Obtinere custodie copil de catre tata

Va multumesc tuturor pentru sfaturi, inca sunt in dubiu daca de dragul fetitei si a rsicului de a o pierde totusi sa ma fac ca ploua sau sa merg mai departe cu divortul.....

Sa dea Domnul sa judecati cu intelepciune! Este o decizie grea. Toate studiile sociologice spun ca dezvoltarea armonioasa a copilului are cote maxime atunci cand creste alaturi de ambii parinti. Mult succes!

bfanero2009 a scris:

Va multumesc tuturor pentru sfaturi, inca sunt in dubiu daca de dragul fetitei si a rsicului de a o pierde totusi sa ma fac ca ploua sau sa merg mai departe cu divortul.....

Dumneavoastra stiti cel mai bine ce vreti sa faceti. Dar este dreptul dumneavoastra sa luptati pentru custodia fetitei ... nimeni nu va poate interzice acest lucru. Sa dea Domnul sa luati hoatrarea cea mai buna pentru dumneavoastra si pentru fetita. Si poate va salvati familia...cine stie?

Asa cum v'am spus, v'am vorbit din experienta. Si eu sunt divortata si sunt intr'o situatie similara. Tatal este o persoana imorala, fara scrupule chiar si in prezenta celor doi copii minori , atunci cand imi vorbeste mie. Insa la un proces de evacuare din imobil, bun comun, mie mi'au folosit astfel de inregistrari audio la proces. Instanta a admis aceste probe. Din acest motiv va spun ca trebuie sa aveti martori si inregistrari. Si ,asa cum vi s'a mai spus, aveti nevoie de un avocat bun, competent, care sa stie ce sa faca cu aceste probe. Mult succes,nu va descurajati !

Va multumesc pentru incurajari dar m-am descurajat de mult....

Si eu tot din experienta va spun....am si martori si inregistrari.....dar nu imi face nici o placere sa stau sa imi filmez copilul cand acesta sufera...tot ce vreau e ca acel moment sa tina cat mai putin . Drama lui dureaza cam o ora din momentul in care incep sa il pregatesc sa il duc inapoi - isi da seama ce urmeaza - pana il las la mama lui . Sunt momente groaznice si chiar nu stiu ce sa mai fac . Probabil ca va trebui sa dispar din viata lui. Altceva nu mai stiu ce sa fac. Am incercat sa ii explic (cat se poate explica unui copil de 3 ani si jumatate) ca a stat la tati si trebuie sa stea si la mami, ca i se face dor lui mami de el, ca o sa mai vina la tati......nu functioneaza nimic...pentru ca greseala am facut-o in trecut, ca am fost un tata ideal..acum nu mai am ce sa fac, probabil sa astept ca si copilul sa se obisnuiasca peste un an, doi...ca asa e la noi..cand sentimentele avantajeaza mama, acesta e un argument suprem de netrecut, cand avantajeaza tatal , facem totul sa le disturgem.....

Cat despre instante , administrarea probelor, avocati si justitie in Romaina , va pot spune ca am avut avocat la proces si am solicitat probele acelea precum si multe altele.
Iata cum s-au desfasurat ostilitatile la termenul la care a avut loc discutia pe probe (asta ca sa aveti o idee asupra a ceea ce se intampla):

- Solicit proba cu 2 martori - instanta incuviintieaza decat unul.

- Solicit proba cu inregistrari audio-video - partea adversa se opune motivand ca "plansetele acelea sunt provocate" (adica a recunoscut practic reactia copilului - cum poti sa provoci sa planga un copil de 3 ani ....) , instanta a respins proba ca inadmisibila din punct de vedere legal

- Solicit proba cu expertiza psihologica - partea adversa se opune sustinand ca "expertiza psihologica e de natura sa sperie copilul" - instanta o respinge ca inadmisibila din punct de vedere legal

- Solicit proba cu cercetarea la fata locului , tocmai pentru ca instanta sa vada cu propii ochi, lucruri care nu se pot descrie in cuvinte - partea adversa se opune sustinand ca "in asemenea procese nu este necesara cercetarea" - instanta o respinge ca inadmisibila din punct de vedere legal

- Solicit monitorizarea transferului din partea autoritatii tutelare si a protectiei copilului - parte adversa se opune sustinand ca minorul nu are nevoie de spectatori ina cele momente - instanta respinge ca inadmisibila din punct de vedere legal

Si acestea sunt doar probele prin care voriam sa demonstrez cele aratate mai sus, alte probe prin care doream sa demonstrez ce fel de tata am fost si starea de fapt ca a facut ca minorul sa fie atat de atasat de mine, au fost respinse in aceiasi maniera.

Defapt, instantele fac tot posibiul ca mamei sa ii fie incredintat copilul. Copilul nu conteaza.
Poate ca am avut eu ghinion , dar pentru cei care nu stiu , de curand toate hotararile judecatoresti date de curtile de apel (momentan doar de curtile de apel , si urmeaza si judecatoriile si tribunalele) sunt disponibile publicului pe internet.
Le-am lecturat deja pe toate care au ca obiect incredintare minor.
Concluzia este una categorica: cu mama prezenta la proces care ofera minime garantii morale si materiale , copilul ajunge fara nici o discutie la mama. Procent 100%. Cred ca orice discutie pe ceea ce se intampla in procesele de incredintare minori nu mai are sens.
Motive suficiente ca sa ma descurajez.....