Este foarte frumos ce spune doamna Elga, si-mi aminteste de atmosfera dintr-un bloc de garsoniere pentru...familisti, din anii 70.Era unul dintre primele blocuri construite in acea perioada, cu baie si bucatarie comuna, cu camere tip "cutiuta de chibrituri" in care abia incapeau trei persoane.Toata lipsa proverbiala de confort si de intimitate, vecine cu promiscuitatea, erau insa pe deplin compensate de o solidaritate cum n-am mai intalnit pana acum, pe unde m-au mai purtat pasii.Cu toate diferentele dintre noi (pregatire, statut, orientare,etc) aproape ca devenisem...o mare familie.Doamnele se ocupau in comun de treburile casnice si faceau "claca", barbatii mestereau impreuna si se perfectionau in toate domeniile tehnicii iar noi copii luam lectii de fizica si matematica de la vecinul de la 4, profesor stagiar, s-au bateam mingea pe maidanul de langa bloc.Parca exista mai mult simt civic pe atunci, parca era "destul loc sub soare" pentru toti, parca morbul indiferentei nu era atat de prezent ca acum.Ne-am mai putea intoarce oare la valorile acelor vremuri revolute sau continuam sa ne "perfectionam" individualismul conform doctrinelor...actuale, separandu-ne si inconjurandu-ne de ziduri ? Alegem etica asumata si inteleasa sau etica impusa de "parul legii" ?
Pentru a-mi asigura linistea, mie si familiei mele, m-am mutat pentru a treia oara in interval de patru ani, deci nu sunt la prima tentativa.In prima garsoniera in care am locuit (situata intr-un cartier muncitoresc al Brasovului), vecinul de deasupra isi arunca gunoiul pe geam, vecinii de pretutindeni si-l aruncau pe casa scarii iar noaptea era un cosmar acustic.In a doua locuinta, dintr-un cartier "bun" vecinul de sus (politai de meserie) mi-a terorizat fetita renovandu-si apartamentul timp de sase luni, in timp ce odrasla domniei sale ne teroriza pe toti in fiecare luna cu "bairamuri" la 70-80 decibeli, sticle aruncate pe geam, urlete si chiote pana la 5-6 dimineata.Situatia de la a treia locuinta, in care m-am mutat de curand, o cunoasteti deja, deci nu insist.Chiar era necesar acest periplu ? Are rost sa insist cand indiferent unde ma mut, exista invariabil cel putin un "personaj negativ" ? S-au ramanem pe pozitie si combatem, cu toate armele legale, la limita legii (la situatii deosebite masuri deosebite), umane, crestine, etc.
La intrebarea "daca mi-e frica" de reclamatii, sau mai bine zis de efectul acestora, ce sa va spun...ma incearca nitel, nu atat pentru batrana mea masina, cat pentru familia mea care ar putea fi "intimidata" si mai ales pentru reactia IRATIONALA pe care s-ar putea sa o am daca se intampla acest lucru ! De aceea incerc sa-mi educ autocontrolul si sa-mi pastrez luciditatea, apeland (de ce nu) la "Autoritati" net superioare celor laice !
Din pacate programul incarcat pe care-l am nu-mi permite o apropiere rapida si fructuoasa fata de vecini.Sper ca intamplarea (sau Providenta) sa duca si la aceasta consecinta.Este foarte trist cand incepe sa-ti fie frica sa te mai duci acasa, din cauza anumitor vecini certati cu civilizatia.
Intr-adevar, este frumos ce ne spune doamna Elga, dar mai este oare posibil ? Mai suntem oare in stare sa ne reconsideram pozitia si sa mai practicam toate aceste virtuti ?
Oamenii nu se civilizeaza de la sine. Daca educatia primara lipseste, nu ai ce sa-i faci tu ca vecin. In orice stat civilizat legea pedepseste. La noi nu e nimeni pedepsit. Asta e problema majora. Ca nu suntem uniti, ca nu reactionam... Pai si pentru asta e nevoie de cultura, de spirit de natie, de multe. Noi nu avem nimic decit tupeu, superficialitate si seminte de scuipat. Nu ca cei ca mine am fi mai breji. Odata ce stau aici si inghit, merit sa inghit. Sunt reactii lipsa sau incetinite, vai de noi. Astia sunt cei care ne vor urma, in fapt rezultatul lipsei noastre de vana ca natie. Vedem demult ca lucrurile se degradeaza dar nu facem nimic decit sa ne vaitam, atata.
Am avut si eu mai demult o problema asemanatoare cu un chirias '"muzicant". I-am chemat politia in fiecare zi pina s-a potolit. Ca sa am probe (sa nu inchida muzica si sa primesc eu amenda) l-am si inregistrat cu volumul la muzica.
Mi-e o sila incomensurabila si tin sa multumesc concetatenilor mei pentru tot ce fac ca sa traim astfel.