Consiliere parinti la DGASPC

D-na Ony, chiar Dvs. aţi menţionat anterior că sunt cazuri şi...cazuri.Aici greşesc cei care aplică legile la noi. Este o diferenţă de la cer la pământ între un părinte care chiar a fost părinte ani la rândul, care s-a ocupat efectiv de copil şi a intervenit Necuratul care a destrămat familia şi un părinte "biologic", care nu şi-a dorit copil, de multe ori refuză chiar să-l recunoască, şi-i vine înalta revelaţie că e părinte după luni, ani, eventual când copilul are deja o nouă familie şi aşa, intră ca tancul sovietic în viaţa copilului. Şi nu aveţi dreptate că "e dreptul lui". Nici măcar scriptic nu e dreptul lui, fiindcă în lege scrie clar că "părinţii au obligaţii şi drepturi egale pentru creşterea şi educaţia copilului" Ori dacă un aşa numit părinte nu a asigurat mijloacele de trai, inclusiv un acoperiş deasupra capului pentru copil o lună, un an sau 10 ani, înseamnă că nu şi-a respectat obligaţiile de părinte, moral e decăzut dfin drepturi, chiar dacă autorităţile de la noi nu consideră neglijarea motiv de decădere din drepturi.

Doamna Ony in mintea mea si in valorile mele, acelasi cu cele din vreme in care tatal si-a asumat si el sa devin eu mama copilului lui (responsabilitatea alegerii e egala si reciproca pentru amandoi), devenirea de parinte NU este despre drepturi, ci despre obligatii!
Astfel, inca de la inceput, proiectiile si asteptarile noastre difera. Eu cand ma trezesc dimineata imi trec imediat prin gand ce am de facut in acea zi pentru copilul meu: il scol, ii dau sa mance, il trimit sa se spele, sa se imbrace, il urc in masina, il duc/il aduc la/de la scoala, are dupa amiaza karate, sa nu uit sa-i cumpar un caiet nou pentru engleza, sambata e invitat la ziua unui coleg, am de cumparat cadou, luni trebuie sa merg la sedinta cu parintii, marti e programat la dentist, la sfarsitul lunii am de paltit fondul scolii si altele asemenea. O fi usor, o fi greu, ramane de evaluat de la caz la caz.
Celalat parinte pare a avea o agenda complet diferita de a mea. Se trezeste si se intreaba: Ah, sa nu uit, sunt parinte! Ce rezulta din asta? Simplu:............drepturi! ce drepturi am eu cu privire la copilul meu. Ce nu s-a indeplinit din lista mea de drepturi si pe cine urmeaza sa reclam eu pentru asta.
Ma tem ca nu avem cum sa ne "intalnim" din aceste perspective atat de diferite! Asta e!
Regret sa va provoc un disconfort prin marturisirea mea, dar: pentru mine pe primul loc se afla drepturile copilului meu, si ele sunt cumplit de concrete si imediate. Sunt despre practic si efectiv si nu despre filosofie si teorii.
Din lista exemplificativa a indatoririlor mele sunt absolut sigura ca niciuna nu va e straina in calitate de mama si sotie. La sfarsitul zilelor mele maraton sincer numai sa mai citesc inca un mail de zoaie de reprosuri n-am chef, timp, putere. De ce as face-o? Sa vad ce mai ai si azi sa-mi reprosezi? Sa vad ce minciuni mai inventezi si azi? Sa caut si azi pe portal ce proces ai mai inventat? Daca dvs credeti ca o astfel de atitudine creaza disponibilitate de colaborare, asa o fi, in cazul meu insa nu. Nimanui pe lumea asta nu-i face placere sa auda exclusiv reprosuri, condimentate cu un limbaj de primata si toate cu un nesfarsit sir de minciuni. Daca atata te pricepi, atata primesti. Daca tot ce nasti in jurul tau e adversitate, mizerie, minciuna, reprosuri, plangeri, procese etc doar daca esti de balamuc astepti ca celalat sa-ti trimeata fotografii din poenita! Mecanismul de a rejecta sursa de agresivitate, scandal si repros n-am descoperit-o eu, e de cand lumea si pamantul. Dai sa fugi ca sa supravietuiesti! Daca nici atata lucru nu pricepi, eu ce sa zic: fa reclamatii, depune plangeri, scrie-mi mai departe tone de zoaie de reprosuri, da-ma in judecata, fa ce vrei pe lumea asta, eu o sa-mi vad din ce in ce mai linistita si mai neatinsa de viata mea si a copilului meu si tu te vei ineca din ce in ce mai adanc in mizeria si scandalul pe care le produci! eu mereu repet: alegerile pe care le facem au consecinte pe care suntem datori sa ni le asumam!
Probabil daca tu insuti (sper ca e clar ca e vorba despre un "tu" generic) mi-ai irosi mai putin timpul cu mizerii, m-ai incarca mai rar doar cu stari conflictuale si ai incerca mai rar sa ma improsti cu zoaie, as avea disponibilitatea de a-ti trimite si poze din poienita. Dar cand tocmai m-am intors de la politie, tocmai m-a sunat avocatul sa-mi spuna ce a facut la dgaspc, tocmai am gasit un nou mail despre cum nu fac, fac prost, nu scriu, nu informez, tocmai am gasit o noua citatie in cutia postala etc e omeneste ca n-am dispozitie de panselute!
Acum ramane o intrebare simpla: de cata minte si de cat timp e nevoie sa intelegi ca metoda nu e buna? Daca ai ajuns sa depasesti termenul de 2 ani as zice ca un consult de specialitate se impune.
Daca nu, tine-o tot asa ca eu te-am pus demult pe "mute", nu ca neaparat am vrut, ci pentru ca instinctul meu de supravietuire e mai puternic si mai motivant decat lista ta de drepturi, e atat de simplu! Dupa cativa ani insa va veni ziua cand se va trage linia ori ca vrei, ori ca nu. Eu ma gandesc la acea zi, desi sunt inca tanara, si imi propun sa procedez astfel incat sa nu concluzionez ca mi-am irosit viata prin sectiile de politie, salile de judecata, pe la usile dgaspc-ului etc., ci ca mi-am trait-o alaturi de copilul meu si de prietenul meu, vazandu-mi si de cariera si de familie si de prieteni. Iarasi e despre alegeri!
Dnul againstpas face o descriere idilica despre Disneyland, despre povesti, despre facut de mancare, la care o mama nebuna se impotriveste, probabil dorindu-si ca baiatul ei sa nu mearga la Paris, sa nu i se citeasca povesti, ca doar asta e sursa de multumire a unei mame, privarea copilului ei. Asa sunt mamele, nebune, alienatoare, razbunatoare etc. Dar poate mama aia o mai fi auzit ea "planuri" niste ani buni de casnicie, care se daramau mai usor decat fusesera construite, la prima iesire la bere cu baietii, la prima tentatie de orice fel, la prima greutate de orice tip, si cand stie, ca stie din propria experienta, ca o viata intrega nu s-a ales nimic de planurile omului ala, ce sa o determine sa creada ca brusc, acum, la 40 de ani a aparut primul plan care se va finaliza, primul plan care nu va esua intr-o betie, intr-un scandal cu chemarea politiei, la care copilul va fi parte? Oare nu ai avea datoria ca inainte sa ti asumi prezenta copilului sa faci cea mai mica schimbare in viata ta de esec? Nu de gura mamei, ci de dragul copilului! de frica, de strangerea de inima ca l-ai putea rani? Poate atunci o sa ma convingi si pe mine!

din pacate, se pare ca aici sunt persoane care vorbesc doar de drepturile parintelui, netinandu-se cont aproape deloc si de obligatiile acestuia. Acesta se pare ca are dreptul sa faca ce vrea cu copilul, cand vrea, ca altfel te reclama, sa calce in picioare sufletul acestui copil, fara sa fie prea aspru criticat, gasind scuze pentru el, dar nu si pentru mama care face de multe ori sacrificii imense pentru a-i asigura acestuia tot ce este necesar pentru a creste frumos si sanatos. Judecati mama ca vai doamne i-a spus copilului ca tatal nu plateste pensia alimentara. Dar v-ati pus problema oare cum se descurca aceea mama ,sa-i asigure traiul zilnic copilului, in timp ce tatal poate se plimba, poate e la birtul din coltul strazii ? Dar cam ce credeti ca ar trebui sa i se spuna? Vai iubire tatal tau te iubeste sincer, te respecta dar nu sacrifica 1 leu pentru tine ca isi incalca principiile? Sau sa astepte ca la prima intalnire a copilului cu tatal, acesta sa-i spuna ca eu ti-am trimis bani, dar maica-ta e mincinoasa, si cheltuitoare, sau mai stiu eu ce? Eram sfatuita sa ma adresez executorului pentru a incasa pensia alimentara care i se cuvine de drept copilului. Pai dintr-un buget deja ciopartit, ma duc sa mai cheltui si cu executorul? Iar despre plimbari la Disney sau eu mai stiu pe unde, stiti oare cati tati promit si nu se tin de cuvant? Si atunci ce faci, stai si lupti cu copilul si incerci sa repari ceea ce taica-su a distrus. Al meu fost sot i-a promis fetii de acum 3 saptamani ca o sa vina sa o scoata in parc. De atunci nici macar nu a mai sunat-o sa o auda macar, a dorit copilul sa vorbeasca cu el, l-am sunat dar nu a binevoit sa raspunda. M-a sunat a 2 zi si tot el era cel foarte suparat, ca atunci cand a binevoit el sa sune, copilul era la joaca. Lucreaza la 300 de metri de parintii mei, acolo unde stam pe timp de vara si in 3 saptamani nu a gasit 20 de minute sa duca fata in parc, sau sa vina sa o vada, in conditiile in care si eu si parintii mei i-am spus ca poate veni oricand la ea. Dar in momentul in care se intalneste cu ea, din an in paste, in loc sa se dedice ei, sa fie acolo pentru ea, nu face altceva decat sa ma denigreze pe mine, cu un vocabular de satra, sau sa stea pe telefon si sa dea mesaje. Va intreb atunci pe cei care tineti partea acestor parinti, eu voi fi cea vinovata cand copilul va mai creste, si probabil, nu stiu sigur, nu va vrea sa il mai vada, sa mai stea de vorba cu el?

D-na proastasatului, m-am regăsit în ultima dvs. postare. EL nu a fost la programul de vizită de 6 luni, dar când să plecăm în vacanţă, a anunţat că în cursul lunii vine în ţară, i-am răspuns că-l aşteptăm, cu excepţia perioadei nnn-mmm, în care suntem plecaţi, şi fiindcă are şi un termen de vizită în acea perioadă, are posibilitatea să vadă copilul următorul week-end.Ce credeţi că a făcut? A venit exact în perioada menţionată şi a trimis un cadou prin poştă, în interiorul localităţii, deşi a fost să viziteze cunoştinţele comune, iar părinţii mei erau acasă!Primul lucru ce l-am făcut a fost să deschid site-ul judecătoriei, să văd ce proces a mai deschis :)), dacă a făcut oarece reclamaţii la celelalte autorităţi, nu au intrat zilele în sac, vom trăi şi vom vedea, acelea se mişcă mai greu şi e...vacanţă :)

Doamna proastasatului
Fiti atenta aici:

Etapa moderată a PAS apare când:

un părinte refuză să comunice sau să coopereze direct cu celălalt părinte;
părintele alienator transmite copilului întreg controlul asupra relaţionării cu celălalt părinte;
părintele alienator vorbeşte fără respect la adrsa celuilalt părinte
părintele alienator face afirmaţii negative la adresa celuilalt părinte.
Uneori, părintele alienator înţelege importanţa teoretică a relaţiei copilului cu celălalt părinte, dar consideră că, în cazul său, această relaţie nu este benefică pentru copil, datorită caracterului deficitar al celuilalt părinte. Afirmaţiile şi comportamentul părintelui alienator pot fi foarte subtile, dar foarte dăunătoare pentru copil.

Recunoasteti personajul?Nu cumva si dvs va salvati copilul de tata? :bow: