Consiliere parinti la DGASPC

Doamna Ony2k2, cum demonstreaza parintele ca a fost sicanat si abuzat verbal? Sta pregatit sa inregistreze tot restul vietii sale?
Cum demonstreaza parintele ca celalalt parinte nu plateste cu rea-credinta drepturile copiilor? Toti stim cat de limitate sunt legile in aceste privinte. Procese nefondate initiaza, de regula, cel ce are venituri mai mari si timp de intocmit documente pentru diverse institutii si instante.
Apoi, normal ca judecatorii joaca la limita neutralitatii intrucat, in lipsa unor mijloace corecte si obiective de apreciere a vinovatiei, procesele s-ar transforma in ˝vanatoare de vrajitoare˝.

Normal ar fi ca ambii parinti sa-si asume cresterea copiilor, chiar si dupa divort, in ciuda tuturor motivelor...insa aceasta tine de constientizare, educatie si formare personala a adultilor si nu sunt multi care realizeaza ca au de lucrat chiar cu ei insisi.
Sanse reale si dorinta de relatii constructive trebuie sa manifeste ambele parti, altminteri consilierea e pierdere de timp si resurse.

Doamna a întrebat cât de utile sunt, pentru copii, consilierile cu părinţii, realizate de DGASPC.
Sunt utile aceste consilieri şi numai dacă privim aspectul informării de către consilierii de acolo , a părinţilor, privitor la drepturile şi obligaţiile părinteşti, primul lucru ce-l fac consilierii este aceasta. Apoi, în faţa unui "neutru", fiecare dintre părinţi îşi exprimă nemulţumirile şi dorinţele, astfel se realizează măcar atât-fiecare află ce are celălalt în cap şi aţionează în consecinţă.. Sfaturile consilerilor sunt utile, dacă sunt luate în seamă de cei consiliaţi.
Pentru copii, beneficiul este că , în situaţia atenuării conflictelor dintre părinţi, ar fi mai puţin expuşi acestora.
În rest, tot ceea ce s-a expus aici are legătură cu familia, cu copiii. Un copil, chiar şi mai mic, ţine minte când tata o bătea pe mama, sau când mama i-a aruncat jucăria preferată, ţine minte că tata l-a tuns la zero când el se mândrea cu noua freză făcută de mama, sau când a fost bătut că a spus că o iubeşte mai mult pe mama decât pe tata, ş.a.m.d. Eu, de mică, am avut o frică nedefinită de mama, simţeam că ea nu mă iubeşte, în schimb îl adora pe fratele meu mai mare.Pe el îl strângea în braţe, cu el se juca, mie îmi trasa mereu sarcini şi mă trăgea de păr dacă nu făceam ceva bine. Toată viaţa mi-a fost frică de ea, mă refugiam la tata , care compensa lipsa de iubire a mamei; menţionez că eram o familie, părinţii nu erau despărţiţi.
Nu ştiu dacă o consiliere mă putea face să o iubesc din tot sufletul pe mama, dacă putea să înlăture acel sentiment de îngrădire, de teamă în prezenţa ei.
Am expus aici propria experienţă pentru a justifica refuzul unor copii de a pleca în vizită , conform unei hotărâri judecătoreşti, la un părinte pe care nu-l doresc. Iubirea nu poate fi cumpărată, copiii pot fi înşelaţi cu un cadou mult visat, ca tableta, ATV-ul, bucuria ţine o vreme , dar nu vindecă sufletele.
Aveţi dreptate, consilerea e pierdere de timp dacă ceea ce se discută acolo nu este şi luat în seamă de părinţi.Şi iar, din experienţă vă pot spune că reclamagiii, care, printre altele, cer şi consiliere, o fac pentru a obţine dovezi de refuz din partea părţii reclamate, fiindcă ştiu foarte bine că o persoană cu serviciu, cu copii în grijă, este foarte încărcată şi consilierea este o sarcină în plus. Dacă însă partea reclamată chiar acceptă consilierea, veţi vedea că reclamagiul se va eschiva; acum , s-a prezentat, poate va merge încă odată, dar vă garantez că a treia oară va fi foarte ocupat şi nu va mai participa la nici o consiliere ;)

Doamna Irina, aici chiar daca te duci cu inregistrarea cu fostul care iti vorbeste urat sau te injura tot nu pateste nimic si nu e normal. Iar cu plata pensiei alimentare e simplu, una e sa nu o plateasca 4-5 luni si sa se faca ca ploua si alta e daca ramane fara servici sa zica ca da cat poate si recupereaza cand se angajeaza. Cati fac asta? iar daca un parinte ramane fara servici si dupa 6 luni inca e in somaj atunci sa-l puna primaria sa spele strazile si wc-urile si sa vireze statul direct din salariul asta pensia alimentara copilului. Vreti sa facem pariu ca nu ar ajunge niciunul dintre restantieri cu matura pe strada? Ca ar gasi brusc bani?
Doamna Martonze, poate consilierea ar fi putut sa o ajute pe mama dumneavoastra sa inteleaga ca greseste si sa-si schimbe atitudinea fata de dumneavoastra.
Tatal meu a fost alcoolic. Brad de Craciun aruncat pe geam, vara maneca lunga era la ordinea zilei, nu-mi amintesc ca in timpul liceului sa fi reusit sa ma duc la culcare neplansa sau nebatuta. Am fugit de acasa, era sa renunt la scoala, a fost extraordinar de greu. Oribil. Pe langa ca-l uram aveam si o teama cumplita de el. Noaptea cosmarul meu nu era o actiune ci un sentiment, visam ca mi-e frica, atat de frica incat nu puteam nici sa tip. Cumva insa pe la 20 de ani a renuntat la baut, brusc, intr-o zi. Au fost cateva saptamani cumplite din nou in care mai ca-mi venea mie sa ma duc sa-i iau de baut ca parca acum era mai rau. Dar intr-un final au trecut si astea.
Avem acum dupa mai mult de 10 ani o relatie minunata. Il apreciez enorm pentru puterea pe care a avut-o singur sa se lase de un asa viciu odios. Este tatal pe care il vezi in filme, cald si bland si ma iubeste enorm iar pe fiul meu il adora. Cand ma gandesc la trecut nu mai doare. Nu am nici un fel de resentiment fata de tatal meu, l-am iertat si ii sunt recunoscatoare pentru tot ajutorul pe care mi-l ofera acum.
Uneori e dificil sa realizezi ca gresesti. Ai nevoie de timp si de ce nu de cineva care sa te traga de maneca. Uneori cu toate intentiile tale bune poti fi un parinte de care copilul tau sa se teama. Uneori, un parinte prea permisiv poate face copilul sa refuze vizita la celalalt parinte care ii pune cartea in mana. Situatiile sunt foarte multe.
Consilierea nu are cum sa strice, doar sa ajute, parerea mea. iar uneori rezultate ei pot depasi asteptarile noastre. At fi de preferat cred eu ca in loc sa se duca imediat la tribunal sau la executor un parinte sa incerce medierea/consilieea intai.

Domna Martonze,
In afara de unele cazuri exceptionale (unele descrise chiar de dvs), acel refuz nu este intotdeauna justificat, acel refuz poate fi destul de usor indus. Ca sa nu mai zic ca orice copil poate avea toane, azi nu vrea ca e prost dispus de la scoala, maine nu vrea ca-l doare burtica etc. Dar in afara de unele cazuri exceptionale, daca parintele rezident ar dori in mod sincer o relationare dintre copil si parintele rezident, aceasta s-ar realiza, iar acel refuz nu ar exista. Parerea mea umila. :acute:
Sustineti in multe postari ca este extrem de important respectul fostului fata de mama, ca ar trebui sa vina cu o floare la mama cand ia copilul. Dar va intreb in mod sincer, ii acordati fostului acelasi respect pe care il pretindeti (nu ma refer la partea cu floarea bineinteles)? Sau il numiti cum mai citesc in alte cazuri "biologicul"?

Aveti gresita impresie ca legea sau instanta ar fi de partea parintilor nerezidenti.
Dar cu tot respectul, cand parintele rezident a ascuns/aruncat fiecare jucarie cumparata de parintele nerezident credeti ca parintele nerezident are posibilitatea sa dovedeasca asa ceva, sau il ia cineva in serios? Sau ca este facut troaca de porci de fata cu copilul? Ce credeti ca a facut instanta sa preintampina/stopa un astfel de comportament? Sau cand parintele rezident nu-i da informatii cu privire la copil? Ati vazut decizii care sa oblige parintele rezident sa-i spuna celuilalt cand are serbare? cand are ora de tenis? Ati vazut decizii prin care mamei sa ii fie interzis sa-si insulte fostul sot? Sau sa nu-i spuna copilului ca tata e un nenorocit, te-a abandonat, e un iresponsabil, nu face nimic pentru tine, sa nu cumva sa pleci cu el? Si exemplele ar putea continua. Hai sa fim realisti.
Sa fii parinte asa cum ti-ai dori cand rezidentul nu te mai considera apt, adecvat :belay:, va anunt ca este aproape imposibil.

Corect domnule AgainstPAS, pentru parintele nerezident cati parinti rezidenti au respect?
Cati se achita de obligatiile lor de a incuraja relatia parintelui nerezident cu copilul?
Daca intrebati toate mamele de aici care au probleme de exemple despre cum au incurajat ele relatia dintre copil si parintele nerezident cate credeti ca or sa va raspunda cu exemple clare si cate or sa inceapa cu " cum sa incurajez o relatie daca nenorocitul face si drege?"

Parintele nerezident trebuie sa se duca cu sapca in mana,cu flori si sa spere ca parintele rezident va avea bunavointa sa-l lase sa petreaca timp cu propriul copil. Oricum, parintele nerezident este la cheremul copilului. Daca il pune sa invete si acesta se supara ca are chef de fapt sa stea la laptop la filmulete pe youtube peste doua saptamani nu va mai dori sa vina la el. De fapt,trebuie sa stea drepti in fata unui preadolescent care desi nu are dreptul sa conduca sau sa voteze are dreptul esential de a-si respinge un parinte cand vrea si cum are el chef daca respectivul parinte indrazneste sa-l intrebe de notele de la scoala sau daca nu-i ia ce are chef si cand are chef.
In plus,domnul AgainstPAS a pus problema foarte bine, cati parinti rezidenti au fost sanctionati pentru ca nu au dat informatii despre copil si celuilalt parinte?
Si atunci cum e legea de partea parintilor nerezidenti?