Executorul consemneaza toate detaliile sau doar ce vrea el?
Ma refer daca consemneaza tot ceea ce se intampla cu ocazia executarii silite, pana si la cel mai mic gest al minorului sau ceea ce afirma acesta sau doar ca nu se poate face executarea silita ca urmare a refuzului minorului?
Adica se face un film, o povestire pe scurt, a ceea ce se intampla sau consemneaza sec ca minorul refuza sa se supuna hotararii judecatoresti?
Aspectul prezinta relevanta sub aspectul culpei sau lipsei culpei parintelui debitor, adica a vinovatiei sau nevinovatiei a parintelui debitor.
Nu a pus mâna nimeni pe copil. Copilul era mic, , trei ani jumătate şi mama l-a scos în braţe, să-l arate tatălui, de la vreo 3 metri, restul se uitau cum se zbate copilul în braţele mamei.Dar când au anunţat că vin să facă executare silită, i-am spus copilului că trebuie să plece cu tată-su şi atunci a făcut circul mai mare, când au sosit abia mai avea săracul putere să se zbată.
În cazul meu tatăl a mai luat copilul din bratele mamei și a fugit cu el pe o proprietate unde mama nu avea acces.Erau și în străinătate.
Copilul plângea dar...cui ii pasa...
Vreo 4 ani jumătate avea copilul atunci.
Acum vreo 7 ani are...si poate vorbi...
Pe mine nimic nu ma mai mira și chiar ma aștept sa fie ajutat de cineva...
Nu stiu de cine dar sigur nu va fi liniște în acea zi...pentru ca ajutorul va fi forțat...
Eu deja ma simt ca jandarmii ONU ca rolul acesta o sa îl am în principal la executare și sa nu se facă nicio șmecherie.
Sa fie pace acolo.
Practic doar dacă copilul merge la tata ar lamuri situația dar chiar dacă merge la el și nu vrea sa plece cu el nu ii da dreptul sa plece cu minora.
Eu tare cred ca nici nu o sa meargă la el ca a înțeles ca trebuie sa aleagă ori mama ori tatăl. Un copil de 7 ani înțelege foarte bine și poate sa aleagă.
Nu are cale de mijloc.
Unul din parinti va fi total exclus și eu as paria ca tatal va fi acela.
Chiar dacă copilul se duce la tata dar spune ca nu pleacă cu el executarea trebuie sa eșueze.
Dacă încalcă vointa copilului e nelega și nu se poate executa.
Sunteţi în eroare. Dacă ajunge în dreptul lui şi el o ia de mână, e bine plecată. Puteţi dvs. rămâne cu reclamaţiile că nu a fost legal cum s-a procedat, veţi rămâne cu reclamaţiile.
În definitiv, el este cel cu domiciliul,; trage maşina lângă poartă, o ia frumuşel la maşină să-i arate ce jucărie i-a cumpărat şi e dusă, până vă gândiţi dvs. să explicaţi ce-i legal şi ce nu e legal.
Eu am zis ca ajunge la el dar ca nu iese cu el deoarece sare mama dacă încearcă sa iasă din birou și minorul zice ca nu vrea și chiar își trage mana sau încearcă sa își tragă mana.
E posibil sa se întâmple și asa ceva în sensul ca minorul sa meargă la tata dar sa nu vrea sa plece cu el.
Atunci va ieși scandal.
Dar...nu va ieși din birou cu copilul dacă sare mama sa îl oprească.
Fiind tot un refuz al minorului părintele creditor nu are dreptul de a folosi forță și la forță se va răspunde cu forța.
După părerea mea nu poate fi atrasa răspunderea penala a mamei în acest caz pentru nerespectarea hotărârii judecătorești.
Este și aceasta o varianta posibila.
E adevărat ca ideal ar fi sa nu ajungă deloc la el dar copilul poate sa vrea sa își ia în brate tatăl, nu am de unde sa știu ce va fi acolo.
Dacă nu iese din biroul executorului înseamnă că nu a luat minorul și executarea eșuează.
Aveți alta părere?
Nu ma refer la ipoteza ca pleaca cu minorul la mașină ca atunci e clara treaba și aveți dreptate.
Este exclus asa ceva.
Si daca nu vrea medicamentul, mama ce face? Nu vrea si urla si plange si nici politia si nici executorul nu-s acolo sa o ajute...
Si daca nu vrea la gradi? Sau la scoala? Ce face?
Va spun clar, Claudiu, ca va merge prost sau macar asa pare sa se intrevada viitorul. Datorita, in primul rand, atitudinii cu care se porneste, anume ca pruncul poate zice nu, ca mama poate sa sara... in loc sa se gaseasca strategii si modalitati in care sa i se explice copilului de ce e bine pentru el sa mearga cu tata.
Exista povesti, filmulete, e plin internetul de idei. Vreti sa faceti sa fie bine? Vorbiti cu mama sa ii explicati care e rolul ei de parinte: sa sufere ca sa se dezvolte copilul armonios.
Martoze, stiti ca the terrible twos sunt, de fapt, 3 si ca, intre 2 si 5 ani, aceste crize sunt absolut normale in dezvoltarea copilului si nu au legatura cu plecarea la alt parinte. Este un mod normal de rezolvare a unei probleme intr-un creieras care inca nu e dezvoltat suficient pentru a manageria situatii complexe.
Ba mai mult, uneori un astfel de comportament inainte imediat de o vizita poate fi benefic, vazand ca, imediat dupa terminarea crizei (n-ar trebui sa fie prea mare in timp), copiii sunt mult mai cooperanti, accepta mai multe, sunt mai flexibili. O astfel de criza descarcatoare de frustrari si incarcatoare cu iubire ii face sa accepte idei mai multe, mai diverse, explicatii ce altadata ii deranja pot fi acceptate.
O vad benefica pentru copil, pentru mama, pentru tata. Depinde doar de cum anume se raporteaza adultii la criza, pentru ca, inca odata, vorbim despre actiunile si inactiunile adultilor ca persoane raspunzatoare de situatie. In plus, crizele apar ca raspuns la situatii stresante ce au fost, de regula sunt descarcari ulterioare frustrarii, asadar nu dovedesc faptul ca pruncul nu vrea sa mearga la tata... parerea mea.
Atitudinea de mai sus a ta, Claudiu, cred ca incurajeaza zeci de nervi si de frustrari sa se reverse si atunci, slabe sanse de pace.