scuze a mai scris ceva inainte ... puteti apela la un executor judecatoresc iar daca sunt la aceste varste puteti sa va duceti la gradinita , scoala sa-i vedeti sau sa intrebati cadrele de starea lor . Referitor la directie u stiu in ce masura ca poate ajuta .. am avut un caz unde mama a depus o cerere a fost cu copilul , apoi a fost si tatal in ziua lui de vizita a psiholog cu minorul , iar directia a trimis adresa ca totul este in regula cu copilul si la toate acestea a stat la baza si ancheta sociala efectuata de primarie ( care a fost facuta de fapt a doua zi dupa ce adresa directiei a ajuns acasa prin posta de la 150 de km ) Cand de fapt a fost facuta ancheta sociala ca sa-i ajute pe cei de la directie , daca mama a prim adresa acasa si ancheta a fost facuta atunci
Ma indoiesc sa obtineti ceva prin indarjire si injurarea mamei, vad ca actionati exact ca ea, nu raspundeti la intrebarile puse la obiect, nu stiu daca ati facut plangere sau vreun alt fel de sesizare la Protectia copilului, nu e nevoie de acordul mamei etc.
Imi e cel putin dificil sa vad situatia de fapt, daca nu imposibil.
In aceste conditii, nu cred ca va poate ajuta vreun jurist cu o opinie pertinenta, caci situatia ne e necunoscuta. Iar solutia trebuie sa se bazeze pe situatia de fapt.
Daca imi permiteti sa intru in vorba ... as spune ca sunt intr-o situatie similara si ceva mai avansata ca a domnului tatic.Am baietel de 5 ani care a fost incredintat mamei, alta nebuna... Divortul a inceput in noiembrie 2007, terminat la fond in feb 2008 cu program de vizita similar, ea trebuie sa-si schimbe numele, pensie alimentara platita la zi... Ea a facut apel si pana in ianuarie 2009 nu am vazut copilul deloc, pt ca pleca de acasa mereu cand era vorba de programul de vizita, eu nu aveam decizie finala si executorie si la gradinita nu l-a dus ca sa nu-l pot vedea. De dupa apel, din martie 2009 a inceput sa fie la domiciliu si sa deschida usa, dar a invatat copilul sa nu vrea sa vina la mine. Copilul Imi vorbeste urat nu vrea sa se apropie de mine, nici cadoul de Pasti nu l-a vrut si in nici un caz nu vine cu mine. In feb 2009 am obtinut decizia de la apel, in favoarea mea, dar a facut recurs. Am inaintat o plangere penala la Parchet pe Art 307 paragraf 2 si plangere la sectia de politie de care tine ea cu domiciliul. Ulterior am intrat in contact cu asociatia T.A.T.A. care mi-au spus ca in urma apelului decizia este definitiva si executorie. Deci am legalizat-o si am apelat la un executor. Am contactat in scris Protectia Copilului si mi-au raspuns in august 2008 ca trebuie sa apelez la executor, Autoritatea Tutelara a zis ca nu se sesizeaza decat la cererea insantei. Parchetul se misca precum melcul si trebuie impins de la spate, politia zice ca nu are norme de aplicare si nu poate face decat o constatare, asta dupa ce am fost in audienta la comandant. In fine, singurul care mi-a dat un sfat ajutator a venit de la cei de la Asociatia T.A.T.A care mi-au spus clar, singura parghe de a schimba situatia este de a apela la un executor judecatoresc, care nu poate interveni sa va dea coplul/ii, in schimb la fiecare vizita in care copii nu vin cu dvs, el poate pune poprire pe leafa mamei pentru cheltuielile de executare Poprirea poate varia intre 200-800 lei in functie de executor si de negocierea pe care o faceti cu el. Mama poate plati popriri lunare (oricate) in limita de 1/3 din leafa lunar, platind pana la terminarea poprirei in luni succesive. Deci daca mama poate suporta popririle succesive... imbogatiti un executor... daca nu poate, va face tot ce poate sa indrume copii spre dumneavoastra la program intocmai. Nu veti face , dvs, copii sa sufere mai mult, doar mama lor ii face si cu siguranta cand vor creste vor realiza, ceea ce fiecare din parinti a facut pentru ei. Nu cedati, dar actionati asupra mamei, caci asupra copiilor nu aveti nici o putere acum, cand stau cu mama lor tot timpul si li se spune ... tot ce nu va imaginati impotriva dvs. Eu inca nu am ajuns la final, dar cu siguranta dupa prima poprire imi va aduce ea copilul la usa...
DECI in aceasta tara in care domneste inca legea actuala, prin care tatii au drepturile pe care le stim si copii deasemenea, dar care sunt incalcate, infractional, de catre mame cu buna stiinta, nimeni nu intervine. Cu mintea mea, consider ca, de vreme ce copilul/ii au fost incredintati unui parinte, acesta este responsabil de a duce la indeplinire o sentinta cu program de vizita stabilit si nu copilul care nu are discernamant. Deci mama/tatal ce are in grija copilul/ii trebuie tras la raspundere de nerealizaerea intocmai a programului. Daca gresesc, va rog sa ma contraziceti cu articole de legi.
Asa ca, a renunta la copil, inseamna consecinte asupra lui, educatiei lui si o constiinta incarcata a tatalui, cu circumstante atenuante, dar totusi o povara pana la moarte.
Si acum am si eu o intrebare.
Sentinta stabileste schimbarea numelui , nebunei, la cel de dinainte de casatorie. Sentinta s-a dat in feb 2008. Executorul spune ca nu tine de el realizarea acestei hotarari. Politia m-a trimis la evidenta populatiei. Acolo mi s-a spus ca e datoria mamei sa vina sa schimbe numele si ca ei nu pot face nimic. Ei oricum nu sunt instiintati de instanta despre sentinta, deci nici nu stiu asta. Daca mama vine ca i-a expirat C.I. ei ii vor da alta noua cu acelasi nume. M-au sfatuit sa o actionez in instanta cu daune penalitati pe zi de intarziere, pentru ca se legitimeaza cu un act fals ( nu inteleg cum e fals daca e inca valabil) si ca abuzeaza ( nici asta nu inteleg cum ) de numele meu. Ce sanse am sau ce altceva pot face, pentru ca nu accept sa poarte in continuare numele meu de familie, odata ce sentinta spune sa revina la cel vechi al ei ?
Va multumesc.
avocatnet.ro explicăm legislația
Antoaneta2008 
Imparatul