Consiliere parinti la DGASPC

nu stiu, fiecare parte are partea lui de adevar.Dar de cele mai multe ori dupa parerea mea parintele nerezident isi uita obligatiile fata de copil. Uita ca acel copil are nevoie de hainute, de mancare, de o plimbare in parc alaturi de parinte, dar din pacate nu uita sa aiba pretentii.Cum sa fii apreciat si iubit de copil daca acesta vede dezinteresul total fata de el?
Va dau exemplul meu si care din pacate din ceea ce citesc aici nu este singular. Tatal din momentul divortului a afirmat ca nu va plati niciodata pensia alimentara, si pana acum se pare ca chiar s-a tinut de cuvant in mare parte. In 7 luni nu a participat decat cu 300 de lei,cota la tabara cu care a fost de acord si acei bani adusi dupa multa neogiere cu el, si cu multi nervi. In rest a scos fata de vreo 2 ori in parc si de vreo 2 ori a dus-o la tara la parintii lui, si atunci mi-a spus clar ca si el a cheltuit banii cu mancarea fetii in alea cate 2 zile, si ca nu pot sa-i mai solicit pensie alimentara. Ce pot sa i fac daca vine sa vada copilul , dar de fapt pe fata nu o baga deloc in seama si incearca prin tot felul de metode sa se impace cu mine, vorbindu-mi frumos sau amenintandu-ma.Fata chiar daca are doar aproape 8 ani, vede toate astea si o vad ca sufera. Nu trebuie sa-i spun eu ca parinte ceva, nu trebuie sa il critic in fata ei, pentru ca ea e constienta de tot ce se intampla in jurul ei.

Deci, parintele nerezident clameaza ca parintele rezident induce copiilor refuzul, motivat sau nu. Si, aproape unanim, se considera indreptatit sa pretinda celuilalt parinte suportul sau, contributia la imbunatatirea propriei relatii cu copilul/copiii.
Desigur, ideea de a se prezinta cu o floare este ironica, ma indoiesc ca este pretinsa sau acceptata, pentru a inlesni relatia cu copilul. Respectul pentru fostul sot/sotie este foaarte greu de manifestat daca, asa cum am scris mai sus, nu esti constient de contributia ta la desfacerea casatoriei. In plus, in multe cazuri, parintele nerezident chiar isi abandoneaza copilul, ii retrage sustinerea, material si afectiv, pentru a pedepsi parintele la care ramane copilul. In schimb, parintele rezident nu are voie sa sublinieze fata de copil nimic din acest tip de atitudine, pentru a nu aliena copilul! De fapt, parintele care se plange de alienare este frustrat ca nu mai poate manipula copilul, fapt care se intampla cand acesta este informat sau suficient de matur.
Scria bine un utilizator la un post similar, la urma urmei poti sa-mi pretinzi sa te sustin in fata copilului, dar macar fii si tu onest si corect, fata de copil!

Doamna Ony in viata luam decizii. Ele au consecinte si bune si rele. Orice am obliga parintele rezident sa faca, oricat timp ar putea copilul sa petreaca cu parintele nerezident este doar o cumplita ipocrizie a noastra de parinti, fie rezidenti fie nerezidenti, sa sustinem ca noi, adultii am facut in asa fel incat copiilor nostri le este la fel de bine cum le era sau cum le-ar fi fost in familie. Este o "cumparare de indulgente", o minciuna, cel mult in beneficiul constiintei noastre. Nu e deloc adevarat. Copilului nu-i e cum ii era inainte....si nici nu o sa-i fie!Decizia divortului a fost a noastra, a adultilor, dar din pacate, multe dintre consecinte sunt suportate de copil. Decat sa ne ascundem in spatele ipocriziei ca daca "il impartim" in custodie fizica comuna, i-am face un bine, mai bine ne asumam ca atunci cand am decis sa divortam, am asumat SI suferinta unei fiinte nevinovate, copilul! Sa ne asumama ca noi am decis sa-l privam de o familie. Asta nu inseamna ca decizia noastra nu a fost una deplin justificata. Sa ne asumam ca "solutia" la suferinta lui nu e sa-l privam si de stabilitate, sa-l amestecam in toate relatiile noastre (nu vorbesc despre o casatorie, ci despre relatii pasagere), sa-l expunem prezentei partenerilor nostri si la serbarea de Craciun, doar pentru ca un frustrat sau o frustrata trebuie sa fie "asigurat/asigurata" ca vesnic ca paduchele in frunte e si el prezent! (de lipsa elementara de bun simt a respectivului/respectivei nu mai e nevoie sa pomenesc). Astfel copilul e expus de la inceput la intrebari ale colegilor pentru care nu e pregatit sa raspunda. Dar tatal tau de ce n-a venit cu mama ta? Cine e doamna cu care a venit? Dar mama ta de ce nu a venit cu tatal tau, cine e domnul ala? Si adaugam "impartirea" copilului si implicarea lui in vietile noastre personale de adulti tabloului de servire a interesului superior al copilului, cand in fapt este DOAR despre orgolii personale, traduse in cine vine si cine nu cu "sapca" in mana!!! Daca in dragostea ta de parinte mai presus de copil e cine tine "sapca" in mana, apai sunt multe semne de intrebare cu privire la dragostea in sine! A se citi judecata lui Solomon.

Doamna Anissia, de ce nu informati fostul sot ca o sa faceti plangere pentru abandon daca nu plateste pensia alimentara? Dupa asta de ce nu incepeti demersurile sa recuperati pensia alimentara? Se poate pune poprire pe salariu sa stiti.
Pensia alimentara e un drept al copilului. Dumneavoastra trebuie sa aparati acest drept si nu aveti voie sa stabiliti in ce conditii o primeste sau nu.

Doamna Irinavasiliu, este de datoria parintelui rezident sa incurajeze copilul sa aiba relatii cu parintele nerezident si cu familia extinsa a acestuia. Printre altele trebuie sa informeze fostul partener despre unde pleaca c copilul, pe ce perioada, sa se consulte cu acesta despre activitatile extraoptionale ale copilului,sa-l informeze despre copil in general. Cum ar putea sa fie apropiat de copil un parinte care nu stie ca cel mic i-a fost operat,drept urmare nu a fost la el la spital, cum ar putea sa se apropie de copil cel care nu stie ca cel mic are meci de fotbal, nu stie cand are cel mic serbarea la scoala si de fapt sunt sanse mari sa nici nu stie unde e scoala celui mic.
Nu vorbesc de dreptul parintelui nerezident de a solicita ca cel rezident sa-i incurajeze relatia, asta este doamna dreptul copilului :) Cand incurajati relatia copilului cu celalalt parinte nu faceti o favoare fostului partener ci protejati un drept al copilului dumneavoastra.
Respectul fata de fostul sau fosta e greu de manifestat daca accesul tau la copil e ingradit si daca ai vesti despre el doar daca parintele rezident are chef. Si dupa toate astea ar trebui sa te mai prezinti si cu o floare in mana???? Hm.....dificil,nu?
In multe cazuri parintele nerezident isi abandoneaza copilul,corect, dar in si mai multe cazuri parintele rezident nu incurajeaza relatia,chiar daca are custodie comuna se considera un stapan al acelui copil si nu-si trateaza fostul partener ca un egal iar acest tratament duce in timp la racirea si ruperea relatiei cu copilul.
Am intrebat de atatea ori si am primit raspuns o sigura data, parintii rezidenti care se planga aici au aparat dreptul copilului lor de a avea legaturi cu amandoi parintii? Si-au sunat vechii parteneri sa le spuna ca cel mic e racit si merg la spital? Au sunat dupa sau au trimis mail cu diagnosticul? Au sunat sa intrebe daca cel mic poate merge in tabara sau au sunat sa zica ? putem sa-l inscriem si la fotbal si la baschet, tu ce parere ai, ce i s-ar potrivi mai bine?"
Copilul nu este suficient de matur nici la 18 ani. Iar manipularea poate veni si din exterior dar si din interior.

Mare dreptate la ultima fraza.

Doamna proastasatului, dar copilul care e vizitat la scoala de parintele nerezident pentru ca parintele rezident nu-i lasa sa se vada? Copii pun intrebari si atunci sa stiti " de ce vine tatal tau la scoala?"
Sau copilul care dupa un meci de fotbal nu e niciodata imbratisat de tatal lui, nu credeti ca e intrebat " tu nu ai tata?" sau care isi serbeaza ziua cu un singur parinte,cum credeti ca se simte? Sau atunci copii nu intreaba nimic? Ba intreaba, va asigur.
Situatia cea mai fericita a unui copil e cand are amandoi parintii care se inteleg langa el. Personal cred ca e mai traumatizant pentru un copil sa traiasca langa doi parinti care nici nu se mai privesc dar care au ramas impreuna pentru el decat sa creasca cu parintii divortati.

Corect doamna la ce ati mentionat cu sapca in mana.