Asa cum v-am spus anterior, fiecare speta trebuie analizata in concret.
Daca nu are domiciliu cu acte nu inseamna ca nu are drept la vizita.
Aceasta ar insemna o grava discriminare in raport de starea sa sociala.
Fara a se analiza hotararea si a se expune argumente logice prin care sa fie combatuta hotararea instantei este greu de dat o solutie.
Este adevarat ca in procesele de dreptul familiei totul este in general formal dar nu asa trebuie sa fie pentru ca pana si acestea sunt procese...dupa cum prevede legea...
Ancheta sociala se face daca are unde sa faca.
Daca nu are unde sa faca, unde sa se faca?
Dvs. stiti cel mai bine detaliile cazului si motivele pentru care nu s-a efectuat ancheta sociala.
Doar in ipoteza in care are conditii insalubre si ati dovedi acest lucru puteti deschide proces ulterior daca se va mentine hotararea care nu va place.
Am avut situatie in care pentru autoritate parinteasca comuna, fara drept de vizita care exista deja, instanta a dispus ancheta sociala si apoi a vrut sa se declare necompetenta si sa decline competenta la alta instanta.Dupa aceea si cu greu...nu si-a declinat competenta...
Autoritatea parinteasca comuna este prevazuta in mod expres de lege...
Si asa...un proces simpu...s-a complicat aiurea...
A iesit totul bine in final, dar extrem de greu fata de cum ma asteptam sa decurga procesul.
Fiecare instanta apreciaza cumva...dupa cum va spuneam...
Probabil ca o alta expresie a interesului superior al copilului este aceea ca, inca de la o varsta frageda, acesta trebuie sa devina turist si "jucarie" in mana parintelui, care il poata deplasa oriunde si in orice conditii, asupra carora nici macar autoritatea tutelara nu mai are caderea de a se pronunta. Intelesesem ca este vorba despre un "drept" al copilului, ce drept cand instanta nu apreciaza nici macar ca ar fi relevant sa evalueze unde va fi deplasat copilul? Dreptul copilului sa ce? Pai cum mai apreciaza instanta "daca aceasta nu contravine interesului superior al copilului", cand onor instanta nu-si bate capul nici macar sa afle unde si cum va fi deplasat copilul? Cat dezinteres al judecatorilor! Ca sa nu-i zicem altfel!
CEDO pune un accent deosebit în această materie a protejării dreptului de relații personale ale minorului cu persoanele semnificative din viața acestuia, în special cu părintele nerezident. Aceasta deoarece menținerea legăturilor personale cu părintele nerezident reprezintă o premisă esențială în atingerea scopului hotărârilor de încredințare minori sau de stabilire a unor programe de legături personale.
Totuși, autoritățile nu au o obligație absolută ci doar una de diligență ceea ce înseamnă că în situațiile de nerespectare a programelor de legături personale, executarea silită nu este o prima măsură indicată deoarece ar putea dăuna interesului superior al copilului. Este important să se utilizeze măsuri pregătitoare și să se gradeze presiunea pe care autoritățile o pun asupra persoanei alienatoare pentru ca aceasta să se conformeze hotărârii instanței. În cazul în care un copil a fost separat de familia sa sau de unul dintre părinți, dreptul garantat de art. 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului implică și dreptul părintelui alienat de a primi din partea statului măsuri efective destinate să reunească pe copil și părintele său.
Conform CEDO sunt considerate măsuri adecvate următoarele tipuri de măsuri: implicarea serviciilor sociale (SPAS); sprijinul unui psiholog, măsuri pentru localizarea copilului; crearea condițiilor necesare pentru ca minorii să dezvolte relații personale cu părintele de care a fost despărțit într-un mediu prietenos, astfel încât să își poată exprima liber sentimentele, fără presiuni din partea părintelui care se opune relațiilor personale cu celălalt părinte; luarea în considerare a opiniilor copilului; ordonarea unei expertize care să aibă ca obiect posibilitatea stabilirea de contact între copil și părintele său; organizarea unor întâlniri care au ca scop concilierea și implicarea celor interesați în proceduri de terapie familială; medierea; etc.
Astfel, doar inteleapta instanta romaneasca, pentru a scuti de costuri si demersuri, autoritatile nationale, apreciaza ca solutia este SMULGEREA copilului, fara nici un efort si fara nicio pregatire anterioara. Sau si mai inteleapta decat toti. C.C.R considera ca copilul este obligat!.Astfel, executarea silita este propovaduita chiar si de avocati!
Intrebarea este:
In cazurile cu minori, ancheta psihosociala la locuinta partilor este obligatorie?
Care este prevederea legala care obliga instantele sa tina seama de aceste anchete psihosociale?
Existand acest prefix: "psiho", oare nu inseamna ca la acele locuinte unde se declara ca vor locui si minori trebuie sa se studieze si impactul psihologic pe care un minor il poate avea in contact cu acel mediu?
Bunaoara, pot exista 3 camere cu utilitati curat intretinute-citez din anchete "psihosociale", in care sa traiasca 8 adulti necunoscuti minorului, 2 caini si 3 pisici;
La fel, in acel apartament poate trai un bunic care se imbata in fiecare seara si-o bate si pe bunica.
Daca pentru gazduirea in vizita a minorului nu se cere locatie fixa, ci e "la alegerea sa" (s-a scris in presa despre un tata care a ales locatia de gazduire a copiilor fundul lacului inghetat)
prin reciprocitate nu este necesara nici stabilirea domiciliului parintelui rezident.
Sau gresesc?
CEDO apreciaza ca hotararile trebuie respectate.
Cat priveste punerea lor in executare daca aceasta se impune se poate proceda in acest mod.
Problemele sunt insa sensibile deoarece copii pot fi manipulati de parinti, in special de parintele langa care traieste zi de zi.
In cadrul executarii silite se pot lua masurile indicate de dvs. cu privire la consilierea psihologica,etc. intrucat nu este normal refuzul parintelui de catre copil daca nu exista motive temeinice care sa duca in mod just la aceasta concluzie.
Insa, folosesc cuvantul just...si parerea mea este ca instantele judeca total aiurea de fel astfel de procese in ultima vreme ceea ce este departe tare de cuvantul just...
In fine, atata timp cat o instanta cenzureaza anumite aspecte de fapt ( daca analizeaza...ca mie imi pare formalism si incapacitate...de a judeca ) este firesc ca hotararea sa poata fi executata.Eu plec pe ideea de hotarare judecatoreasca justa si bine gandita si nu pe hotarari date aiurea...
Problema este cu hotararile date aiurea.
Aici este problema deoarece ca sa executi o hotarare proasta este aproape imposibil si poate dura ani...
In concluzie, executarea silita trebuie sa fie un faza care sa finalizeze dreptatea si in caz de nerespectare a hotararii judecatoresti aceasta sa poata fi pusa in executare si nu o chestiune care sa nu se poata executa pentru ca este data aiurea ( ma refer la hotarare).
De aceea, CEDO zice una si fiecare intelege cum il duce capul.
Pentru intelegerea jurisprudentei CEDO este nevoie de mai mult decat de a cunoaste normele de drept deoarece jurisprudenta CEDO tine de spiritul echitatii, al dreptatii, al justetei, or daca o hotarare este aiurea nu se poate potrivi deloc cu jurisprudenta CEDO si nici nu mai putem vorbi de respectarea a ceva care a fost in realitate creat pentru altceva.
Problemele pornesc de la faptul ca hotararile nu sunt gandite bine ( ma refer la cazuri complexe si nu la cazuri formale, simple) si de aceea se naste mirarea cu privire la executarea hotararii.
Exista si mult arbitrar in aceste procese dupa parerea mea si de asemenea, pot exista si probleme legate de probatiune.Adica adevarul sa fie unul si instanta sa nu il poata constata din lipsa de probe sau in alte cazuri, total aiurea, instantele sa ia in seama sustinerile uneia din parti fara alte probe.
Nu mai pun in discutie si faptul ca exista procese unde nu se pot audia martori rude si sa aduci straini martori este extrem de complicat deoarece nu cunosc anumite amanunte care sa aiba relevanta.
Cat priveste efectuarea anchetei psihosociale, la insistentele mele de a nu se mai efectua instanta a zis ca este obligata si ca ea nu judeca altfel cazul.Au trecut vreo 6-7 termene de atunci...si copilul nu este in tara...