Obtinere custodie copil de catre tata

blue night a scris:

Buna ziua , sunt in aceeasi situatie de tata fara drepturi si mie teama de ziua in care judecatorul va hotari incredintarea copilului ...

Deocamdata nu vreau sa fac publica povestea , pentru a nu influenta pe nimeni , dar voi reveni cu date cit de curind , vroiam doar sa reamintesc ca tatii nu au nici o sansa in ceea ce priveste incredintarea copilului . Este o mare suferinta si un adevar crud trait de noi : tatii fara drepturi .

Nu trebuie sa plecati de la ideea ca nu aveti sanse intrucat daca ganditi asa veti pierde fara nicio sansa.
Trebuie sa se lupte pt drepturi si pentru binele copilului.Nu instantele sunt parintii minorului...

Cat priveste pe Rarespora, va pot invita la un proces sa vedeti cum se judeca.Sa vedeti cereri de probatoriu atat de bine motivate incat efectiv poti sa faci pariu ca se va admite datorita motivarii.
Totusi, acest lucru e incert pt ca instantele daca resping ceva motiveaza in 3 -4 cuvinte.Cererea de probatoriu este neintemeiata.Si punct...:stunned: Asta e motivarea intrucat nu are cum sa combata cu o motivare corespunzatoare.
A se vedea din nou dreptul la un proces echitabil consacrat de art 6 din CEDO.
Parerea mea este ca in general tatii care solicita incredintarea minorului sunt asimilati infractorilor care sunt ,,prezumati" ca au comis infractiuni deosebit de grave ( omor, terorism, genocid) daca mama vine si ea la termen.
Marea problema mai este ca nici nu au exercitiu de a judeca aceste instante de dreptul familiei.Daca au 2-3 procese pe an in care tatii cer incredintarea minorului pe bune ( si nu aiurea) ce exercitiu sa aiba...

Este motivul pentru care ziceam de necesitatea unui cadru institutionalizat in care avocatii sa inspire respect instantelor de dreptul familiei ...

Concluzia la care am ajuns, este aceea ca de fapt,noi nu ne luptam cu fosta,ca sa zic asa, ci cu sistemul.
Aici este esenta, cu sistemul.
Ce se poate face?? Vorbesc aici de lucruri legale, pt. ca ilegale ar fii ceva solutii care sunt mult mai rapide si mai eficiente,dar despre care nu doresc sa le discut, insa, vedeti asa este la noi in Romania, sistemul te impinge la caile ocolitoare ca sa-ti faci dreptate. Doresc succes tuturor care se lupta pt.copii lor, insa, nu doresc sa dezamagesc pe nimeni, nu veti avea castig de cauza.
Si inca o chestie: vorbesc de cazul meu: nu sunt betiv, nu am antecedente penale, nu amat o palma copilului, copiilor mei, am o functie ok, am probitate materiala si financiara ok, de ce imi impune justitia program de vizitare?????
Mai mult ma indeparteaza de copil......acesta este interesul copilului???
Copilul ma intreaba de ce nu il duc la gradi, in parc sau la alte activitati in afara de cele 4 zile pe luna??? ce sa-i spun?
Ca legal sunt la mana mamei si daca ea nu doreste sa ma implic, asta e ce pot sa fac, pana la urma, de aceea zic ca nu este ok, pentru ca pe unele femei le intereseaza numai pensia si atat. Mai mult, unele lupta pt. distrugerea relatiei tata-copil, lucru care mi se pare inacceptabil, un om normal fie barbat ori femeie nu ar trebui sa procedeze asa si atunci, daca intr-adevar ar dori amandoi parintii, binele copilului nici nu ar mai trebui sa ajunga in instanta, ei intelegandu-se cu privire la intretinerea, educarea si cresterea copilului, acestea fiind cazurile fericite.
Insa, la mine, am parte de cazul nefericit si nu inteleg de ce. Si mama copilului, zici ca a innebunit si justitia si autoritatile imi intorc spatele.
De ce? Accept orice test si verificare referitoare la persoana mea, la familia mea, deoarece m-am recasatorit si mai am un copil, care culmea este fericit si nu are nici-o trauma si se bucura tare mult cand isi vede fratiorul, care parca zici ca este plecat la armata, vine de 2 ori pe luna....
Pe cine intereseaza??? Ce autoritate din Romania ii poate reda copilului meu fericirea si anii pierduti SI EDUCATIA si cum o sa aibe el incredere in mine cand il duc acolo unde nu-i place, cu forta si intreband de surioara lui care ramane acasa la mine. Asta da solutie juridica.
Va spun, nu sunt mahalagiu sau rau intentionat, insa asa as dori sa aiba si d-nii jude parte de copii lor, de 2 ori pe luna si sa priveasca nepasatori cum copilul ii intreaba cu cea gresit de il chinuie asa.
Si daca le este frica D-lor judecatori de vre-o gresala si mama are dreptul sa ne dea in judecata si sa ceara reincredintarea copilului cu probe ca in orice alt proces, insa cu PROBE, nu subiectivisme .

[ link extern ]

Am asistat la destul de multe procese de divort unele cunoscandu-le si din interior. In majoritatea am vazut doar parinti "incompetenti" din ambele tabere. Interesul superior al copilului este eclipsat de cele mai multe ori de orgoliul acestora. Am vazut si cazuri putine la numar in care consider ca instanta a gresit. Cu probatoriul mi-am exprimat punctul de vedere.

Nu sunt de acord ca tatii sunt asimilati infractorilor eu personal in instanta nu am observat acest lucru. In majoritatea cazurilor de divort la care am asistat insa tatii se dedasera la niste lucruri cu adevarat abominabile. Ex: Tati carora li s-au aprins calaiele dupa cate o "puicuta" si care au plecat invartindu-se urmand sa se intoarca dupa experienta asta la nevasta terorizand-o sa il primeasca inapoi. De cele mai multe ori foloseau forta o bateau pe ea si noul ei prieten, o amenintau ca-i iau copilul, o si faceau etc. Faceau brusc caz de copilul lor desi isi lasasera familia fara mijloace de subzistenta. Imi lipseste spatiul si ma impiedica decenta sa va mai dau exemple pe care altfel le cunoasteti. Am vazut si mame parsive care se foloseau de copil pentru a obtine diverse avantaje. Am vazut mame neglijente care au pierdut custodia copilului. Nu cred ca am vazut tot ce se putea vedea dar nu e timpul pierdut.

La ce cadru institutionalizat va gaditi? Sincer nu inteleg fiti va rog mai exact.

In primul rand ar trebui sa pornim de la faptul,unanim recunoscut, ca fiecare caz are particularitatile sale.
Totusi, nu inteleg, judecatorilor le lipsec informatii, sau nu au incredere in probele aduse de tati?
Nu am vrut sa dau exemplul cazului meu, insa, din punctul meu de vedere, s-ar incadra cu brio la sectiunea ,,BIZAR".
Eu nu stiu cum este in alte cazuri, insa, in urma acestui proces, am ramas cu un gust amar si credeti-ma, nu am nimic cu fosta si chiar m-as bucura sa colaboram pentru binele copilului, dar negasind intelegere si cand vezi ca starea copilului se inrautateste......
Nu am luptat decat sa arat starea copilului cu probe si fara a bate campii, pot spune ca am prins jocul, insa, surpriza, arbitrul, deja stia scorul. Ce sa fac, sa ajung sa le dau dreptate celor care imi spun: lasa e mai bine asa, o grija in minus.
Si atunci intreb: pentru ce ma bat??? pentru bani? pentru orgoliu?
Sa stii ca as renunta la pretentii materiale din partea mamei,fapt pe care i l-am cerut judecatorului, insa nu a contat.
Ce as putea urmari?
Stiti, sa nu ne mai ascundem dupa deget, sunt un tata nebun, asta le-am raspuns tuturor, chiar si avocator care m-au pus in tema ca nu am sanse de izbanda. Am iubit dezinteresat o femeie, acum, ca am gresit si am ajuns la mana judecatorilor, nu au dansii nici o vina, ci doar incerc sa pot intelege de unde provine aceasta practica si sa incerc sa fac ceva, macar pentru acel 1% , 0,5%, 0.1%, de parinti adevarati si care pot dovedi ca au dreptate.
Insa daca tu ca om, judecator, vezi ca ai in fata un ,,nebun'', care iti aduce probe de probe (ex.:impiedicarea minorului de a a merge la gradinita, parca s-ar constitui in fapta penala..), nu incerci sa fii totusi putin mai atent, ca doar nu fac toti tatii la fel si nu aduc asa probe (pe care numai eu stiu cat am asudat sa le pot avea).
Dar stiti ca tot prin exemple pot sa ma exprim si va relatez un caz in care mama copilului s-a despartit de sot si luase o cale mai libertina, insa, vrand binele copilului, a decis sa-l lase tatalui si pe buna dreptate, tipa a recunoscut in fata judecatorului ca ea a luat-o razna, ca nu are un domiciliu stabil,ca tatal copilului nu are nici o vina si ca se ingrijeste de copil si ca este de acord sa ii lase copilul, insa judecatorul nu si nu. Unde merge mama merge si copilul, cum sa-i lasati copilul tatalui, a spus judele si i-a tinut si o morala d-nei mame. Eu insa nu inteleg de ce nu a incercat judele sa ii tina morala sa se intoarca acasa la familie,caci sotul era de acord, si nu sa ia copilul cu ea prin straini. Asta vreau sa reliefez, ca nici macar nu se incearca cai alternative si ca asta si-au ales domnii judecatori, sa judece inclusiv aceste spete, nu le luati apararea,spunand ca nu au ei nici vina, caci de aceea sunt angajati si nu siliti sa faca ceva fortat, nu? Am tot respectul, pentru acei judecatori care judeca pe fapte , pe probe, nu pe subiectivisme. si care pot aduce ceva si din experienta lor de viata, caci vad si ei multe, care incearca sa gaseasca adevarul macar peste 50%.
Cu respect.

Ceea ce nu inteleg de multe ori justitiabilii si poate cateodata nici avocatii este ca pentru a ajunge la fapte concrete trebuie sa vezi probele.Este vital acest lucru si este unul dintre motivele esentiale pentru care trebuie angajat un avocat.
Sa judeci fara sa vezi probe este atat de grav incat se poate spune ca contravine totalmente notiunii de justitie.Daca judeci formal fara o totalitate de probe ajungi la injustitie, notiune situata la polul opus...#-o
De fapt, pe aici se situeaza problema.Notiunea de justitie in astfel de procese tinde sa intre in sfera arbitrariului.

Dupa ce am lipsit timp de cativa ani din astfel de procese, cu stupoare am constatat ca situatia e deosebit de grava.
Vorbeam despre necesitatea administarii de probe.
Eram unul dintre aparatorii mamelor de neinduplecat, de neconvins de contrariu, dar probele unui tata m-au convins care este adevarul pentru ca eu le-am vazut.
Spuneam ca am lipsit timp de cativa ani din astfel de procese si fata de modul in care se judeca la acea vreme ( e adevarat ca tatii aveau si mari relatii) si ceea ce este astazi constituie o diferenta de la cer la pamant.
Daca instantele se suparau pe mine pentru ca efectiv pedepseam tatii ( si rau nu cred ca faceam in acele cazuri) astazi cred ca astfel de lucruri nu ar avea nicio importanta.Schimbarile de mentalitate sunt atat de mari incat este incredibil si acest lucru nu este corect.
Daca eu ca avocat aparam mamele pe lege si in moduri de-a dreptul surprinzatoare pt instante astazi cred ca nici nu ar mai trebui sa le apar daca tatii nu au relatii.Le apara instantele...

Pentru Rarespora: prin cadru institutionalizat inteleg aparari calificate prin Asociatii ale Tatilor.Dar nu genul de aparari care se fac astazi, ci aparari adevarate care sa atraga atentia instantelor si a tuturor celor care au atributii in domeniu ( nu ma refer la Protectia Copilului din cadrul Primariilor)