Obtinere custodie copil de catre tata

In primul rand as vrea sa spun ca am incercat sa lamuresc cat de cat userul Spiridon intrucat trata cam cu mare usurinta o astfel de cauza de dreptul familiei.

Chestiunea cu imoralitatea a scazut mult in intensitate si in plus, mai este foarte greu de dovedit.In ce cazuri am avut eu cu privire la ,,imoralitatea mamei" ( aparand mama minorului) probele ( care existau) erau ,,fabricate" sau erau obtinute prin constangere.

Depinde insa si de instante.Spre exemplu, nu se poate stii cu precizie cum ar aprecia o curte de apel o astfel de chestiune de fapt si ce solutie ar pronunta.
Parerea mea este ca atasamentul moral al minorului fata de unul dintre parinti ,,bate" imoralitatea daca nu se dovedeste ca ar fi afectata educatia si ingrijirea minorului.Depinde insa foarte mult si de parerea judecatorului, sau a judecatorilor daca se afla in instante superioare, cu privire la aceasta chestiune.

avocat Claudiu Lascoschi

Aceeasi problema o traiesc si eu.
Ceea ce mi-a lasat un gust amar,a fost faptul ca, intr-adevar, am fost privit ca un impostor si asta de ce?
Pentru ca imi iubesc copilul si nu mi-am pus coada pe spate....si ca lupt pt. fericirea lui.
Ma simt intr-un stat comunist cu procese marioneta. De ce nu se da copilul mamei direct, caci tot la asta se ajunge in final, mai pierzi si timp si iti faci si o gramada de nervi.
Va dati seama ce oameni sunt acesti Judecatori?
ASA SI-AR DORI SI EI SA AIBE PARTE DE DREPTATE, DE JUSTITIE???
Daca li se va intampla si lor????
E prea mult sa le ceri sa fie intelepti (oricum au prea multe dosare, cine sa le aprofundeze?), dau decizii trase la xerox, ce mai conteaza probe....Ori poate sunt feministi convinsi, caci ce sa intelegi?
Si ce sa inteleaga acesti oameni, ca destinul unor fiinte nevinovate, caci copii sufera cel mai mult, sunt in mana unor oameni care se cred Dumnezeu pe pamant si impart suflete dupa bunul plac, fara sa aiba o experienta de viata si puterea de a trece de SABLOANE SI PROSTIE, caci nici-un om nu seamana cu altul si nici toate spetele nu sunt identice, fiecare avand particularitatea sa.
De unde au luat acesti oameni acesta practica????
Exista vre-un profesor, maestru, care sa fie mentorul acestei practici.
Vai ce materie cenusie....

Comunistii macar mimau statul de drept . Daca vroiau sa impuna ceva , nu ii impiedica nimeni sa adopte orice lege doreau. Iar judecata o faceau in baza acelor legi , asa cum erau ele.
Ce se intampla la noi acum in procesele de incredintare minori este mult mai grav. Practic instantele au decis la unison ca , minorii trebuiesc incredintati mamei , si punct. Este o decizie a instantelor si nu a leguitorului. Leguitorul nu are curajul sa legifereze acest aspect. S-ar incalca asa zisele principii ale unui stat de drept. Asta este marea diferenta intre sistemul comunist si cel actual. Comunisti dadeau orice lege doreau, buna sau rea , era lege si nu aveai ce face. Te resemani din start. Sistemul actual te invita la razboi , doar ca sa vada pana unde poti merge. El stie ce va urma si cum se va incheia un proces de incredintare minor cu mama prezenta la proces care nu e alcoolica si drogata.
Grav foarte grav , dar , dupa o lupta de aproape 2 ani cu acest sistem, va pot spune ca vina nu este numai a instantelor de judecata. Parintii , autoritatea tutelara , avocatii , institutiile de invatamnt, protectia copilului, expertii psihologi, cu toti avem partea noastra de vina pentru ca s-a ajuns aici. Desigur insa, presiunea cade pe instante pentru ca , in cele din urma hotararea lor are putere de lege.

Imi cer scuze de pe acum dar voi fi nevoit sa lezez conceptia antevorbitorilor conform careia tatii sunt discriminati prin practica judiciara. Consider ca rationamentul acesta este pornit de pe baze gresite si voi explica de ce.
Prezumtia legala este aceea de egalitate intre parinti in privinta exercitarii drepturilor parintesti. In acelasi timp insa mai exista in acesta problema doua aspecte ce guverneaza materia, care au fost ignorate si cere dezechilibreaza balanta in defavoarea tatilor. Prima tine de dreptul natural sau mai explicit de ordinea naturala a lucrurilor, iar a doua de competenta instantelor de a interveni in aceasta ordine naturala.

Sa le luam pe rand.

Este recunoscut faptul ca dreptul natural desi nu este scris se afla deasupara dreptului pozitiv (a legilor). Este clar ca nu putem sa dam o lege prin care sa dispunem ca barbatii sa fie cei care sa nasca. Pe acelasi rationament se considera pe buna dreptate ca legatura dintre mama si copilul ei este mai puternica decat cea dintre tata si copil, disproportie care se estompeaza pe masura ce copilul inainteaza in varsta si competentele sotilor se echilibreaza. Ca sa intaresc ce am spus este suficient sa amintesc problema alaptatului care creaza o legatura mai puternica cu mama, apoi educatia primara in care tatal are un rol mult mai mic, etc.
Am vazut ca s-a pus in discutie si preferinta copilului care este un element de care instanta trebuie sa tina cont dar nu este un element determinant la varste fragede datorita lipsei acestuia de discernamant. Odata ce copilul creste este evident ca si discernamantul acestuia creste fiind capabil in a lua hotarari in cunostinta de cauza. Concret este evident ca un copil mic il va prefera pe parintele cu care se distreaza in detrimentul celui care-l va educa uneori si cu ajutorul unor metode de constrangere, mama fiind inerent in dezavantaj pentru ca la varste mici petrece mai mult timp cu copilul.

In a doua problema a competentei intantelor de a arbitra este evident ca ele sunt serios limitate in aceasta problema deoarece ar insemna ca acestea sa intervina in ordinea naturala a lucrurilor adica intre soti privind vointa acestora de a coabita si intre soti privind cresterea si educarea copiilor. Aici instantele au doar un rol marginal de a interveni in baza unor criterii obiective de drept natural si pozitiv (legal) atunci cad acest lucru este absolut necesar. Ele nu pot abitra intre soti pentru ca nu au cum sa prevada viitorul, nu sunt omisciente si deci nu pot sti ce e mai bine pentru copil. Deci justitia intervine intre soti nu pentru a hotara cine este mai bun parinte fiind dificil de stabilit in general ci doar pentru a impiedica un rau iminent. Se considera ca in privinta copilului doar parintii sunt raspunzatori si doar ei au competenta de a lua hotarari in ce priveste copilul. Atunci cand exista disensiuni instantele se bazeaza pe prezumtii cum este acea a dependentei mai mari a copilului mic de mama si pe starea de fapt concreta dar pornind de la aceste prezumtii. Astfel prezumtia pe care am amintit-o trebuie combatuta de catre tati dar nu cu argumente de tipul "copilului ii e mai bine cu mine" ci cu argumente de tipul "mama ii face rau copilului" dar in sens obiectiv si cu dovezi. Am discutat strict de problema copiilor de varste fragede pentru ca dupa cum stiti dupa 10 ani copiii sunt audiati obligatoriu si preferintele lor joaca un rol mult mai important.

In concluzie parintii trebuie sa-si rezolve singuri problema ei fiind singurii responsabili si nu justitia iar daca nu reusesc acest lucru trebuie sa inteleaga ca justitia nu le ofera dreptatea suprema ci doar o solutie care incearca minimizarea raului in baza unor criterii obiective. Nu tin partea mamelor in aceasta problema asa cum o sa fiu acuzat dar nici nu pot "canta in struna" tatilor. Nu uitati ca daca un tata "ideal" vrea sa ramana cu copilul sau poate refuza divortul si atunci prin sacrificarea interesului personal va fi langa copilul sau. Nu poti sa le ai pe toate pe lumea asta si nu are justitia nici o vina ca parintii au ajuns in acea situatie.

Parerea mea este ca vina principala o poarta tatii indiferenti.Sunt atat de multi incat instantele nu ii mai cred nici pe cei de buna-credinta.
O analiza in procente ar arata ca cel mult 1% dintre tati sunt preocupati de copii, ca cel mult 1% cer si ei incredintarea minorului.
Dupa zeci de ani in care lucrurile au mers asa in Romania trebuie recladita credibilitatea tatilor.Tatii de buna -credinta platesc tot ceea ce s-a intamplat in zeci de ani, indiferenta altora.
Este vorba de o lipsa de credibilitate pe termen lung.Sunt instante care se tem ca daca incredinteaza minorul tatalui acesta se va plictisi si va renunta la exercitarea acestui drept si la respectarea acestei obligatii.Acesta este fundamentul neexpus in considerentele instantelor.
Insa cu toate acestea, prin probe administrate instantele pot inlatura aceasta temere ( nescrisa in hotarare) daca tatal a dovedit preocupare fata de minor timp de ani de zile.Dar, nu aceasta este singura temere nemotivata a instantelor de dreptul familiei...

avocat Claudiu Lascoschi