Obtinere custodie copil de catre tata

custodie.comuna a scris:

Da aveti dreptate, discutia e sterila cata vreme veti considera ca daca actionam "altfel" , aveam aveam castig de cauza, iar eu insist ca orice as fi facut, nu as fi castigat mai mult.
Cat despre relevanta probei...daca perosana de la autoritatea tutelara a zis ce am aratat mai sus, atunci cand a vazut o parte din acele probe (si nu e nici de depare singura persoana care a vazut...si si-a exprimat direct sau indeirect parerea).

Am spus ce am facut pentru tatii care trebuie sa se astepte la respingerea acestor probe, si cum pot reactiona in acest caz. Le-am dat cateva idei, care le pot fi de folos sau nu. Decizia e a lor.

Imi pare rau ca insistati ca sigur nu mi-am facut "temele" cum trebuia si de aceea am pierdut.
Nu mai continui pe tema asta, va las sa credeti ca asa este.

De ce am pierdut insa, si mai ales la ce sa se astepte tatii din partea sistemului, le voi impartasi din experienta mea (buna sau rea asa cum e ea) oridecateori voi avea ocazia. Cu siguranta ma vor judeca intr-un fel inainte de proces si altfel dupa terminarea lui. De ce, vor vedea.

Inca odata va multumesc pentru amabilitate.

Un proces nu este terminat pana cand hotararea este definitiva si irevocabila.
Aici apar anumite ramificatii,Pana cand o hotarare poate deveni asa se poate face copilul mare.
Nu neaparat major.

Cu siguranta autoritatea tutelara este o institutie neutra. Taticii care au trecut pe acolo stiu foarte bine acest lucru.
Eu nu mai comentez, ii las pe ei sa comenteze.

Copilul se face mare pana se termina procesul. Asta inseamna ca sansele tatalui se echilibreaza in raport cu sansele mamei. Adica orgoliul tatalui este satisfacut! Dar ce se intampla in acest timp cu copilul pana se face "mare" , nu conteaza? Asta e mai important , nu prelungirea proceselor de catre tati pana au si ei o sansa cat de cat.
Insa aveti dreptate, pornind de la faptul ca in acest tip de procese nu exista "dreptate" , intr-o proportie covarsitoare nedreptatea este preluata de tati, care apoi, considerandu-se defavorizati, au tendinta de intra intr-un razboi inutil , pana cand "copilul se face mare". Asta si urmareste sistemul , foarte bine antrenat in a-i pune la punct pe tatii care au "sanse reale" de a obtine copilul , si mai ales "egale" cu sansele mamei.

Chiar nu intelegeti ca bici legea si nici sistemul nu urmareste nimic referitor la dv. sau la mama?
Urmareste copilul, interesul si drepturile lui.
Nu are legatura cu parintii, legea vede de copil...
Nu intereseaza pe nimeni ca tatal e frustrat cu programul de vizita, ca mama e frustrata cu oensia de intretinere ori ca nu mai are acelasi nume ca minorul... INtereseaza un echilibru emotional al minorului.
Copilul si numai copilul e important.

Avlil, eu am indoieli in ceea ce priveste atentia instantelor la interesul suprem al minorului.
Se pleaca cumva de la vinovatia prezumata a sotilor atat in ceea ce priveste divortul cat si in ceea ce priveste presupunerea injusta ( as spune eu) ca tatii sunt incapabili de a se ocupa de copil, ceea ce nu este universal valabil.Pe aici se situeaza problema.
De aceea, probele cerute ar trebui administrate pentru a se stabili pe baza dovezilor administrate care este adevarul sub toate aspectele de fapt.

avocat Claudiu Lascoschi

AVLIL a scris:

Chiar nu intelegeti ca bici legea si nici sistemul nu urmareste nimic referitor la dv. sau la mama?
Urmareste copilul, interesul si drepturile lui.
Nu are legatura cu parintii, legea vede de copil...
Nu intereseaza pe nimeni ca tatal e frustrat cu programul de vizita, ca mama e frustrata cu oensia de intretinere ori ca nu mai are acelasi nume ca minorul... INtereseaza un echilibru emotional al minorului.
Copilul si numai copilul e important.

Suna foarte bine si daca nu as fi trecut prinr-o asemenea tragedie as fi crezut ce spuneti, insa practica, va contrazice si nu numai pe dvs cat si legea in sine, caci, cred ca stiti ca practica este una si legea este alta....