Obtinere custodie copil de catre tata

@rarespopa
V-am inteles punctul de vedere.
Insa prezumtia cum ca intre mama si copil exista o relatie naturala de dependenta scrisa in codul genetic, relatie care nu poate fi deteriorata sau influentata de o anumita stare de fapt, nu are nici un fundament stiintific.
In spatele acestei prezumtii defapt se ascund mentalitati si prejudecati .Aceste aspecte rezulta si din mesajele dumneavoastra: mama nu trebuie despartite de copil pentru ca duce greul nasterii , pentru ca alapteaza, pentru ca il invata pe copil primii pasi si primele cuvinte, etc.
Este o prezumtie simpla inductiva , dedusa din practica , nu una bazata pe fundamente stiintifice.
Daca ar avea fundamentare stiitifica, intr-adevar ar fi foarte grav : nici un rau nu ar fi mai mare pentru copil , decat raul de a fi despartit de mama lui . Chiar si o mama care vine zilnic beata acasa, dar nu pune in pericol viata copilului , si lasa copilul in grija bunicilor, prin simpla prezenta zilnica langa copil conserva relatia naturala de dependenta, si ar putea fi interpretata ca un rau mai mic decat distrugerea acestei relatii prin incredintarea catre tata .

Mai mult, pentru simplitate, instantele igonra studiile care arata importanta tatalui in viata copiilor. Pentru ca , defapt protejeaza mama si nu copilul. Nu mai poti sa fii tata cand interactionezi 4 zile pe luna cu propiul copil. Cand institutiile de invatamnt iti interzic accesul la copil si la datele despre acesta. Cand isnusi legea iti ia dreptul de a iti creste si educa copilul.
Poate ca o prezumtie cu mult mai multa baza stiintifica ar fi : prezenta si implicarea tatalui in cresterea si copilului , este cu mult mai benefica pentru copil decat lipsa sa.
Si sa vina mama sa demonstreze de ce implicarea tatalui in cresterea si educarea copulilului face rau acestuia.
Se intampla asa? Evindent ca nu ! De ce? Din nou nu mai comentem!

Nu am zis ca legatura mama copil este imuabila. Am zis ca exista o prezumtie bazata pe o stare de fapt naturala constatata si pe cale stiintifica si si pe calea simtului comun. O prezumtie este o presupunere ca lucrurile stau intr-un anumit fel in baza unor motive obiective. Prezumtia este un mijloc procedural o unealta juridica nu un adevar imuabil.

In cauza de incredintare trebuie sa avem doua parti un reclamant si un parat. Copilul nu este implicat pentru ca nu el este cel disputat (ar insemba ca el sa fie considerat un bun ceea ce nu se poate) ci dreptul legat de el. Nu se poate ca intr-un proces sa avem doi reclamanti si nici un parat. Cineva trebuie sa nege si cineva trebuie sa ceara. Prezuntia nu face altceva decat aseaza mama pe locul celui care neaga (paratul). Dupa asta incepe procesul propriuzis. Ai argumente prin care sa arati ca mama nu poate avea acest drept e ok ti se incredinteaza copilul, nu reusesti mama primeste acest drept. E simplu si e vorba de tehnica juridica, nimeni nu vrea raul tatilor. Teoria asta a conspiratiei impotriva tatilor nu este fundamentata.

@rarespopa
Aveti si nu aveti dreptate.
In primul rand anchetele de la autoritatea tutelara, sunt facute tot in acelasi context cu precadere in favoarea mamei.
La mine de ex. au luat declaratii de la vecini, administrator,insa la mama nu sa efectuat aceelasi tip de ancheta, vecinilor nici nu li sau luat declaratii...
Problema este adunarea probelor si daca le ai acceptarea lor de catre judecator.
Eu de ex. am adus bilet de internare a copilului cu toxiinfectie alimentara, am adus de la gradinita prezenta sa (1 saptamana intr-un an), am adus diagnostic si poze cu copilul plin de coji in cap (neingrijit), diagnostic cu copilul plin de bubite, deoarece i se dadeau alimente necorespunzatoare varstei sale, am adus martori care au declarat ca mama lipsea noaptea de acasa si nu se ingrijea de copil, declaratii de la sefa mea de la munca (era sa-mi pierd si serviciul, deoarece nu aveam cu cine sa las copilul). Nu am dorit sa sensibilizez juriul ci doar sa demonstrez un adevar, care, culmea, este perpetuu si astazi...Acum ce sa fac? Caci stiu ca daca incep o alta actiune stiu ca voi pierde....cu dreptatea in mana.
Sa stiti ca in problema cu discernamantul este si nu este asa. Generatiile de acum sunt ceva mai precoce, de ex. copilul meu imi spune mereu ca el intelege situatia insa ca eu il pedepsec ca a gresit cu ceva de il duc inapoi si ca oricum mama lui nu este acasa (asa si este, copilul fiind luat de catre bunica)
Si de altfel, de ce nu se gaseste, macar o cale de mijloc in cazurile in care li se pare judecatorilor ca si tatal este ok??? Caci ca si stare de fapt eu nu am primit nici-o acuzatie din partea mamei, decat ca ea doreste custodia copilului.
Ea a introdus actiunea si fara a ma acuza de ceva.Insa copilul a pirdut cel mai mult.
Daca se va continua sa se judece asa, unde vom ajunge?
Daca nu sunt vinovat fata de copilul meu, caci la el trebuie sa ne raportam, de ce mi se impun restrictii???
Asta nu voi intelege niciodata.

@rarespopa:
Da, consider ca discuta ajunge intr-un punct mort.

Punctul meu de vedere este urmatorul:

1) Aceasta prezumtie nu are o baza stiintifica. O baza a simtului comun sau a unei stari de fapt, da.
(In paranteza fie spus, credeti ca daca as prezenta instantei zeci de decumente de la specialisti prin care sa demonstrez ca existenta unei dependente naturale intre mama si copil nu a fost demonstrata stiintific, ar conta cu ceva ? NU)


2) O prezumtie care cred ca ar trebui sa se transforme intr-una legala este , implicarea tatalui in cresterea si educarea copliului.
A fost demonstrat de mult prea multe studii , ca este mult mai benefic pentru copil ca tatal sa se implice in cresterea si educarea copilului , decat lipsa sa din viata copilului . O prezumtie pe care instantele nici nu se chinuie sa o faca . O ingnora cu desavarsire (cum ati facut si dumneavoastra in mesajul anterior)

3 ) Daca toata filosofia incredintarii catre mama se bazeaza pe o prezumtie nedemonstrata stiintific dar invocand la infinit stiinta, fara a se tine cont si de starea de fapt diferita de la caz la caz , este evident ca nu se mai pune problema teroriei conspiratiei impotriva tatilor. Problemele sunt mult mai adanci , precum la fel de adanca este lipsa de dorinta a sistemului de a le rezolva.

Este doar parerea unui tata care , de 8 luni , spera din toata inima ca relatia naturala de dependenta dintre mama si copil sa ii opreasca suferinta copilului.
Puteti sa o ignorati.

Stiti, starea de indiferenta, o vedem la tot pasul in societatea noastra, starea ca merge si asa...si de ce sa rup eu randurile??
Grav mi se pare faptul ca si daca incerci sa schimbi unele lucruri , cei care lucreaza in sistem nu se implica si nu au o atitudine pro-future, de aceea suntem unde suntem si totul este asa de static si involutiv.
Insa nu putem lasa de o parte nici opinia publica, insa nici nu are putere de impunere si nici nu este luata in seama, nici nu se vrea.
Vedeti, ceea ce nu inteleg multi dintre noi, nu numai in aceste cazuri, este acel lucru care este gaunos si anume SISTEMUL.
Vedeti, d-nul. Rares intelege perfect sistemul si il si explica (multumim), insa nu vede mai departe de acest sistem, bun, rau judecatorul il urmeaza, doar face parte din el, nu?
Acesta este sistemul si pe el se merge...se gasesc motivari cu duiumul, insa cele mai plauzibile si transparente nu exista.
Este adevarat ca se mai vad mici shimbari, pe aici pe dincolo, insa sunt pasi mici si in timp foarte lung si aceste datorita U.E.,caci de la noi nu prea porneste nimic, nu vedeti?