Consiliere parinti la DGASPC

Irina,
In majoritatea cazurilor taticii se plang la DGASPC ca mamicile le limiteaza relatiile cu copiii lor, inteleg ca fostul partener ar dori o clarificare a ceea ce este obligat sa faca si ce nu. Oricum, oricare ar fi adevarul, important este ca el sa iasa la suprafata, si asta pentru binele copiilor. Cat despre beneficii, nu cred ca ar trebui sa va asteptati ca tatal sa devina brusc tatal ideal, cu siguranta asta nu se va intampla. Ce insa as spera eu? As spera macar la o imbunatatire a relatiilor tata-copii in urma consilierii.

Daca in calitate de parinte de la dgaspc urmeaza sa afli ce ai de facut ca tata, nu mai e nimic de adaugat! Iar daca responsabilitatea si grija parinteasca le intelegi in termeni de la ce te obliga si la ce nu, legea, apai m-am lamurit pe deplin!
Oare inainte de aparitia acestei institutii unde se duceau parintii sa afle ce au de facut in acest rol?

De ce s-ar imbunatati relatia tata-copii in urma consilierii acestuia CU MAMA? Daca ar fi fost sincer si onest, ar fi comunicat direct cu mine si nu si-ar fi ales intermediar DGASPC-ul, nu credeti?
Reprezentantul acestei institutii trebuie sa ramana peste program, ca sa ne poata consilia pe noi. In plus, sunt cazuri de copii abuzati cu adevarat, de care ar putea sa se ocupe, in loc sa bandajeze orgoliul ranit si inca nesatisfacut al unui intelectual care nu-si poate depasi limitarile.
Cum de sunt lasati tatii sa relationeze cu copiii, iar ei stiu sa faca acest lucru, dar situatia se schimba brusc cand se separa de mama copiilor?
Nu contest ca sunt si cazuri in care mamele incearca sa restranga timpul petrecut de copii cu tatal (unele, perfect indreptatite) insa, in majoritatea cazurilor, reclamatiile tatilor sunt doar sicane impotriva fostelor sotii. Aplicarea fara individualizarea dupa caz, a unor prevederi legale generalizate, nu poate conduce la rezolvarea problemelor. Si, asa cum stim toti cei care am trecut prin astfel de situatii de viata, de altminteri foarte numeroase in ultimii ani, legile sunt incomplete, nu oferă solutii si nici protectie reala. Continuam sa luptam cu morile de vant pana la epuizare, tot sperand ca relatiile se vor imbunatati...

Credeti ca ar fi mai bine ca la consiliere sa participe si copiii? Daca da, puteti face o astfel de solicitare chiar dvs.
"Daca ar fi fost sincer si onest ar fi ...", probabil ca de cealalta parte si domnul spune acelasi lucru "daca ar fi fost sincera si onesta ar fi ...", de aceea din cand in cand este nevoie de un tert de subiect, fie un psiholog, fie un mediator, unoeri desi nu e de dorit se ajunge si la un judecator.
Cu tot respectul, eu cred ca majoritatea tatilor sunt extrem de capabili si dupa separare sa se ocupe de copiii lor, doar ca in multe cazuri in ochii mamelor in divort sau divortate devin brusc iresponsabili, incapabili, inadecvati etc. Si urmeaza in multe cazuri vanatoarea de greseli, adica hai sa-ti arat ca tot ce faci tu in calitate de tata e gresit, inadecvat etc. Se mai mira cineva ca apoi au niste fosti parteneri timorati, panicati sa nu faca ceva gresit ca se declanseaza din nou rafala de reprosuri, nemultumiri?
Doamna Irina, fiecare caz e aparte, aveti perfecta dreptate. Am auzit de atat de multe ori ca scopul suprem al tatilor e sa sicaneze fostele partenere incat ma intreb daca mai au ceva in cap parintii nerezidenti in afara de sicanarea rezidentului. Insa imi raspunde si mie cineva de ce majoritatea tatilor solicita un program in lipsa fostei partenere? De ce incearca sa-si construiasca propria relatie cu copilul daca tot ce ar trebui sa faca e sa ceara un program impreuna cu mama tocmai pentru a o sicana on a daily basis sa zic asa?

Am indoieli ca ar fi bine sa auda copiii ca tatal se considera santajat de ei, ˝exploatat˝ din punct de vedere financiar, solicitat ˝prea mult˝...

De ce sa il consideri pe celalalt lipsit de onestitate cand nici macar nu ai incercat sa rezolvi direct subiectul pe care l-ai deschis la DGASPC? Si care nici macar nu mi-a fost adus la cunostinta decat dupa insistente?
Posibil ca sunt si cazuri ca cele descrise de dvs., in care fostele partenere nu au incredere in tati..Multi dintre acestia chiar nu se ocupau aproape deloc de copii pe timpul casniciei, mama stie lucrul acesta si de aceea da sfaturi si se indoieste ca vor sti ce sa faca atunci cand vor ramane singuri (mai ales daca e vorba de un copil mic).
Cat despre parteneri care sicaneaza, din pacate, barbatii sunt mai inventivi si mai perseverenti in actiunile lor, (unele halucinante), pe cand femeile sunt ocupate cu cresterea copiilor si mentinerea unui nivel de trai decent, dupa ce familia devine monoparentala.
Poti sa construiesti o relatie cu copiii si respectand-o pe mama, ba chiar o relatie mai buna. Poti sa te oferi sa preiei o parte din activitatile curente cu copiii, on a daily basis, nu doar cand ai tu chef, fiindca in rest ˝iti traiesti viata˝, nu esti obligat sa mai cooperezi cu fosta...
Da, custodia comuna prevede drepturi, nu obligatii. Si, totusi, cineva indeplineste consecvent obligatiile zilnice de crestere si educare, chiar si cand fostul nu are disponibilitate...
Macar atata recunoastere (ca ˝recunostinta˝ e prea mult) s-ar putea acorda parintelui care ramane acolo, pentru copiii pe care i-au adus pe lume impreuna.