Consiliere parinti la DGASPC

Doamna Martonze, mi se pare grav faptul ca autoritatile nu informeaza ambele parti despre rezultatul consilierii. Este pur si simplu o aberatie. In al doilea rand hartuirea asta nu se pedepseste pe nici o parte, nici ca parinte rezident si nici ca parinte nerezident. De fapt legea e de asa natura incat pentru orice chichita trebuie sa deschizi alte si alte procese si chiar si asa ramane in coada de peste pentru a da subiect de eventual alt proces.
Personal as sugera ca parintii sa fie mai uniti si sa fie implicata mai mult Protectia Copilului, sa fie persoane mai bine pregatite si mai dornice de treaba acolo cu proceduri mult mai transparente si mai scurte.

Cred că am ajuns în faza în care povestim...discuţii :sorry:
Argumentez, riscând să repet ceea ce s-a scris anterior: un părinte rezident are timpul foarte bine porţionat în aşa fel încât să aibă sursă de venit, să facă aprovizionarea, să se ocupe de copil - joacă, teme, medic, activităţi extracuriculare, etc.- deci nu are timp să se ocupe de reclamaţii, plângeri, stat pe capul autorităţilor că "au dreptul". Plângerile pe care le fac uneori părinţii rezidenţi se referă la neplata pensiei alimentare sau la agresiunea fizică şi ameninţarea la care sunt supuşi.
Sunt cazuri în care mame cu venit foarte mic nu pot beneficia de ajutoarele date de stat pentru familiile cu probleme, fiindcă există hotărâri judecătoreşti care obligă părintele nerezident la plata pensiei alimentare, pe care, de fapt, respectivul nu-l plăteşte şi uite aşa, se realizează interesul superior al copilului.
Poate aţi observat că eu nu am comentat niciodată aspectul material al problemei, care totuşi e foarte important. Eu nu i-am cerut bani, nu i-am făcut reclamaţii că 3 ani a contribuit simbolic d.p.d.v. material, deşi primea îndemnizaţie de la stat pentru asta, drept mulţumire, am fost şi sunt hărţuită prin toate mijloacele "legale" posibile.

Doamna Martonze, de ce nu l-ati reclamat?

@Against PAS, sunteti tendentios!?
Cunoasteti un astfel de caz? Daca da, nu exista absolut nici un motiv pentru acest comportament?
Subscriu ideii ca ˝parintii sa fie mai uniti si sa fie implicata mai mult Protectia Copilului, sa fie persoane mai bine pregatite si mai dornice de treaba acolo cu proceduri mult mai transparente si mai scurte.˝

Nu-mi stau în fire reclamaţiile.Aveam mijloace materiale să-mi cresc copilul. Am ştiut când şi-a luat CIC, nu şi când l-a întrerupt, am aflat că a beneficiat de întregul concediu doar în proces, când am cerut autoritatea părintească.Apoi, cum s-ar simţi copilul cândva, când va fi mare, că mama l-a reclamat pe tata pentru bani? Dreptul sau nu al copilului, m-am gândit că omul a început o viaţă nouă, îi este greu, era plin de datorii la bănci...Nu la fel gândeşte EL.
Am trecut şi eu prin fazele descrise de dvs.: amabilităţi schimbate cu soţia lui, drăgălit bebeluşul lor-fratele copilului meu - i-am cumpărat şi o hăinuţă frumuşică cadou copilaşului, am ieşit împreună la restaurant, am crezut că în sfârşit, s-a terminat calvarul! Da de unde! peste 3 luni cine-l acompania pe EL cu ameninţări în faţa casei? Doamna, pe care o credeam oarecum prietenă!