Obtinere custodie copil de catre tata

In astfel de procese de dreptul familiei exista carente serioase intre ceea ce prevede legea si ceea ce se intampla ,,in fapt" in sala de sedinta si chiar ulterior, dar acest lucru nu este neaparat valabil si in celelalte procese( civile, etc).

Buna,

Din pacate sunt si eu in clubul celor care incearca sa castige custodia copiilor (avem 3). Pe scurt, sunt casatorit din 2000 de atunci lucrez cu carte de munca sau administrator. Ea a lucrat 3 luni la o baca de unde a sustras niste bani, dar ca de obicei in asfel de cazuri am luptat sa musamalizez totul. Ea a stat acasa nu facea mancare la copii decat o data la 2 luni in rest ii hranea cu biscuiti si saratele. Mi-am dat seama ca lucrurile satu mult mai rau dupa ce am gasit copii de cateva ori vineti. Ce urmeaza e de necrezut, am pus un reportofon si in 3 zile cat am fost plecat a batut unul dintre copii de cateva ori pana ia dat sangele pe covor. Pe inregistrare sunt scene foarte violente ca de ex zice unui copil: "da-i in cap si omoara-l" pe un altul. Pe langa asta acum am aflat de la copilul de 7 ani ca la pus sa fure odata un dvd. Ce sa zic noi avem o situatie familiara buna eu aduc 5000 ron minim pe luna acasa, din care 2000 ea ii cheltuie pe nu stiu ce. De restul cumpar mancare si platim taxe.
Ca sa izolez copilul care era cel mai afectat am rugat socrii sa-l tina la ei o perioada poate i-si revine. Cat eram plecat in delegatii lua copilul cu forta si ii aplica acelasi tratament. In fine, am ajuns sa-mi car cu mine cei 2 copiii mai mari la servici, si sa raman cu gandul la cel de acasa. Am incercat in repetate randuri sa-i duc la gradinita cu program prelungit, aveam scandal dimineata si pana la ora 10-11 am mergea si ii scotea. In fine am pierdut afacerera pe care o aveam pentru ca mai eram in stare sa ma concentrez cu copiii dupa mine si cu un altul acasa in pericol. Copiii nu vroiau sa ramana acasa si plangeau in fiecare dimineata sa nu ii las. Am facut o terapie de cuplu de 6 luni la care eu am participat numai in prima luna. Psihologul mi-a zis ca problema e ea si ca incearca sa ne ajute. Dupa 6 luni acelasi comportament si un verdict: nu vrea sa inte;leaga sentimentele celorlalti (sau ceva apropiat ca si termen)
Am hotarat sa pun capat si m-am adresat unui avocat. Probele pe care le am sunt inregistrarile, un certificat medico -legal, o reclamatie depusa recent la protectia copilului,, si cativa vecini care vor sa ma ajute. Totusi ajitorul dat de vecini e superficial pentru ca copiii erau batuti in casa si amenintati cu alte batai daca spun ce sa intamplat.

Avocatu meu spune acum ca avem sanse foarte mici sa luam copiii si eu sunt inebunit.
Am luat copiii si de o saptamana suntem intr-un" concediu" iar mama a mers la politie sa ne declare disparuti.
Nu stiu ce sa fac, daca copiii revin in acel mediu sunt mrcati pe viata.
Ce sa fac?

La protectia copilului ati fost? I-ati rugat sa va dea consiliere mpentru copii? Sa faca un raport?
UNele lucruri sunt ciudate din povestirea dv., cum ar fi cel ca psihologul a spus ca ea e problema... NU e treaba psihologului sa arunce vina si, intr-un cuplu, nu prea e numai vina unuia vreodata.
Copiii i-ati dus la psiholog?
Daca acei copii sunt vineti aveti poze?
Daca cele ce spuneti sunt reale, eu nu vad sa aveti sanse mici, insa depinde de intreaga situatie, ca aici e numai o parte din ea prezentata. Doamna munceste? Locuinta e comuna?

Scuze ca intervin in discutie. Am citit toate postarile si am tras o concluzie. Trista pentru mine ca tata. Va rog sa-mi explicati de ce un tata trebuie sa-si demonstreze nevinovatia intr-un astfel de proces cu minori. Nu am auzit de mame care sa fie acuzate si care sa trebuiasca sa demonstreze ca pot sa obtina copiii. Se pleaca de la ideea ca mama e MAMA si gata. Dupa care eu ca tata ma duc sa cer un amarat de "program de vizitare" (ca la spital). Si ca sa obtin acest program (nu inteleg de ce nu am din start dreptul la un program si pe care daca nu-l respect ura si la gara), eu trebuie sa ma duc si sa arat ca imi iubesc copilul si poate il voi lua acasa 4 zile pe luna. Poate. E aberant ce se intampla. Vreau sa stiu daca sunteti convinsi ca in 95% din cazuri mamele sunt mai bune ca tatii. Eu unul nu cred. Cred ca sunt la fel de buni. Ok nu sunteti de acord cu, custodia comuna ca dezorienteaza copilul, insa un "program" (ce stupid suna) mai lung intre copil si parintele care nu a primit custodia ar trebui sa fie din start. Si procesele s-ar derula invers. In loc ca tatal sa ceara dreptul de a avea legaturi cu copilul sau, mama va cere diminuarea programului in cazurile in care tatii nu se tin de ele. Situatia de astazi nu duce catre lucruri bune ci dimpotriva. Un parinte care este sistematic lipsit de copilul sau, mai devreme sau mai tarziu datorita neputintei de a face ceva se va departa de acel copil. Cei care sufera insa sunt copiii. Ei cresc, "liberul arbitru" cu care si ei sunt inzestrati, isi va face simtita prezenta si atunci apar intrebarile. Moment in care "mitul" mamei care i-a fost servit pana atunci se poate darama. Adolescenta e o perioada dificila in viata fiecaruia si din pacate exact perioda in care iei deciziile care iti vor modela viata. Brrr am inceput un roman deja.... In concluzie: daca 95% din tati sunt nemernici mai exista 5% care sunt macar la fel de buni ca mamicile. Vreau ca toti tatii sa plece intr-un divort cu drepturi egale. Lipsa de interes a celor 95% sa fie penalizata.

Scuze pentru greselile gramaticale si incoerenta unor fraze ( mesajul a fost scris dupa cateva nopti nedormite).
Unele institutii chiar functioneaza, in cazul meu protectia copilului a facut un dosar cu care se pare ca am sanse foarte mari sa iau copiii. Sa raspund si la intrebarea D-nei AVLIL da am depus o reclamatie, am fost cu copiii la o evaluare tot la protectia copilului, ei fiind singuri abilitati sa faca aceste evaluari.
Legat de psiholog, am inceput un program prin care fiecare trebuia sa indeplineasca anumite atributii si sa respecte anumite reguli. Ea nu a reusit sa se integreze in program. Ca urmare sedintele au continuat numai cu ea mai multe luni.
Povestea e foarte lunga si e foarte greu de explicat franturi din ea, dar sa sesizat clar un comportament violent atan la nivel verbal cat si fizic manifestat de mama in relatia cu copiii.
Vestea buna e ca cel putin in cazurile de violenta, cred sistemul de acordare a custodiei functioneaza corect.
Intre timp am schimbat si avocatul care i-mi dadea sanse de sub 33%. Dupa discutia cu cei de la protectia copilului si cu noul avocat ( ma ajutat sa gasim si alte dovezi in sprijinul nostru) sunt mult mai linistit si cu sperante mari de a castiga custodia.
Din pacate in celelalte cazuri tati sun discriminati, egalitatea in drepturi este o speranta a multor barbati si totusi nu vad un interes crescut in sustinerea acestei cauze.