Obtinere custodie copil de catre tata

Am tot imcercat sa arat, in linii mari si in limita unui timp si a unor mesaje medii, care e scopul legii, modul cum ar trebui ca un parinte sa incerce sa obtina incredinatrea in instante etc.
Din pacate, vad ca demersul meu nu e util decat pentru a amplifica, de multe ori, un razboi surd intre sexe.

Concluzia din mesajul meu precedent nu este rodul gandirii mele, nu-mi apartine, as vrea sa fiu atat de desteapta icat sa reduc in cateva cuvinte esenta sistemelor de dreptr moderne, insa nu sunt. :(
Asta am invatat la scoala, ca in instantele de judecata nu se face nici dreptate absoluta si nici justitie divina... doar una umana.
Cat despre faptul ca "a te concentra asupra ta [...] reprezinta comportamentul ideal"... nu mai am ce comenta! Intreg efortul meu pare a fi unul inutil.
Concentrarea instantei este copilul, nu una sau alta dintre parti... si la noi se pleaca de la o egalitate, nu se favorizeaza una sau alta dintre parti, ci se injcearca a se favoriza copilul.
Pariez ca majoritatea celor care s-au aparat singuri cu dreptatea in mana nici nu stiu ce inseamna utilitatea, necesitatea si pertinenta unei probe... desi toate acestea trebuie demonstrate pentru fiecare dovada solicitata in parte.
IN aceste conditii, sansele de reusita sunt aproape nule cand nu cunoastem regulile jocului... Astealalte cun instante care parca nu ar avea indeajuns de multe dosare ca mai stau si sa musamalizeze nu-s ce razboi... doar pentru ca e pornit de una dintre parti... e ca si cum spunem ca "ea a inceput prima!"
Nu ajuta la nimic, nu conteaza cine ce a inceput...
Conteaza cum se simte copilul cu mama si cu tatal, cum ii e lui mai bine, care dintre parinti e mai dedicat lui, care il poate proteja si educa mai bine, indiferent de cate razboaie incepte intreaga lume in jurul lui...

Inteleg sa ma retrag, din nou, din acest topic.
Succes!

Da, doamna avocat, aveti dreptate abosulta asa ca va respect dorinta de a va retrage.

Eu nu sunt avocat si nu am darul vorbirii innascut.
Dar... cand am folosit "a te concentra asupra ta" (ca parinte desigur, am gresit sa consider ca se subintelege) , ma refeream la a te concentra sa arati ce fel de parinte ai fost inainte de divort. Nu a te concentra in a demonstra ce rau parinte a fost celelalt. Asa cum am mai spus trecutul , reprezinta o minima garantie pentru viitor. Nu e totul, dar daca incercati sa ma convingeti ca un tata va obtine incredintarea mergand pe ideea ca nu conteaza ce fel de tata a fost inainte de divort, dar ca pe viitor va fi un tata extraordinar...intr-adevar am o mare problema de intelegere, dar oricum va apreciez eforturile.

Instantele se concentreaza pe copli, pornind de la prejudecata ca acesta trebuie crescut de mama. Doar in cazuri exceptionale vor considera altfel. Nu cred ca mai are rost sa dezvolt aceast subiect. Dar asa cum am mai cerut in nenumarate randuri, rog inca odata toti avocatii care au avut spete in care mama prezenta la proces si care a demonstrat minime garantii morale si materiale, a pierdut custodia, sa ne demonstreze acest lucru cu spetele respective. Personal , am analizat aproape toate spetele facute publice pe internet . Nu am gasit asa ceva. Asta nu inseamna ca nu exista. Iata , fac apel la dumneavoastra si va rog sa ma ajutati sa gasesc o asemenea speta.

Relativ la probatoriu, dincolo de termeni de specialitate pe care ii folositi, daca o proba este ceruta de mama, este incuviintata aproape instantaneu. Aceeasi proba ceruta de tata este intoarsa pe toate partile .
Utilitatea, necesitatea , pertinenta precum si admisibilitatea probei sunt analizate cu o severitate procesuala desprinsa din manual cand este ceruta de tata.
Un mic exemplu inofensiv: intr-un proces de incredintare care nu a avut ca obiect si stabilirea pensiei alimentare sau altor obligatii banesti, mama solicita ca proba copie dupa cartea de munca a tatalui . Fara sa aibi nici o legatura cu actiunea, fara sa motive in vreun fel. Fara ca instanta sa intrebe "ce doriti sa demnonstrati cu aceasta?" . Direct instanta pune in vedere tatalui sa depuna la dosar copie dupa cartea de munca . O proba inuitila fara nici o legatura cu speta, la care mama nici nu a mai facut comentarii sau referinte dupa depunerea ei la dosar.
In aceiasi speta, tatal solicita o adeverinta de la locul de munca al mamei . Instanta intoarce solicitarea tatalui pe toate partile. Si o respinge. Da, intr-adevar si aici am o problema de intelegere a "dreptatii umane" si a "echitatii proceselor".

Cand ma refeream la musamalizarea razboiului , ma referam la faptul ca instantele ignora cu buna stiinta, faptul ca mamele nu respecta deobicei nici sumarul program de vizitare pe care il obtin tatii, ca le interzic accesul la institutiile de invatamant la care activeaza copilul, ca incearca sa micsoreze programul de viziatare obtinut de tata , ca refuza orice intelegere in vederea incheierii amiabile a procesului , si multe altele.

Dar aveti dreptate, tatii trebuie sa fie convinsi ca au parte de un proces echitabil.
Prietenii stiu de ce.

Incep sa fiu fan Mircea Badea.
Noi, cei de rand suntem supusi altor ,,legi".
Oricum ni se da de inteles ca nu avem ce face.....si asa si este, caci orice proba ai aduce se va gasi o portita, o chichita pe care judecatorul o va folosi imediat, dand dovada de experienta profesionala, insa in favoarea mamei, dar de fapt, stimati forumisti, acest proces este unul de indepartare a tatalui, aici este problema, un niste restrictii, dar in schimb cica ai dreptul sa veghezi asupra copilului, adica sa stai sa te uiti si sa nu poti face nimic.
Fericiti sunt aceia care au intelegere din partea fostei si nu ajung in astfel de cazuri, dar ce te faci in cazul in care, exact de aceea te-ai despartit, nu gasesti intelegere din partea mamei?(aici vorbesc despre tatii care sunt ok).
Ajungi la mana legii, care te izbeste de nu te vezi si pe tine ca tata, dar si pe copil, copii.
Nu inteleg de ce, daca sunt ok, de ce sunt indepartat de copil???? Puneti-mi interdictie sa o vad pe fosta nu pe copil!!!!

Asa cum e sistemul acum, defapt legea o face mama. Iar justitia nu face decat sa constate ca interesul superior al copilului este cum vrea mama.

Daca mama vrea si este deacord, tatal se poate implica linistit in cresterea si educarea copilului . Justitia nu va face decat sa constate ca acesta este interesul superior al copilului.

Daca mama se opune vehement tatalui , si vrea sa il excluda pe acesta din viata copilului , justita nu va face decat sa constate ca acesta este interesul sau superior.

Dar justitia in sinea ei, asa la modul general, oare cum vede implicarea tatalui in cresterea si educarea copilului? O fi bine o fi rau? Ce sa ne mai intrebam , e cum zice mama!

Este foarte adevarat ca nu exista nici suport din partea cadrului legal, dar cu un mimin efort de a nu mai trata totul la gramada, poate s-ar fi putut face ceva si in contextul actualului cadrul legislativ.

Nu ne ramane decat sa asteptam noul Cod Civil .

Aveti perfecta dreptate.