vladvictor a scris:
sotia nu poate sa se ocupe din motive de sanatate si ma gandesc ca trebuie umblat pe drumuri.
Da, Avlil, mama este bolnava, cum este si sotia utilizatorului vladvictor.
In rest, punctual : 1) da, declaratiile s-au luat prin reprezentant. Nu cred ca are importanta faptul ca sunt succesoare renuntatoare la terenul respectiv si ca si inainte si dupa renuntare am avut in fapt o posesie utila, impreuna cu mama si sora, asupra imobilului respectiv.
2) declaratiile s-au luat in prima faza la politia comunala, iar dupa extiderea cercetarii la politia municipala. Sub supravegherea procurorului.
3) intr-adevar, informatiile de la OCPI sunt publice, dar daca nu esti informat, te trezesti cu alte documente in locul celor solicitate. Planul de incadrare in zona din dosarul de intabulare ( cu aviz favorabil) al faptuitorului difera de planul de incadrare in zona din actuala baza de date electronica a OCPI, implicit, dupa obtinerea documentului arhivat, sfatuiesc pe toata lumea sa solicite o confruntare cu datele baietilor de la serviciul IT al OCPI; la solicitarea titlului care a stat la baza intabularii, au vrut sa-mi dea titlul primului proprietar, titlul de proprietate emis de comisia judeteana, si nu contractul de vanzare cumparare incheiat intre primul proprietar netabular si cumparatorul cu care ma judec, etc.
4) spuneti “cu o plangere bine facuta , poti sa nu te prezinti la nicio cercetare”. Ce anume va impiedica, sa-l consiliati pe user in sensul indicarii probelor ? Apropo de activitatea pro bono ?
5) in legatura cu tardivitatea, parca am discutat acest aspect in sensul ca art. 284 C.pr.p. nu se aplica odata cu modificarea adusa prin L.247/2005, care nu mai conditioneaza punerea in miscare a pr. penal de introducerea plangerii prealabile. In plus, am mai invocat DICCJ 111/1999, care “lumineaza” aspectul consumarii infractiunii…
6) stim cu totii ca “well begun is half done”, dar cei care apeleaza la sfaturile pro bono de pe acest forum sunt convinsa ca stiu ca exista posibilitatea consultarii unui avocat, dar nu si-o permit, sau ar fi un efort supradimensionat. Cat despre unul din avocatii cu care am vorbit eu (pe civil), totul ar fi fost ok daca ar fi dorit sa sustina cauza conform propriilor convingeri (pe care I le impartaseam) si nu conform uzantelor locale, care i-ar fi umbrit… “credibilitatea”. Altii, care se inhama la mai mult decat pot duce, uita pana si de termen, nemaivorbind de particularitatile spetei. Altii, intr-adevar, sunt buni, dar scumpi. Isi pot permite libertatea opiniei profesioniste. Discipolii le tin evidentele, functioneaza ca niste ceasuri elvetiene. Nu cred ca este cazul ca oricine sa se panicheze daca cetatenii au inceput sa-si cunoasca drepturile si sa-si formuleze singuri actiunile de o dificultate redusa. Avocatii vor avea intotdeauna suficienti clienti atata timp cat legea nu este suficient de simpla si clara , cum ar trebui sa fie.