Consiliere parinti la DGASPC

dar oare s-a gandit cineva in adevaratul sens al cuvantului ce ar insemna pentru copil custodia fizica comuna, ce devine acel copil , o minge de ping pong, care sa nu aiba notiunea de casa, sa fie bulversat in permanenta? Si credeti prin absurd, ca daca s-ar aplica o astfel de metoda, il va responsabiliza cumva pe tata?In nici un caz. Parintele care isi doreste o relatie cu copilul incearca sa il ajute in toate privintele pe acesta. Nu stiu dar se vorbeste cu atata usurinta despre acesti copii, bagam niste legi in fata care de cele mai multe ori nu au de a face cu realitatea, de chiar incep sa ma sperii. Daca parintelui nu-i pasa de copil, ci doar de orgolii si razbunari personale asa cum se pare ca e cazul aici, de ce legiuitorul nu gaseste modalitatea sa il faca sa fie responsabil. Adica bani pentru pensie alimentara nu ai, sau eventual dai o suma minima, doar cat sa nu poti fi acuzat ca nu ai dat, dar ai pretentii ca mama sa joace cum vrei tu? In primul rand sa te vad pe tine ca tata ce ai facut pentru binele acelui copil si de abia dupa aia sa ai tupeul sa vii sa ceri in instanta verzi si uscate.

Pai nu sunt de acord cu custodie fizica comuna dnule Againstpas deoarece ce urmaresc eu NU este sa ies eu mai bine la portofel, ci sa-i fie copilului mai bine! Ori daca prestatia tatalui e de 50 de lei (ca sa luam exemplul dat de dna Ony, si ca sa ne limitam exclusiv la costurile de crestere si educare) lasand copilul jumatate de timp la tata singurul beneficiu e la mine. Jumatate din timp voi cheltui mai putin. Adica in loc de x lei, voi cheltui x:2 lei. Dar copilul??????? Lui ii va fi mai bine cu x:2 lei, adica cu o viata la jumatate din confortul pe care i-l pot asigura eu? Oare n-ar fi mai simplu, ca sa nu zic mai logic, sa demonstreze, cel care cere custodia fizica comuna, ca pe perioada in care copilul va sta la el ii va fi la fel de bine? Si aici lista devine mai lunga: poate asigura copilului aceleasi conditii de trai, aceiasi calitate de supraveghere, aceleasi abilitati de ingrijire, aceiasi cunoastere a nevoilor copilului si nu in ultimul rand, aceiasi placere a copilului! astfel incat copilul sa se bucure deplin de viata cu cei doi parinti, nu sa trebuiasca "sa plateasca" prin scaderea confortului personal, timpul petrecut cu celalat!
Iar dincolo de aceste argumente, copilul are macar dreptul oricarei fiinte, si anume de a avea locul lui, casa lui, patul lui, care fac parte din identitatea sa personala, din sentimentul sau de apartenenta si nevoia sa de echilibru. In evolutia sa omul a inceput prin a fi nomad. Inteleg ca pare o idee buna sa ne intoarcem la acele vremuri: azi la mama, maine la tata, in week end-uri la bunici, iarna in tabara, vara in vacante, la facultate in alt oras, si un job in strainatate etc. Asta e adevarata alienare: lipsa de radacini si a sentimentului de apartenenta.

Am mai scris aici despre o fetiţă, din Paris, care este făcută "pachet" luni dimineaţa şi predată celuilalt părinte, pentru 2 săptămâni, asta deja de cca 3 ani.
Fetiţa este beneficiară a două camere ale ei, una la mama, una la tata, are 2 rânduri de echipamente complete.
Când ajunge la "acasă1", se dezbracă complet,îşi scoate inclusiv cerceii şi lănţişorul, le depozitează într-un săculeţ agăţat pe uşa camerei sale ; le va îmbrăca fix peste 2 săptămâni, luni dimineaţa, când pleacă la "acasă2" :O Dar pot afirma că fetiţa este beneficiara unei familii extinse generoase, fiindcă are 4 rânduri de bunici, 2 rânduri de fraţi, 4 rânduri de verişori, unchi şi mătuşe; se dezvoltă multilateral, 2 săptămâni face sport, face pian, următoarele 2 săptămâni se cultivă în faţa televizorului, ş.a.m.d.
Referitor la "legăturile fireşti" : ceea ce se face cu forţa, nu este "legătură firească" :surrender:
Iată, copilul meu, când îl vede pe vecinul, prin gard, îl strigă că vrea la el! Şi stă acolo şi 2 ore, socializează chiar şi cu musafirii vecinului, se simte acolo ca acasă. Dar cu tata nu vrea şi pace! Numai când îl anunţ că mâine zi vine să-l ia, are coşmaruri toată noaptea!
Referitor la responsabilizarea părinţilor: instanţele aplică nişte protocoale STAS, prea puţin personalizate fiecărei cauze.În plus, nu toţi judecătorii sunt foarte interesaţi de aflarea adevărului sau chiar dacă sunt...nu pot.De exemplu, eu am cerut instanţei să nu ia în considerare reclamaţiile şi plângerile depuse la autorităţi de către reclamant, ci constatarea acestora în urma plângerilor.Avocatul meu a trebuit să-i explice de 3 ori judecătorului la ce serveşte această probă !!! Oricine poate face reclamaţii la autorităţi, poate scrie verzi şi uscate, dacă nu se confirmă, nu păţeşte nimic, nici măcar o amendă simbolică nu plăteşte!
În mai toate procesele în care am fost parte, dovada supremă a fost teancul de reclamaţii pe care le-a depus la autorităţi, deşi acestea au dat răspuns că cele semnalate nu s-au confirmat.Dar el a depus doar reclamaţiile la dosar!

@Martonze
Doamna, cred ca v-am citit postarile de cateva luni buni incoace, cum sa va explic oare sa intelegeti? Nu vi se pare nimic nefiresc ca fiul dvs vrea sa stea, plece cu vecinul dar nu cu tata? Chiar nu credeti sub nicio forma ca parerea pe care o aveti despre fostul si pe care o transpuneti de cate ori aveti ocazia aici s-a transmis si copilului? Ce ar fi sa va puneti si intrebarile corecte si sincere? ok, fostul e un nenorocit, a facut, a dres, dar dvs chiar i-ati transmis copilului sentimentul de siguranta, de incredere ca poate pleca cu tata in parcul de alaturi? Chiar nu credeti ca exista nicio problema de control a relatiei tata-copil din partea dvs? Ca de ce Dumnezeule mare dupa atatea luni, ani, inca vi se pare normal sa fiti prezenta la programul tatalui de vizita desi el are un program inteleg cu luarea? O sa-mi raspundeti pai nu doamna, ca nu vrea copilul, ca si-a facut el o parere despre tas-o si asta e, eu n-am ce-i face. Da auziti, cand plange copilu noaptea ca vine tata in ziua urmatoare ce-i spuneti?

@proastasatului
Nu e buna nici custodia comuna fizica, ca in mod ipotetic tatal nu-i poate oferi acelasi confort ca si rezidentul. Iar ne intoarcem la povestea cu vila si piscina si apartament?
Mai apoi spuneti ca nu e ca tatii nu ar avea bani sa plateasca pentru copii, nu, nu, au de fapt dar ei fac manarii sa nu plateasca copilului. Pai atunci daca in realitate afirmati ca ei ar avea bani, unde pierde copilul la confort daca ar sta si la tata? Putem concluziona ca nu pierde. Realizati totusi ca intre a creste departe de tata, tot mai bine e sa creasca si la mama, si la tata?
Si dvs am avut onoarea sa va citesc postarile de cateva luni. Am citit intr-o postare ca nu-l informati pe tata de activitatile copilului \"pe banii dvs\". I mean, really? Nu vi se pare nimic in neregula? Nu vi se pare nimic in neregula ca mereu va raportati la nevoile dvs, dar le ziceti asa de zici ca ar fi nevoile copilului? Dvs considerati ca nu e bine ca acel copil sa doarma in doua paturi, si la mama, si la tata. Da de ce doamna, sunteti cumva detinatoarea adevarului absolut? Nu ar trebui sa decida si fostul ceva cu privire la copil? Nu e in deplinatatea facultatilor mentale? E drogat mereu, beat cazut in santuri? Sta in canal?
Eu stiu copii care cresc si la mama, si la tata, in lipsa odiosului program de vizita de weekend si sunt extrem de fericiti si echilibrati. In fiecare postare reiese convingerea dvs sincera ca tot ce faceti dvs este minunat, si tot ce face fostul e ingrozitor, gresit. Cum se poate oare trai asa?

@Anissia
Nu credeti ca e bulversat pe termen lung in lipsa tatalui? Credeti ca exista o oarecare normalitate in care tata vine duminica la locul de joaca si asta e?

Cred ca toti parintii care au trecut printr-o situatie de acest tip vorbesc doar din proprie experienta. Si, cu adevarat ingrijorator, este ca experienta lor este de-a dreptul dramatica si de necrezut, in multe cazuri! Te casatoresti cu o persoana si faci copii avand incredere ca vei avea suportul partenerului, pentru a oferi copiilor TOT ce poti oferi, din toate punctele de vedere. Iar, dupa divort, acelasi partener devine o ˝fiară˝ iresponsabilă si răzbunătoare, care nu tine cont decat in foarte mică masura de binele copiilor!
Toti reclamă drepturi, insă câti reclamă ca vor sa aibă grijă reală de propriii copii? Cu tot ce implică asta: scoala, educatie, sanatate, bunastare materiala, timp petrecut la distractie, etc. Cu toata disponibilitatile tale de parinte! In orice moment, nu doar cand vrei sa demonstrezi vreunei autoritati ca ti se incalca drepturile.
Nu stiu daca e permis sa postez aici un link sugestiv?

[ link extern ]

O judecatoare (nu de la noi) descrie clar ce insemna sa fii sot in alte timpuri...si cum devii dupa divort, in prezent.

In prezent, (unii) parinti se fac ca au in vedere interesul copiilor, magistratii judeca la modul general, parintii cu bune intentii fac fata cu greu la tot cortegiul de probleme si, in final, tot copiii suferă. Asta e cu adevarat păcat!