Declararea simulatiei

Buna ziua ! :)
D-ule Patrick, ar fi fost cum ziceti dvs. daca vanzatorul s-ar fi inteles cu D-ul Paul_Sorin prin actul sub semnatura privata ca actul autentic incheiat de vanzator isi va produce efectele catre D-ul Paul. Adica prin actul sub semnatura privata s-ar fi prevazut ca transmiterea dreptului de proprietate v-a opera de la D-ul Paul catre acei cumparatori din actul autentic(din speta). Am fi avut intr-o astfel de situatie de a face cu o simulatie prin interpunere de persoane, insa nu ar fi fost valabila o astfel de simulatie si am sa explic de ce. Inainte de a explica, doresc sa precizez insa ca, in speta, nu exista o astfel de intelegere in actul sub semnatura privata, intelegerea (pactul) vizand doar transmiterea dreptului de prop. de la vanzator la cumparator, transmitere insa nerealizata datorita lipsei formei solemne. Pentru a fi vorba de simulatie, o eventuala intelegere ca ceea amintita, trebuia incheiata inainte de perfectarea actului autentic. Intelegerea de care spuneti dvs. nu este intre partile contractului sub semnatura privata, si nu este nici secreta.
,,simulaţie = operaţie juridică constând în încheierea unui act juridic aparent, menit să dea impresia creării unei situaţii juridice diferite de cea reală şi încheierea simultană al unui alt act juridic, secret, precizând adevăratele raporturi juridice pe care părţile înţeleg să le stabilească în realitate. în funcţie de elementul asupra căruia poartă aparenţa înşelătoare creată, simulaţia poate îmbrăca una din următoarele forme: a) fictivitate; b) deghizare', c) interpunere de persoane''. Sursa: Dictionar juridic.

Si ca sa explic si de ce in cazul existentei unei simulatii, aceasta nu ar fi fost valabila, fac referire la art.Art. 1.289, alin.2 ,,...contractul secret nu produce efecte nici între părţi dacă nu îndeplineşte condiţiile de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă''. (lipseste bunul ce forma obiectul contractului, acesta fiind instrainat)
Ar fi fost o veritabila simulatie prin interpunere de persoane daca D-ul Paul era proprietarul imobilului si ar fi incheiat un act secret cu vanzatorul din speta, prin care se prevedea ca D-ul Paul este adevaratul vanzator iar efectele unui viitor contract de V-C incheiat de vanzatorul din speta, se vor produce in realitate fata de D-ul Paul. Astfel, vanzatorul din speta ar incheia un act autentic cu acei cumparatori din speta si ar fi vorba de o simulatie perfect valabila, in care persoana adevaratului vanzator si care este si proprietar, nu este cunoscuta de cumparatori. Printr-o astfel de V-C, D-ul Paul ar fi transferat dreptul de prop catre cumparatorii din speta, prin intermediul vanzatorului din speta si deci ar fi fost si vorba de o simulatie valabila si de o V-C valabila.

In plus, ar trebui sa intelegeti ca termenul de act secret, care se mai numeste si contrainscris, apartine de institutia simulatiei, iar atunci cand vorbim de simulatie exista automat si un act secret. De asemenea, cand vorbim de existenta unui ,,act secret'', vorbim de simulatie. Si testamentul poate fi un act secret , insa nu are de a face cu simulatia, tocmai pentru ca ,,actul secret'' din cadrul simulatiei se mai numeste si contrainscris ori act deghizat.
Toate cele bune !

Toate cele bune :)

Mulțumim pentru explicații...

Din cele cateva detalii pe care ni le-a pus la dispozitie utilizatorul care a initiat aceasta discutie , rezulta clar ca este vorba de o vanzare-cumparare prin interpunere de persoane .
Recunosc aceasta situatie pentru ca am intalnit in practica o asemenea speta in care adevaratul cumparator nu dorea din diverse motive , sa se afle ca el este cel care a cumparat intr-adevar imobilul si atunci a stabilit cu doi prieteni sa cumpere ei imobilul sub numele lor insa pentru adevaratul cumparator .
Si de altfel cumparatorul este cel care urma sa suporte toate cheltuielile contractului ca si in speta data .
Contractul de interpunere este de fapt un mandat simulat prin interpunere de persoane .
Se recurge la aceasta formula juridica atunci cand o persoana (mandantul) vrea sa incheie un act juridic , dar in asa fel incat persoana sa sa nu fie cunoscuta de terti .
Asadar , in speta noastra mandantul da un mandat altor doua persoane , care insa contracteaza in nume propriu si nu in calitate de mandatari , insa ele au cumparat in realitate pentru mandant ( respectiv cel care a postat aceasta speta pe forum ) .
Si dupa cum stiti mandatul este un contract consensual ce se poate incheia in scris sau chiar verbal , iar acceptarea mandatului poate fi tacita .
Vanzatorul din speta noastra a cunoscut aceasta situatie si a acceptat-o , prin urmare actul secret ii este opozabil ( asadar vanzatorul stia cine este in realitate cumparatorul ) .

Prin cartile mele scrie , "ca daca nu suntem in prezeta fraudei la lege , in cazul contractului de interpunere de persoane , raporturile dintre mandant si mandatari (persoanele interpuse) se reglementeaza potrivit regulilor de la mandat ."


Bafta !

Mandat simulat? MANDAT SIMULAT?? Este cumva o notiune pe care a inventato medierea? Doar va intreb...
Asi zice eu multe la ceea ce ati scris dvs. insa sunt sigur ca asi zice degeaba. Sunt sigur ca pt. dvs. mandatul fara reprezentare este acelasi lucru cu simulatia prin interpunere de persoane. Dar nu este asa...
In anul 2 la Facultatea de Drept se invata conditiile simulatiei. Daca va uitati in cartile de ,,Teoria Generala a Obligatiilor'' veti observa ca speta de fata nu intruneste aceste conditii. Dupa cum bine am mai spus anterior, lipseste actul secret/contraanscris/deghizat !

LuchianSeb a scris:

Mandat simulat? MANDAT SIMULAT??

In anul 2 la Facultatea de Drept se invata conditiile simulatiei. Daca va uitati in cartile de ,,Teoria Generala a Obligatiilor'' veti observa ca speta de fata nu intruneste aceste conditii. Dupa cum bine am mai spus anterior, lipseste actul secret/contraanscris/deghizat !

Chiar dacă nu e cazul speței de față, ar trebui totuși să reținem că, (în special dacă vom trecem de anul 2 și dacă vom înțelege puțin mai bine instituțiile) simulația nu presupune doar anumite acte juridice numite și de asemenea nu le exclude pe altele.

Deci, în componența unei simulații pot intra (ca act public sau secret) un contract de vânzare-cumpărare, de donație, de închiriere sau... (de ce nu?) chiar un contract de mandat, dar și altele...

În această speță există toate condițiile simulației (inclusiv actul secret - după cum o afirmă chiar partea), acesta fiind încheiat între vânzător și adevăratul cumpărător care a plătit și prețul, asupra întregii operațiuni existând o înțelegere (inclusiv asupra intenției de a simula), care nu trebuie să fie neapărat una scrisă și expresă ci poate rezulta fără echivoc din împrejurările cauzei.

PS
Probabil că pentru a înțelege anumite instituții nu e suficient să rămânem la nivelul unui simplu dicționar juridic (chiar dacă definițiile date acolo sunt valabile, înțelegerea lor presupune ceva mai mult).