Inadmisibilitatea intemeiata pe lipsa informarii despre mediere

Problema e clară din punctul D-voastră de vedere.
Dar ce faceți dacă pârâtul invocă inadmisibilitatea, în condițiile pe care le arătați D-voastră, iar judecătorul apreciază că se impune a face el informarea,

S-ar mai justifica respingerea cererii ca inadmisibilă?

După părerea mea, posibilitatea judecătorului de a îndeplini procedura informării cu privire la avantajele mederii, nu este compatibilă cu sancțiunea inadmisibilității.

Adică, în calitate de judecător, ai de ales între a realiza procedura de informare și a respinge acțiunea ca inadmisibilă. În vederea aplicării principiului celerității soluționării cauzelor, judecătorul ar trebui ca întotdeauna să procedeze la efectuarea procedurii informării și niciodată nu ar trebui să respingă acțiunea ca inadmisibilă.

De asta spuneam că această sancțiune (de respingere a acțiunii ca inadmisibilă) nu mai are nici un obiect atâta timp cât procedura respectivă poate fi realizată și de judecătorul investit cu acea cauză.

Practic, judecătirul care respingea cererea ca inadmisibilă pe acest motiv vrea să scape pur și simplu de dosar (alegând să nu facă informarea ci să admită excepția inadmisibilității), iar prin aceasta sancționează întradevăr pe reclamantul de rea credință, așa cum spuneți, doar că în aceste cazuri pârâtul merge la noroc. Nu are de unde să știe peste ce judecător va da.

Sunt de acord că legea e proastă din acest punct de vedere. Ar trebui să fie previzibilă, adică ori să fie sancțiune, ori nu.
Așa cum e acuma legea, nu se poate prevedea dacă acțiunea va fi respinsă în cazul în care reclamantul nu-și îndeplinește obligația de informare, sau judecătorul va informa părțile și va continua judecata, chiar dacă reclamantul nu l-a chemat pe pârât la mediere.

Practic, pentru pârât e mai dezavantajos decât era pe vremea procedurii concilierii din vechiul C.pr.civ.

adriana_c a scris:

Ar fi ideal ca judecatorul sa faca informarea privind avantajele medierii, numai ca CSM a decis ca judecatorul va indruma partile catre mediator, conform art. 21 din NCPC.

:)
Problema e că CSM-ul nu poate decide ce să facă sau să nu facă un judecător.
Acesta este obligat să respecte doar legea (sau actele normative cu putere de lege), Deciziile CC, Deciziile ICCJ date pentru dezlegarea unei probleme de drept sau pronunțate într-un RIL.

În rest, membrii CSM îți pot da cu părerea cu privire la interpretarea legii așa cum o facem și noi pe forum.

teoretic.. asa este
insa nu de putine ori gasim .."chestiuni" de cum se interpreteaza ...sau interpretata diferit,..legea,.....de unificare a practicii



judecatorul caruia i-a fost repartizat dosarul poate refuza cererea de informare facuta de petent?:D

milikka a scris:

judecatorul caruia i-a fost repartizat dosarul poate refuza cererea de informare facuta de petent?:D

După părerea mea nu poate.
Judecătorul are dreptul să facă informarea, iar dacă refuză o cerere în acest sens venită din partea pârâtului (cred că e vorba întotdeauna de către pârât, pt că el poate invoca lipsa procedurii), ar trebui să motiveze refuzul. Nu prea văd cum ar motiva faptul că refuză să facă informarea.

Oricum, întrebarea ta e interesantă și merită avută în vedere. :)

Cu privire la „unificarea practicii”, în mod sigur CSM-ul nu are nici un rol în aceasta.
Există întradevăr anumite „opinii” în general ale instanțelor de la CA în sus, care se vor a fi împărtășite de către instanțele informare. Totuși acestea nu pot fi impuse decât în căile de atac. Adică un judecător de la o instanță inferioară nu poate fi obligat a respecta o asemenea „opinie” decât dacă hotărârea lui este modificată/casată în căile de atac.
După cum spuneam, CSM-ul nu are nici o treabă în acest domeniu.
Articolele sau interviurile unor membrii CSM cu privire la anumite interpretări ale legii sunt pur informative, fără să aibă vreo putere decizională.