Tutela unui minor

Exista neconcordante clare(de care sper sa se tina cont ),intre declaratiile martorilor si documente legale,intre documentele medicale intocmite la vremea respectiva de o comisie de medici experti si o adeverinta medicala recenta a unui medic de familie,in care se arata ca...''desii D-na.... sufera de....,aceasta boala nu o impiedica sa munceasca''(si totusi beneficiaza de o pensie in baza legi),adeverinta fiind prezentata ca o dovada care incearca sa demonstreze,ca in ciuda diagnosticului,boala de care sufera mama minorului,nu o impiedica sa-l si ingrijeasca.Consider ca aceasta adeverinta,intocmita de respectivul medic de familie,este un fals in acte din moment ce o intreaga comisie de medici specialisti,a decis ce a decis.Mama minorului cat si unul dintre martori,mai exact sora acesteia,au declarat ca a fost victima unui abuz fizic,ca dovada a depus o adeverinta U.P.U. ,in care se specifica clar ca desii,''D-na.... acuza ca este victima unui abuz fizic,aceasta nu prezinta urme vizibile sau de alta natura,in acest sens''.In ciuda tuturor acestor neconcordante,in ciuda documentelor oficiale depuse de catre mine,in ciuda declaratiilor mincinoase(usor de dovedit,in baza probelor) ale martorilor,tatalui nu i se da nici o sansa in acest proces.Chiar nu mai inteleg cum functioneaza legile acestei tari si mai ales cum se aplica.Nu pot sa inteleg de ce instantele,tind sa favorizeze in continuare mamele si au castig de cauza in peste 80% din astfel de procese?In final,in ce consta acel bine superior al minorului?De la nastere si pana in prezent,copilul in cauza nu a parasit niciodata,pentru perioade indelungate de timp,caminul acesta,probabil indepartarea sa din locul pe care-l considera ''casa mea'',poate avea un impact major,psihic si emotional.In definitiv,de ce se tine cont in aceste cazuri?Imi cer scuze daca am fost,incoerent.

AndreiRobert a scris:

Exista neconcordante clare(de care sper sa se tina cont ),intre declaratiile martorilor si documente legale,intre documentele medicale intocmite la vremea respectiva de o comisie de medici experti si o adeverinta medicala recenta a unui medic de familie,in care se arata ca...Consider ca aceasta adeverinta,intocmita de respectivul medic de familie,este un fals in acte

Fata de observatiile Dvs. privind discrepantele dintre diverse documente legale aflate la dosar (inteleg ca se judeca pe vechiul cod de procedura, si asteptati pronuntarea hotararii deja), este tardiv sa ridicati problemele semnalate, dar instanta, in baza rolului sau activ, are datoria sa examineze in mod obiectiv si coroborat toate probele administrate.

Iar in problema mediacala specifica a doamnei, LES (Lupus Eritematos Sistemic), criteriile de diagnosticare in sine sunt mai complexe, cum avem de-a face cu o colagenoza auto-imuna. Cauzele concrete ale bolilor auto-imune, stiti si Dvs. ca nu sunt cunoscute, iar tratamentul este personalizat in functie de particularitatile individuale ale pacientului. Inteleg ca doamna este incadrata in gradul 2 de invaliditate, “caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, dar cu conservarea capacităţii de autoservire (autoîngrijire, activităţi gospodăreşti etc.)” conform HG nr. 155/2011. In schimb, acelasi HG 155/2011, in preambul, face referire la relativitatea expertizei medicale, mai ales in cazul bolilor rare, sau mai putin cunoscute:
“Particularităţile de ordin medical şi socio-profesional care intervin frecvent în evaluare fac uneori greu de aplicat standarde foarte precis definite. În acest sens, medicului expert al asigurărilor sociale, care realizează evaluarea, i se permite o anumită distanţare faţă de baremele stabilite, fără a încălca însă principiile şi spiritul acestora. În aceste situaţii, se impune expunerea cu claritate a motivelor care au condus la abordarea individualizată a cazului (...) Pentru bolile rare, pentru care nu există criterii specifice de apreciere a deficienţei funcţionale şi a capacităţii de muncă, se vor urmări elementele clinice, evoluţia, complicaţiile şi deficienţa funcţională determinată, aplicându-se criteriile existente.”

Cu alte cuvinte, exista un diagnostic cert paraclinic, pe baza analizelor, de LES, (uneori diagnosticarea severitatii LES dureaza si 4-5 ani), dar observatiile clinice evolutive sunt la fel de importante in determinarea relaţiei "deficienţă funcţională - inacapacitate adaptativă - grad de invaliditate". Cu alte cuvinte, chiar daca pacientul se simte mai bine clinic temporar, asta nu-i va sterge diagnosticul, LES fiind “boala cu o mie de fete”, pentru care medicina, din pacate, inca nu are suficiente solutii. In consecinta, nu cred ca documentul medical eliberat de medicul de familie s-ar incadra la vreo forma de fals, cum medicul de familie a evoluat o situatie temporara din punct de vedere clinic.
Conform aceluiasi HG 155/2011, doar in cazul LES in puseu acut cu alterarea starii generale (afectare grava de organe vitale) , capacitatea de munca si aotoservire sunt pierdute in totalitate si pecientul are dreptul la ingrijire sau supraveghere din partea altei persoane.

Este o boala necrutatoare, cu putine cazuri de remisii miraculoase, ca urmare, ii doresc mamei copilului Dvs mult noroc si pace sufleteasca sa poata tina piept bolii, iar copilul sa se poata bucura cat mai mult timp de prezenta activa a ambilor parinti.

Toate cele bune, @AndreiRobert.

Va multumesc pentru gandurile bune,dar si pentru timpul acordat.O zi minunata.

Eu nu cred ca, pentru ca dv. nu ati facut demersurile legale in totalitate, se poate spune ca o instanta favorizeaza mama.
Poate nu ati inteles complet ce se intampla in sedinta, poate ati subliniat sau nu ce aratati aici, nu cunosc. De aici si pana la a spune ca mama va fi favorizata inca inainte ca acest lucru sa se intample, cred ca e prea mult.

Poate ca aveti dreptate referitor la locuinta copilului, insa nu cred ca aici ati punctat lucruri care sa va fie de ajutor.

Demersurile legale in totalitate...pai in afara de a raspunde scurt si clar,in masura in care a fost posibil,interogatoriului,in afara respectarii procedurii si respectarea instantei si a institutiei,in afara de cererea unei expertize medico-legale,expertiza ce a fost refuzata,in afara cererilor carora m-am supus,cum ar fi ancheta sociala,ce ar fi trebuit sa mai fac?Afirmatiile mele,au la baza statisticile,modul in care instantele tind sa priveasca cu mai multa intelegere persoanele cu handicap sau empatie...sa rezum,pana si propriul avocat,mi-a spus ca am sanse infime,mai ales ca minorul abia a implinit 3 ani.Va ofer un exemplu,in speranta ca imi veti intelege afirmatiile acuzatoare si poate,frustrarea si neincrederea.
Un martor al reclamantei,a declarat ca am locuit cu minorul si mama acestuia,intr-o singura camera pe durata relatie de concubinaj si nu am alta sau mai multe in plus ,dar conform anchetei sociale efectuate la domiciliul meu si al minorului,se specifica clar:2 camere locuibile,bucatarie utilata,etc. etc. etc.,ori sub acest aspect,domnul presedinte nu a avut absolut nici o reactie,asta in masura in care,avea dosarul in fata.S-au urmat absolut toti pasii procedurali,ca mai apoi in urma consultari cu mai multi,avocati,juristi,persoane apropiate si nu numai,sa mi se spuna ca am sanse minime spre nule,de a castiga acest proces.Prin urmare,din frustrare poate,a venit si intrebarea mea,daca documentele spun una(adevarul,caci s-au facut constatari,de catre persoane abilitate,angajate in institutii ale statului roman),medicul de familie si martorii spun alta,iar eu am sanse infime de a castiga,de ce se tine cont in astfel de procese?Ce ar trebuii sa fac?In afara de a astepta rabdator,despartirea de propriul copil?Am depus documente care arata clar ce venituri am,mult peste pensia de 230 de lei,a mamei minorului,am dorit chiar si o expertiza psihologica,dar mi s-a spus ca nu am nici o baza reala pentru a cere asta,desii LES,printre altele poate produce si daune psihice.
Reclamanta ma acuza de un comportament agresiv,fata de ea si minor,a declarat(atat ea cat si martorii) ca a fost agresata fizic,dar a depus(de ce ,nu stiu) la dosar o adeverinta de la U.P.U.,in care se specifica clar ca:...nu prezinta urme vizibie sau de alta natura in acest sens.
Reclamanta a contestat ancheta sociala,pe motiv ca veniturile mele si ale celorlalti membrii ai familiei(bunicul,mai exact) sunt prea mari si neadevarate,desii am depus documente care intaresc declaratiile din ancheta sociala,a fost respinsa contestatia,ca mai apoi reclamanta sa efectueze inca una la domiciliul unde urmeaza sa locuiasca impreuna cu minorul,ancheta facuta din proprie initiativa,in care s-au schimbat sumele declarate anterior ca venituri dar si suprafata locuintei si tot ce tine de acest aspect,.Unul dintre martorii citati de reclamanta,a declarat ca respectiva casa are 4 camere,dar ancheta sociala spune clar: 3 camere locuibile,din nou dosarul se afla in fata domnului presedinte...nici o reactie.
Poate din ignoranta,dar mie personal mi se pare absurd sa continui un interogatoriu sau o marturie a unui om,care minte cu nerusinare,in timp ce in dosar ai documente legale,oficiale,care spun cu totul altceva,si sa nu ai nici o reactie,doar sa ii ceri grefierului sa consemneze si atat.
Desii pare,eu nu acuz instantele de ceva,doar incerc sa inteleg anumite motivari,decizii si proceduri.
Multumesc anticipat,in speranta ca discutia o sa continuie.