inteleg de ce cei de la asociatia TATA nu reusesc sa rezolve problema.Si ei au probleme de acelasi fel.
Veti ajunge la consiliere psihologica a minorului.Aceasta e solutia care se intrevede daca mama tot creaza probleme.
Observ ca in Romania nu se vrea a se face nimic desi exista parghii legale dar trebuie sa cautati sprijin specializat, eventual sa mai obtineti o hotarare judecatoreasca daca cei care au competenta de a asigura consiliere psihologica a minorului refuza.
Trebuie sa aveti o atitudine mai activa si mai concreta in manifestari si acest lucru nu il puteti realiza fara judecati daca exista probleme.

avocat Claudiu Lascoschi

Pentru divort am consultat trei avocati, de varste diferite. Nici unul nu mi-a spus ce trebuie sa fac, pentru a-nu avea aceste probleme. Ma refer la ordonanta presedentiala, executorie de la fond. Despre asta am aflat tot de la asociatia T.A.T.A. dupa ce apelul era pronuntat. Nu e vina mea ca exista o lipsa de profesionalism masiva...

Atitudine ??? cum catalogati dumneavoastra doamna Stoica Ioana comportamentul unei femei care mama fiind intelege sa se poarte astfel cu copilul ei ? credeti ca nutreste vreun sentiment de iubire fata de copil folosindu-l pe post de obiect de santaj, razbunare, indiferent daca are sau nu motive reale ? De data asta nu are motive reale, doar imaginare, doar razbunarea ca nu si-a atins scopul de a parveni si de-a obtine bunuri materiale prin faptul ca a vrut intentionat sa ramana insarcinata. Sa mai precizez ca scenariul acesta l-a mai practicat odata inainte de-a fi cu mine? Casatorita fiind ( cu sotul din prima ei casatorie, eu am fost in a doua) s-a legat de un cetatean german cu care a ramas insarcinata si a facut un copil (el era cu numai 31 de ani mai in varsta decat ea !!!). A convietuit cu el o perioada pana cand acesta a murit, copilul avand atunci 2 ani, apoi a divortat de sot, pentru a o lua de la inceput, de data asta cu mine. De la neamt i-a ramas, chipurile pentru copil, un apartament complet mobilat, un teren in Mogosoaia, bani etc. Din pacate a crezut ca daca imi face si mie un copil capata tot atat. Nu a fost sa fie, desi nu a dus lipsa de nimic, dar visele neamplinite duc la monstrii...
Copilul are nevoie de tata, mai ales daca e baiat. Si daca i-am spus "nebuna" nu considerati ca e un alint pentru ea ? dat fiind ca nu cunoasteti si multe alte aspecte ale comportamentului violent al ei.

Si dupa un an si jumatate de-a nu-ti vedea copilul, mai nou de-a fi impotriva ta chiar lovindu-te cand te apropii de el si alergand la toate autoritatile ce ar putea sa te ajute in vreun fel...si ele nu te ajuta. Cer doar respectarea legii, nimic altceva...
Ce va face sa credeti ca am injurat mama copilului meu ?
Dati-mi dumnevoastra solutia pasnica reala de-a rezolva situatia, pentru a nu ma mai acuza ca sunt un razboinic, pentru ca nu mi-a mai ramas decat metoda descrisa mai sus ...si cea de -a renunta la copil, ceea ce nu se poate intampla, pentru ca, constiinta nu ma lasa.

La intrebare puteti formula un raspuns ?

Sa va spun si parerea mea.
Daca asociatia TATA era strong nu mai existau probleme in Romania.
Din punctul meu de vedere problemele pot fi inlaturate dar nu e simplu.
Trebuie doar sa ai vointa si sa inlaturi orice obstacol iti sta in cale.
Legea sau jurisprudenta CEOD sunt favorabile si nu trebuie decat sa uzezi de ele, dar ceva mai dur.

avocat Claudiu Lascoschi