" Romania" este un domiciliu la care poate fi luat minorul ?

Puteti cere, mai mult decat sa v-o respinga nu are ce sa se intample rau. Instanta nu prea are nimic de lamurit, " locatie aleasa de reclamant " poate insemna si in Gara de Nord daca acesta responsabil fiind ( ca nu ati dovedit ca e iresponsabil, ca ar pune in pericol siguranta sau confortul copilului), considera oportun.

Doamna Martonze

Dacă Ecaterinaa ar fi să formulat întrebarea CINSTIT, poate am fi aflat şi în care partea a GLOBULUI îşi are domiciliul/reşedinţa/locuinţa părintele căruia i s-a îngăduit preluarea minorului la o locaţie din România (...pe dreapta, ca să vă citez)

Poate că sunt destul de lămuritoare considerentele care explică dispozitivul acelei hotărâri.

Dar mă tem că nici acela ce ar fi in stare să distileze o oratorie în măsură să anihileze muştele în zbor nu v-ar putea lămuri pe dvs. şi pe Ecaterinaa...pentru că NU DORIŢI.

Orice întrebare aţi adresat pe forumul acesta (pe aceeaşi speţă - fapt ce m-a determinat să cred că dvs. şi Ecaterinaa sunteti mama şi fiică, dacă nu cumva una şi aceeaşi persoană sub nume de utilizator diferite) nu a avut alt scop decât validarea punctului dvs. de vedere.

Avocatul dezvoltă această capacitate: de a susţine un punct de vedere fără a-l accepta. (şi că veni vorba, doamnă utilizator proastasatului: a acuza un avocat că ar fi supărat pe cel ce susţine un punct de vedere contrar e ca şi cum aţi acuza interpretul lui Batman că-i suparat, în viaţa reală, pe interpreţii personajelor negative). Iar unii chiar cad în păcatul cântatului în strună.

Dvs. doamnelor ...doar vă prefaceţi că scrieţi aici din dorinţa de afla un punct de vedere echidistant. Nici vorba! Oricine a încercat să exprime aşa ceva a ieşit ...jumulit. I-ati acceptat doar pe aceia ce v-au cântat în strună. Pentru că nu puteţi accepta ideea că punctul dvs. de vedere, aşa micuţ cum e, s-ar putea să vă orbească şi să nu mai puteţi percepe punctele de vedere ale altora.

Simt nevoia sa "jumulesc" iar pe cine nu este de acord cu punctul meu de vedere.
Este vorba de relativitate . Poate ceea ce pentru unii e prea mic, pentru altii sa fie prea mare ;)
Bunaoara, pentru mine, 90 mii lei este o suma enorma.
Negresit, pentru domnul Becali sau pentru domnul Adi Minune, aceasta suma este punctul de vedere minuscul.

"Avocatul dezvoltă această capacitate: de a susţine un punct de vedere fără a-l accepta. (şi că veni vorba, doamnă utilizator proastasatului: a acuza un avocat că ar fi supărat pe cel ce susţine un punct de vedere contrar e ca şi cum aţi acuza interpretul lui Batman că-i suparat, în viaţa reală, pe interpreţii personajelor negative). Iar unii chiar cad în păcatul cântatului în strună."

Doar ca aici nu suntem in instanta doamna avocat....cam asta ar fi principala distinctie! si prin urmare aici, nu sustineti punctul de vedere al clientului dvs, si odata iesita din sala de judecata (sau din rolul de Batman) fireste ca nu va identificati cu acel punct de vedere, pe care, de altfel, nici macar nu-l imbratisati neaparat. Aici suntei avocatul tuturor si al niciunuia, si de aceea nevoia de obiectivitate, echidistanta si de acceptare (fireste daca doriti sa dati un sfat) a unor opinii diferite, repet, corecte sau incorecte, cum or fi ele. Suntem cu totii suma experientelor personale traite. Binele si raul meu nu coincid cu binele si raul dvs si cu al nimanui altcuiva.
Problema ridicata de Ecaterina era, daca in conformitate cu principiul, nu regula, autoritatii parintesti comune, drepturile si obligatiile celor doi parinti egale fata de copil sunt sau nu in acelasi timp si simetrice. Adica, daca, schimbarea domiciliului parintelui rezident impreuna cu minorul, schimbarea medicului de familie, deplasarea copilului intr-o vacanta (ma refer doar in Romania), participarea la un sport, decizia asupra unui vaccin optional, etc nasc in sarcina parintelui rezident obligatia de a-l informa pe celalat parinte, uneori si de a-i cere acordul, la randul sau, cel din urma, adica parintele nerezident, ar avea, la randul sau, sau nu, obligatia de a-l informa pe cel rezident unde urmeaza a fi gazduit minorul, chiar si temporar, sau deplasat pe parcursul unui weekend.
Personal, cred ca nu poate exista niciun temei legal, prin care mamei, in cazul in speta, sa-i fie interzis sa cunoasca unde va sta fiica ei pe perioada weekendului si nici nu vad vreun disconfort pentru tata daca i-ar comunica mamei ca in weekend-uri copilul sta cu el la domiciliu din calarasi 400 sau pleaca cu tata la Sinaia.
De altfel, cercetand unde ar fi gazduit minorul, chiar si temporar, instanta nu ar face altceva decat sa se asigure ca este respectat interesul superior al minorului, acesta fiind si sensul dispunerii anchetelor tutelare si astazi, cand institutia incredintarii nu mai exista. De n-ar fi asa, ma gandesc, ca scopul anchetelor tutelare ar deveni unul discutabil, "locatia" putand oricand ramane "la alegerea reclamantului", sau gresec?

Dacă întradevăr nu rezultă nimic cu privire la „locația” respectivă, din considerente, puteți face o cerere de lămurire a dispozitivului, ținând cont și de prev. art. 496 alin. 5 NCC, care prevede expres că părintele care nu locuiește cu copilul poate avea legături personale cu acesta la locuința sa.

Expresia „orice locație” ar putea fi în fond chiar și o greșeală materială, judecătorul vrând de fapt să spună „orice locuință”. Nu cred că instanța este obligată să individualizeze „locuința” părintelui respectiv, deoarece aceasta se poate schimba. În schimb părintele are obligația de a-l informa pe cel la care are copilul rezidența de locuința lui.