Consiliere parinti la DGASPC

Exemplele doamna eu n-am sustinut ca sunt doar de o parte, ci corect de ambele! Exemplele sunt valabile si cand copilul vede ca un coleg are o bicicleta noua si se lauda ca i-a cumparat-o tatal, iar lui "tatal" ii aduce o "eugenie" de 5 ori pe an. In mintea copilului, chiar si mare, nu e despre cum exercita mama si tata autoritatea parinteasca, ci despre ce fac cei 2 pentru el!
Am o prietena, fetita ei se apropie de pubertate. Are deja si o notiune destul de clara despre bani, costuri, caci deseori mama, ca orice parinte, i-a spus: nu pot, n-am bani, iau banii pe 15, etc. In timp, fetita a inteles ca dincolo de faptul ca nu poate avea tot ce-si doreste, mai este si despre tatal ei care plateste o pensie de mizerie, in vreme ce o inunda pe mama cu plangeri. Si ce credeti? "Alienata" de mama care nu-si permite sa cumpere o bicicleta, primind 150 de lei pensie, nu "incurajeaza" relatia tata copil, bazata pe minciuna si "condamnarea" copilului la o viata mai proasta decat ar fi putut avea, doar din setea tatalui de a-i da mamei cat mai putini bani posibil!
Si ce sa vezi? Copilul nu vrea sa petreaca timp cu un astfel de parinte! Surprinzator, nu? E alienat copilul, e vinovata mama ca nu incurajeaza? "Tatal" a procedat corect platind 150 de lei pe luna si hartuind-o pe mama si pe copila pe la parchete si politie! Cum de n-o fi izvorat drag de "tata" din aceste evenimente atat de reusite?

Si daca tatal nu are mai multi bani sa dea fetei? V-ati gandit la posibilitatea asta?
Ce sa inteleg din ce spuneti dumneavoastra, ca dragostea e direct proportionala cu pensia alimentara platita? daca plateste peste 1000 lei este dragoste adevarata?
In plus de asta,cum sa vrea fata sa-si vada tatal daca mama i-a spus " nenorocitul nu ne da bani, din cauza lui nu ai asta si cealalta" Cum sa-l indrageasca? Pentru ca din ce povestiti asta e singurul motiv pentru care fata nu vrea la tata, ca nu plateste pensie mai mare.
Va intreb eu acum,cam ce viitor credeti ca are o fata care e invatata de propria mama ca dragostea inseamna doar bani? Ca daca tati nu i-a cumparat bicicleta, e un tati rau?
Daca tatal a hartuiti mama de a ajuns cu plangere la parchet, e dovada ca povestea e mai profunda decat ceea ce vi se spune dumneavoastra si ca doamna a incalcat legea de foarte multe ori.
E usor de spus ce as face eu intr-o situatie ipotetica dar cred ca daca as divorta si fostul mi-ar da doar 50 lei pensie alimentara daca nu as avea bani nu i-as spune copilului ca tati nu ne da ci ca nu avem bani in momentul ala,nici eu si nici tati. Chiar daca probabil i-as spune de morti si de raniti fostului in gand, as face si imposibilul ca fiul meu sa fie scutit de o asemenea suferinta, ca tatalui nu-i pasa.
La polul celalalt se afla prietena dumneavoastra.

D-na Ony, parcă trăiţi pe altă lume!
Faptul că un individ târăşte prin tribunale mama propriului copil NU înseamnă că au avut loc evenimente grave cauzate de mama!
În modul cel mai sincer, eu personal: nu arunc jucăriile primite de la tata, nici vederile trimise, nici rama cu poze, nu împiedic convorbirile telefonice,dimpotrivă, cam oblig copilul să schimbe câteva vorbe cu el, împotriva voinţei sale, nu-l numesc " nenorocit" pe nenorocit, efectiv caut să nu vorbesc despre el; drept recompensă, din 2012, sunt permanent în procese şi sunt cunoscută de toţi angajaţii Autorităţii Tutelare şi a DGASPC -Consiliere şi Abuz şi neglijare :(
Am fost la consiliere timp de un an întreg, am dat nenumărate declaraţii la Poliţie, am participat la peste 60 de şedinte de judecată în timp de 3 ani; din multele dosare, a câştigat în 2 dosare (contrar tuturor probelor) şi mi-a făcut şi executare silită pe cheltuielile de judecată, fără a mă anunţa în prealabil că va purcede la executarea silită.
Un om care declară în instanţă că nu are venituri, în consecinţă plăteşte pensia alimentară minimă, solicită cheltuieli de judecată, pentru o singură înfăţişare la Curtea de Apel, 1000 euro :O Şi stimabilii magistraţi nu se sesizează, dar nici avocatul meu, foarte bun de altfel, dar care nu-şi putea imagina atâta ticăloşie! De aceea recomand tuturor în cauză, la proces să se informeze neapărat cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de partea adversă, fiindcă sunt mulţi care caută să profite de pe urma părţii cu care sunt în proces.
Aşa cum aţi precizat, aici fiecare judecă după propria experienţă. Da, pentru copil e greu că nu are şi el 2 părinţi la evenimente, ca majoritatea copiilor. Dar mai umilitor este când stimabilul tată întrerupe procesul educativ la şcoală, la grădiniţă, invocând refuzul mamei de a-l lăsa să viziteze copilul, duce acolo un cadou simbolic, îşi face poze cu copilul, deşi cu o zi în urmă a fost la domiciliul copilului, cu mâna în c-r, dar cu martor după el, să-l ia în programul cu şedere peste noapte, pe care copilul l-a refuzat, dar mama s-a oferit să meargă să-i însoţească, cât timp doreşte EL.Deci 15 minute de teatru în instituţia publică este mai benefică relaţiei tată-copil decât ore petrecute împreună în parc, cofetărie, teatru, loc de joacă?
Şi ce părere aveţi despre stimabilul tată îndreptăţit care, deşi ştie că va veni la programul de vizită, trimite "cadoul" prin Poştă sa curier? Şi nu odată, ci de fiecare dată?

Cine a zis doamna ca dragostea ar insemna doar bani? Cine a zis ca acea mama isi invata asa copila? Dar mai ales, cine a zis ca tatal n-ar avea bani? Haideti ca nu putem relansa filmul "O floare si doi gradinari" si alte siropuri asemenea! Ca, n-a mai auzit nimeni pana acum, de tati, care desi au bani declara un venit minim pe economie? V-am produs eu aceasta revelatie? N-ati mai auzit de astfel de cazuri? Si daca mama ar "pune" si ea tot 50 de lei, si ar spune "asta e, atat am", ce facem" culcam copiii nemancati sau ii dam statului?
Nu, ticalosia consta in bizuinta ca mama nu-l va lasa pe copil nemancat, chiar daca titularul drepturilor da doar 50 de lei! Si uite asa, un parinte rupe cocoasa la munca si alt parinte rupe usile autoritatile cu plangerile si sesizarile! Dar daca tot e asa de iubitor de ce nu rupe slujbele cu munca? Sau, in competenta sa de parinte, crede ca copilul creste cu aer? In dragostea de parinte nu intra oare si indatorirea morala de a-i oferi copilului ce poti tu mai mult si mai bine?
Vai vai, cand ajungem la bani, parca vorbim de necuratul! Devenim calagarite neprihanite! Cata rusine: mancarea costa, fructele costa, gradinita costa, un bilet la circ costa, o saptamana la mare costa! Ce rusine! Ce imoralitate sa vorbim despre asta! Cat materialism! Deodata ne revoltam si dam drumul la filme indiene. Asta e doamna realitatea, ori ca ne place, ori ca nu. Copilul creste nu doar cu dragoste si grija, creste cu haine, mancare, medicamente, vacante si se educa cu scoli si facultati, care cu cat sunat mai bune sunt mai scumpe! Asa ca sa lasam ipocrizia. Banii fac parte din viata si satisfac o anumita parte de nevoi!
Indraznesc sa va propun doamna Ony o analiza, atat persoanala cat si in cadrul ARPC: cati dintre cei care fac plangeri in numar record sunt persoane fara profesie si fara slujbe, care n-au adunat de 2 ani de munca in total in cv-ul lor? Si cand veti constata ca e vorba de un procent mult peste 50% atunci veti concluziona ca problema "profunda" despre care vorbitit, este in acele (nu in toate) cazuri lipsa de ocupatie si de justificare a monumentului de esec pe care il reprezinta respectivii! Caci nu e placut sa recunosti: am 40 de ani, n-am slujba, de cand ma stiu ma ocup de invarteli, n-am nicio cariera, decat sa afirmi: mi-am sacrificat job-ul, masteratul, cariera pentru a ma zbate sa obtin posibilitatea unor legaturi firesti cu copilul meu.
Si asta de ce? Pai simplu: in primul caz opinia publica l-ar eticheta drept derbedeu, in al doilea drept victima a iubirii parintesti (si mai bagam aici un film indian). Care "titulara" e mai acceptabila?

@ proastasatului,
si atunci de ce nu sunteti doamna de acord cu custodia fizica comuna? Sharing is carrying, nu? :pleasantry: