Inadmisibilitatea intemeiata pe lipsa informarii despre mediere

@milikka:

„Prejudiciul” nu are nici o legătură cu această discuție.

Probabil că vroiai să spui ceva legat de „vătămarea” suferită de partea care poate invoca excepția (nulității relative).
Numai că în cauză nefiind vorba de nulitate, invocarea excepției nu poate fi condiționată de vreo vătămare adusă părții.

Iar despre nulitate nu poate fi vorba, așa cum am mai spus, pentru că nulitatea cererii de chemare în judecată presupune nerespectarea unor condiții impuse de lege cu privire la conținutul sau forma acesteia, fără nici o legătură cu indeplinirea unor proceduri prealabile, inclusiv cea a informării.
Adică, o cerere de chemare în judecată ori poate fi anulată (dacă nu respectă prevederile art. 194 - 197), ori nu, indiferent dacă procedura de informare e îndeplinită sau nu.

Deci nefiind vorba de nici o nulitate (nici măcar relativă ;) ), pârâtul nu trebuie să dovedească nici o vătămare.
Poate invoca pur și simplu excepția de inadmisibilitate, iar instanța poate aprecia dacă o va admite și va respinge cererea ca inadmisibilă, sau poate acorda un termen până la care reclamantul să îndeplinească procedura respectivă, sau poate informa pur și simplu părțile cu privire la avantajele medierii și apoi să continue judecata.
E la aprecierea instanței.

Bineînțeles că sunt complete „mai aglomerate” care abia așteaptă o asemenea excepție pe care să o admită și pe cale de consecință să respingă acțiunea ca inadmisibilă, scăpând astfel de un dosar. Vorbeam însă de opțiunile instanței în sensul de a soluționa cauza și nu de a scăpa de ea.

Oricum, având în vedere dreptul legal pe care-l are judecătorul de a face informarea cu privire la avantajele medierii, nu i se poate imputa instanței că a respins excepția inadmisibilității în condițiile în care titularul completului și-a exercitat acest drept.

Deci, așa cum bine arăta cineva mai sus, procedura asta e un fel de apă de ploaie.
Dacă părțile înțeleg și se duc la mediere e foarte bine și toată lumea nu are decât de câștigat (inclusiv instanțele de judecată), dar dacă nu vor decât la instanță, nu prea ai ce le face, indiferent dacă le respingi acțiunea ca inadmisibilă sau nu, deoarece tot la judecată vor ajunge.
Păcat că unii pârâți (de regulă cei reprezentați sau asistați) profită și folosesc procedura respectivă pentru a mai trage de timp.

adriana_c a scris:

Paratul poate urmari respingerea cererii in situatia in care reclamantul nu mai poate introduce o noua cerere de chemare in judecata pentru ca a intervenit prescriptia dreptului la actiune.

Prescripția oricum e întreruptă, deci motivarea aceasta nu prea ține.

Art. 2539. Cererea de chemare în judecată sau de arbitrare
(2) Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.

milikka a scris:

ca sa concluzionez: in opinia mea instanta nu are voie sa invoce lipsa informarii, procedural vorbind, iar paratul o poate invoca doar daca dovedeste un prejudiciu


alte alea sunt in opinia mea aiureli

Cred ca glumiti.
Inadmisibilitatea se poate invoca si in calea de atac.