As dori sa intreb daca este mult mai usor si sigur sa obtin custodia exclusiva a copilului meu (tin foarte mult sa obtin custodia , pentru ca tatal locuieste in alta parte, are alta viata, si uneori ma incurca faptul ca nu am o hotararea judecatoreasca) daca tatal lui, cu care nu am fost niciodata casatorita si nici nu am locuit impreuna niciodata, nu s-a implicat in cresterea copilului sau educatia lui, nu a dormit nici macar o noapte cu copilul, etc. Cum ar trebui sa procedam? El este de acord cu acest lucru.
Multumesc!
S-a schimbat ceva in legislatie?
Stiu ca la eliberarea pasaportului si la parasirea tarii ai nevoie acordul explicit al tatalui, dar in rest se considera implicit. Doar dezacordul trebuia sa fie explicit.
Nu s-a schimbat nimic, insa se poate intampla ca institutia careia te adresezi sa ceara acordul ambilor parinti, sa nu considere o anumita actiune un act curent, ci o situatie mai deosebita.
(2) Fata de tertii de buna-credinta, oricare dintre parinti, care indeplineste singur un act curent pentru exercitarea drepturilor si indeplinirea indatoririlor parintesti, este prezumat ca are si consimtamantul celuilalt parinte.
Pentru mine e cel putin neplacut faptul ca, in 4 pagini de discutii despre un minor, discutam numai despre parintii lui. Cu exceptia mesajelor utilizatorului Patrik, toate mesajele au fost raportate la mama si tata.
Imi pare rau sa va spun, insa va contraziceti in locuri esentiale.
Ba tatal nu suna vreodata, e dezinteresat complet, dar va temeti nu care cumva sa va ceara raportul candva.
Ce inteleg eu de aici? Ca acest tata are inca sanse de a-si reactiva un sentiment patern. Ce sa fac eu ca jude, sa-i tai COPILULUI si aceasta sansa? De ce?
S-a discutat cat de bine intentionata e mama si cat de dezinteresat e tatal... cele mai bune intentii duc in iad uneori. Sau cum era?
Sa iei un tata copilului tau nu e cea mai buna decizie pentru fiul dv. Imi pare rau ca va deranjeaza atitudinea tatalui, insa nu va pedepsiti copilul pentru asta.
Singurul lucru pe care l-ati mentionat despre copil a fost ca a inceput sa puna intrebari si de aici nu stiu daca sa desprind preocupare pentru trairea copilului sau pentru pozitia in care sunteti pusa dv. cand raspundeti.
E un semn bun ca a inceput sa intrebe, are aproape 6 ani si are nevoie sa se identifice cu o figura barbateasca. O relatie cu un bunic ar ajuta copilul, v-ati putea axa pe asta, i-ar face mai bine copilului.
Cat despre tata, spuneti-i adevarul. Oamenii mari, ca si copiii, se joaca impreuna, se mai supara. Tatal sau nu a putut sa treaca peste supararea pe dv. ca sa vina sa se joace si cu el.
In esenta, problema dv. imi pare similara cu a tatalui: nu reusiti sa treceti peste dezamagirea de a fi asteptat 6 ani pentru o relatie din partea tatalui si ati decis sa-l pedepsiti; doar ca pedeapsa e mai mult a copilului.
Eu nu va temeiuri legale; faptul ca consuma alcool e una, ca nu e in stare sa se mai trezeasca pentru un acord la notar e alta. Nu se vrea program de vizita, asa incat nu vad cum influienteaza.
Pensie insa va sfatuiesc sa cereti, e dreptul copilului. Ii puteti plati un curs in plus sau sa adunati bani de o tabara, ceva... e pacat.
Ela, iti multumesc mult pentru raspunsul elaborat! :) de oameni ca tine am nevoie! (iarta-ma ca am folosit persoana a II-a). Mult noroc iti doresc! (am lacrimi in ochi) :) adevarul este in mine, poate nu-l pot exprima corect, dar il simt, l-am trait si il traiesc! Multumesc!
Multumesc, doamna avocat!
...atata timp cat are un tata? Multumesc de raspuns...nu -mi mai scrieti...lasati.....atata timp cat are un tata? nu l-a dorit si l-a recunocut greu dupa 1 an de la nastere,cu mari insistente din partea mea (pentru a nu avea copilul liniuta pe certificat, si nici eu nu am fost dintre femeile usoare, am fost cuminte si loiala)....nu a petrecut macar O Noapte cu fiul meu, nu-i stie evolutia, obiceiurile....si imi spuneti ca are un tate? are, da, pe hartie...pentru ca am insistat ca o dobitoaca...ca daca lasam liniuta, nu mai scriam pe forumul asta...
Patrick, poate ai treaba si te retin cu problema mea de viata....pe tata il doare in cele trei litere de fiul meu, eu am dorit (desi ii stiu viciile) sa faca parte din viata fiului meu (pentru ca fiul meu sa fie complet, cu mama si tata) macar sa vina periodic dar constant sa-l vada...nu vrea...am tras 5 ani si ceva de el...tu nu te-ai plictisi sa faci "dragoste cu sila"? Vreau act care sa puna realitatea pe hartie, atat. Sunt situatii administrative in care trebuie sa-i cer acordul unui alcoolic despre fiul meu, si nu e drept. Nu vreau nici pensie, nimic. Imi duc singura crucea, noi sa fim sanatosi. Copilul meu la 5 ani si ceva e educat si bine intretinut, pe SACRIFICIILE MELE. Da-ti cu parerea cand aflii toate detaliile (si nici atunci nu-ti da...abtine-te).
[ folositi functia editeaza pt a nu posta mesaje consecutiv]
Nu mi-am spus doar părerea ci am spus ceea ce vă va spune o instanță de judecată în fața căreia veți apărea cu această problemă.
Ați insistat ca minorul să aibă un tată - pe hârtie - și acum are. Indiferent dacă e alcoolic sau nu, dacă vă înțelegeți cu el sau nu, tatăl va avea dreptul să decidă cu privire la educația și creșterea copilului, conform legii. Adică se va putea implica - conform legii - în alegerea unei școli pe care să o urmeze, în deciziile cu privire la practicarea unui sport, la alegerea unei profesii, etc. Sunt o mulțime de păriți alcoolici, care poate nu și-au dorit copiii respectivi și care își cresc copiii și decid cu privire la creșterea lor - mai bine sau mai rău - dar nu sunt decăzuți din drepturile părintești și nici nu le este luat dreptul de exerciatare a autorității părintești.
Este normal și legal ca ambii părinți - naturali și pe hârtie - să aibă aceste drepturi, indiferent de divergențele dintre ei.
Probabil că trebuia să vă gândiți la toate astea când i-ați cerut tatălui să-l recunoască pe minor. Din momentul recunoașterii, cu privire la copil nu mai decide un singur părinte ci ambii. Iar pentru exercitarea drepturilor părintești exclusive, trebuie să aveți motive mult mai întemeiate decât cele invocate de D-voastră, pentru ca vreo instanță de judecată să vă admită cererea.
PS
Acesta este un forum juridic, unde se încearcă formularea unor răspunsuri întemeiate juridic. Dacă vreți să fiți compătimită sau aprobată ori dacă aveți nevoie să găsiți un loc unde să lăcrimați pe umărul cuiva care să vă consoleze, probabil că trebuie să căutați alt forum.
Am încercat doar să vă spun cum stau lucrurile din punct de vedere juridic, și cam la ce să vă așteptați dacă veți apărea în fața unei instanțe de judecată cu problema D-voastră, fără să intru în problemele sentimentale ale cazului. Se pare că D-voastră pe acestea ați fi vrut să le dezbateți aici.
avocatnet.ro explicăm legislația
gi-jane2, moderator
Ani.74