Declararea simulatiei

Se pare că ori nu vreți ori nu puteți pricepe....

Pt o simulație trebuie să existe un act public, unul secret și un acord simulatoriu, adică un acord al părților cu privire la simulația respectivă (iar toate acestea trei să se afle într-un anumit raport între ele).

Acel acord simulatoriu nu trebuie să fie conținut de actul secret, dar poate fi conținut de acesta.

În speța noastră avem:
- actul secret (contraînscrisul) - este acel înscris sub semnătură privată - care își produce efectele doar între părți (între vânzător și adevăratul cumpărător), terții neavând cunoștință de acest act.
- actul public - înscrisul autentic încheiat la notar (contractul de v-c dintre vânzător și cumpărătorii fictivi).
- acordul simulatoriu - convenția încheiată consensul (deci nu în scris) între toate cele trei părți prin care acestea au convenit cu privire la efectele celor două acte (cel public și cel secret).

Dacă se poate dovedi în fața instanței existența acestor 3 elemente și sunt îndeplinite și celelalte condiții ale lor, acțiunea în declararea simulației va fi admisă, iar actul secret va deveni public.

Sincer nu voi mai posta pe această temă. Consider că e de ajuns.

După cum spuneam chiar la început, aveți nevoie de mai multă atenție când citiți o speță formulată de părți și mai ales să parcurgeți mai cu băgare de seamă doctrina relevantă, jurisprudența și textele de lege înainte de a vă da cu părerea.

Oamenii chiar sunt interesați când întreabă ceva și nu e bine să-i induceți în eroare.

Si atunci actul secret cum mai este contraanscris daca nu contine un acord simulatoriu ? :)))))

In speta A a incheiat cu B un contract de V-C. A a mai incheiat si cu C un contract de V-C. Sunt 2 contracte. Unul sub semnatura privata si altul autentic. B crede ca acel act nefiind cunoscut de lume este ,,secret''. Nu este secret in sensul de simulatie, este doar necunoscut tertilor. Apoi B si cu C au facut o intelegere (cand au incheiat actul autentic) ca este vorba de o simulatie si ca actul incheiat intre A si B este unul secret :)))) Asta reiese din speta. ,,Acordul simulatoriu'' nu este intre partile actului ,,secret'', ceea ce inseamna ca lipseste (acesta nefiind nici secret pentru ca nu este o simulatie, este doar sub semnatura privata) B vrea sa ceara constatarea simulatie pe care el si cu C au convenit ca exista. Adica ei (B si C) cer constatarea simulatiei dintre ,,A si B '' pe care ei (B si C) au inventat-o si care de altfel nici nu exista. :)))))) Asta reiese din speta si reiese si din ce ziceti dvs. :)))))

In plus, Patrick_ a scris : ,,- actul public - înscrisul autentic încheiat la notar (contractul de v-c dintre vânzător și cumpărătorii fictivi).''
Dvs. stiti ce reprezinta termenul ,,fictiv'' ? :)))

Contraînscrisul este actul secret în prezența unui acord simulatoriu... dar nu neapărat cele două elemente (actul secret și acordul simulatoriu) trebuie să fie cuprinse în același înscris, ele putând fi și două convenții separate.

Se poate act secret fără ca acesta să fie contraînscris și atunci nu mai e simulație, dar contraînscris nu înseamnă că acordul simulatoriu este cuprins în același act secret.
Acordul simulatoriu se poate încheia și printr-o convenție separată de actul secret...
Acesta poate fi consensuală sau scrisă. În cazul nostru este consensuală, deoarece părțile au convenit cu privire la simulație, chiar dacă nu au consemnat asta în scris, în cuprinsul actului secret.

Știu că pare mai greu de înțeles, dar cu puțină răbdare și stăruință oricine poate înțelege instituția asta. ;)
Trebuie însă pus mâna pe carte...

Adica dvs. spuneti ca exista o simulatie verbala :))

Si ce o sa cereti printr-o actiune in justitie? -,,Buna ziua D-ule judecator, va rugam sa constatati existenta simulatiei verbale dintre A si B''. :D

Definitie:acţiune în declararea simulaţiei= acţiunea civilă prin care persoana interesată (parte sau terţ) cere instanţei de judecată să stabilească existenţa şi conţinutul actului real, secret şi, totodată, să înlăture un act aparent, simulat, care nu exprimă adevărata voinţă juridică a părţilor. sursa: Dictionar juridic.

In speta, atat actul sub semnatura privata cat si cel autentic exprima adevarata vointa a partilor. In plus, partile celor doua acte sunt diferite dupa cum am mai spus :D In cel sub semnatura privata, A si B au urmarit o vanzare cumparare. In cel autentic A si C au urmarit tot o vanzare cumparare. Unde au urmarit o simulatie??? ;) ;) :)) Aaaa...in acordul verbal care nu are nici o valoare juridica si pe care l-ati auzit dvs. cu urechea dvs. si sunteti martor? :D

Între A și C vânzarea publică a fost simulată, A știind de existența contractulul real dar secret dintre A și B. În acest sens C a dat și o declarație notarială, după cum ne spune speța.

Pe de altă parte... „acordul verbal” chiar are o valoare în instanță... Conform legislației (de la noi și de prin alte părți, încă de pe vremea romanilor) regula încheierii unui contract este consensualismul, cazurile în care trebuie respectată o anumită formă sunt doar excepții strict prevăzute. Deci o convenție încheiată între părți nu trebuie să aibă forma scrisă pentru a fi valabilă decât atunci când se cere expres de lege, iar în cazul simulației așa ceva nu se cere...

Dacă una dintre părți nu ar recunoaște convenția simulată s-ar pune problema dovedirii acesteia dar atâta timp cât toate părțile care au participat la simulație recunosc încheierea acesteia (chiar prin dclarație notarială), instanța nu ar putea să respingă această cerere, decât dacă vreunul dintre acte (secret sau public) ar incălca vreo normă de interes public.

În fine.. văd că vă îndepărtați din ce în ce mai mult de subiect și faceți afirmații care au tot mai puțin legătură cu științele juridice...

Trebuie întradevăr să o luați mai de la început cu materia și să vedeți că un acord consensual (verbal sau uneori chiar și tacit) are valoare chiar și în fața instanței...
Abia după o vreme când veți înțelege noțiunile de bază veți putea să vorbiți despre simulație ;)