Consiliere parinti la DGASPC

Aveţi dreptate, Ony2k2 şi prostasatului, dar dacă e aşa uşor de a face deosebirea, de ce magistraţii, numiţi şi "judecători" nu fac această deosebire?
Am fost în vacanţa, evident, cu familii complete, cu copii.Îmi venea să plâng când vedeam cum tata s-a aşezat pe scara autocarului, pentru ca băiatul său să poată dormi comod, sau când juca "bâza" cu cei doi copii, ca să-i distreze, vedeam copiii că se aşează în poala tatălui şi-l sărută aşa, din senin,apoi făceau la fel cu mama.Dragostea părintească este continuă, fără limite, ea vine instinctual la un om normal. Dar dragostea părintească , dacă există, este însoţită şi de respect faţă de partener; ori nu există respect când părintele nu are altă ocupaţie decât de a face reclamaţii la autorităţi şi de a deschide noi şi noi procese , pentru a cere ceea ce deja are, dar nu beneficiază.
Stimată doamnă Vasiliu, eu vă sfătuiesc să vă consiliaţi în continuare la DGASPC, vă spun eu că are o uriaşă utilitate, pentru dvs. ;)
În ce priveşte utilitatea pentru copii, aici mă îndoiesc, fiindcă, din păcate, copiii dvs., fiind suficient de mari, peste 10 ani, au o oarecare maturitate în gândire şi au experienţe negative suficiente cu tatăl lor încât să nu poată fi înşelaţi cu o tabletă sau cu un ATV.

Ma bucur ca am ajuns la aceeasi concluzie, pe care o exprimati prin parerile dvs., adica sa continui consilierea cu tatal, la DGASPC. Inca de la prima sedinta a iesit la iveala faptul ca el e inca foarte suparat pe mine. Poate ca, asa cum a spus consilierul institutiei, varsandu-si sacul acolo, sa revina la actiuni si comportamente mai apropiate de ceea ce ar trebui sa manifeste un tata. Si poate ca revenirea se va face si la un nivel mai profund al fiintei sale, astfel incat sa nu mai poata fi o persoana in fata lumii, implicit a copiilor si o alta persoana in fata propriei sale constiinte.

doamna Irina,
Imi permit o ultima interventie. Incercati sa dati o sansa reala tatalui la consiliere, adica incercati sa ajungeti la un compromis cat de cat convenabil pentru ambele parti.
Fiecare din mamicile de aici va dau sfaturi din propriile experiente acumulate si personal nu le consider mereu folositoare. De ex. sa ma ierte Dumnezeu dar nu vad legatura dintre intrebarea dvs si faptul ca unii tati sunt namile in instanta si fostele sotii au 50 kg...la fel cum nu vad legatura intre intrebarea dvs si tableta si atv-ul doamnei Martonze :-/

Doamna Martonze, am ajuns la concluzia ca judecatorii nu au dorinta de a se implica cu adevarat. Vor sa se joace de-a munca bine facuta. De ce un parinte care nu a platit de luni de zile pensia de 100 de lei nu e trimis sa munceasca in folosul comunitatii? de ce un parinte care inchide usa Protectiei Copilului, care refuza sa-si duca copilul la consiliere sau sa duca copilul la expertiza psihologica ceruta de judecator nu junge tot la munca in folosul comunitatii? De ce nu exista amenzi pentru refuzul de a comunica date despre copil sau de ce daca un parinte este sicanat si abuzat verbal de acesta nu poate lua masuri legale???? Ia sa ajunga putin la racoare sau sa dea cu matura pe strada asa niste parinti sa vedeti ce repede se rezolva lucrurile.
Personal,daca un parinte ar veni si mi-ar spune ca nu are servici, ca nu are cum sa plateasca pensia aia derizorie si asa l-as trimite eu la munca, ca om de servici, gunoier si asa mai departe si i-as opri pensia din salariul acela. Dar nu, mai multe procese inseamna mai multi bani la avocati si mai multi bani la judecatori.
Din cauza asta solutiile date in sala de judecata sunt solutii care invariabil duc la mai multe procese.

Domnule Against PAS, sunt de acord cu dvs., dar va asigur ca a avut inca de la bun inceput sanse reale de comunicare, atat cu mine, cat si cu copiii.
Nu prea inteleg la ce fel de compromis va referiti? Adica, inseamna ca ambele parti sa mai lase din pretentii? Sau sa ofere mai mult? Ar fi minunat daca ar avea asemenea framantari si procese de judecata si tatal...si sa aiba ca rezultat o implicare sporita si nu eschivari motivate intr-un fel sau altul.