Ce consemneaza executorul judecatoresc in procesul-verbal cand canstata ca minorul refuza sa mearga la parintele creditor?

Dna AVLIL lasati deja celebrele exemple cu medicamentul, scoala si gradinita! Chiar nu mai facem distinctie intre drepturi si obligatii? Legea spune cacopilul are dreptul (!) la legaturi personale, NU obligatia!
Si ce copilul trebuie sa iubeasca medicamentul? Il ia in sila, i se si spune, "stiu ca nu e bun, dar trebuie sa-l ieie sa te faci bine".Si cu tata tot "in sila" vreti? NU vrea! Nu s-a stabilt inca o varsta legala de la care ai dreptul la sentimente!
Dar dvs, daca ati avea copii, si s-ar trezi noaptea spunandu-va ca ii e frica de intuneric, ce ati face? i-ati spune ca trebuie sa doarma pe intuneric (by the way adevarat) sau ati tine cont de sentimentul lui de frica?

Doamna draga,

Copii carora sa le fie frica de intuneric exista intr-adevar. Unora le e frica de spatiile inchise. Dar sa luam de exemplu frica de intuneric, daca aceasta persista, mama ce face? Il lasa pe copil sa doarma cu lumina aprinsa pana la majorat, sau incearca, eventual cu ajutor de specialitate daca singura nu poate sa ajute copilul sa-si depaseasca frica?
In orice problema ar avea copilul, mama va adopta probabil o atitudine constructiva care să creeze premisele pentu dezvoltarea armonioasă a copilulu si solutionarea problemei. Dar cand vorbim de relatia cu tatal, mama ii transfera copilului decizia de a avea sau nu legaturi cu tata. Foarte matur din partea mamei.

Trebuie tinut cont de orice sentiment al copilului, fie ca e frica de intuneric, de tata sau sila de medicament. Totusi, si medicamentul ii face bine asa cum ii face si prezenta unui tata. E parerea mea.
Cum spunea mirebire, copilul trebuie ascultat si tinut cont, facut ajustari asa incat sa inteleaga necesitatea lucrului respectiv.
Poate gresesc, insa eu asa cred, e parerea mea, e in acord cu legea, ca pruncul nu are nici obligatia de a fi sanatos, doar dreptul, la fel.

Ceea ce vroiam sa spun ati si sesizat! Mama va tine cont de sentimentele copilului! Desigur ca nu-i va intari teama de intuneric, dar nici nu-i va spune ca TREBUIE sa doarma pe intuneric. Cu timpul si cu rabdare se rezolva. In majoritatea cazurilor nu e nevoie de ajutor specializat, in altele, da.
In rest, cel mai probabil relatia cu tatal e una benefica. Din pacate exista si exceptii, caci nu exista retete universale. De aia exista si exemple, evident nefericite, in care parintii sunt decazuti din drepturi, unora li se suspenda dreptul de vizitare, alti copii sunt luati de la propriile familii etc. Si asta pentru ca nu exista o prezumtie absoluta a beneficiului relatiei cu tatal (in exemplu din aceasta postare), ci doar o prezumtie relativa. Exista din pacate multe exemple in care prezenta unuia dintre parinti este absolut toxica in viata copilului. Se poate ca asta sa nu ne placa, dar invocarea vesnicului refren al alienarii parentale nu poate fi 100% acoperitor si nu poate justifica orice comportament al parintelui nerezident. Exista situatii si situatii, copii si copii, parinti si parinti.
Daca vorbim de interesul superior al copilului ar trebui sa depasim "dreptul absolut" al unui parinte care ajungea pana la "eu te-am facut, eu te omor". Asadar, instanta e chemata sa analizeze acel caz, NU teoria generala a relatiei copil-parinte. Instanta e chemata sa raspunda daca acelui copil, nu unui copil in general, ii e benefica relatia cu acel parinte, nu cu un parinte in general! Faptul de a fi parinte nu te absolva de orice alta obligatie, rezumandu-te doar la drepturi. Prin urmare, instanta ar avea de evaluat persoana acelui parinte si concluziona in consecinta: ofera acel parinte garantiile morale necesare, e acela sau nu un exemplu bun pentru educatia si cresterea copilului, are acel parinte o viata normala si echilibrata in care copilul sa se poata dezvolta? etc Procedeaza instanta la fel cu privire la programul de vizitare incuviintat unui parinte care, sa zicem, e profesor, are o casa, un salariu, o cariera, e apreciat in societate, se implica corect si in limitele posibilitatilor lui reale in viata copilului ca si cu cel incuviintat unui parinte, care se muta din oras in oras, are castiguri absolut sporadice, nu a facut cap-coada nimic in viata lui? Da, din pacate procedeaza la fe! Si atunci despre ce vorbim? despre interesul superior al copilului, cand tu demonstrezi ca nu te intereseaza in fapt nimic si ca tot ce faci e dupa un sablon?

Spiritul legii este ca un copil al cărui părinţi se despart să nu simtă şocul despărţirii, să nu se simtă vinovat pentru despărţirea părinţilor şi să se simtă iubit de ambii părinţi, ca înainte de despărţire.
Legea specifică :"minorul are dreptul de a MENŢINE relaţiile cu persoanele faţă de care a dezvoltat relaţii de ATAŞAMENT"
Cazul semnalat de iniţiatorul topicului şi cel al userului brokenangel este la fel de absurd ca cel al Anissiei, adică vorbim de nişte părinţi absenţi din viaţa copiilor, dar care se folosesc de legile incorecte sau incorect interpretate; din moment ce toate convenţiile internaţionale şi legile româneşti declară că în problemele ce privesc minorii, prevalează interesul superior al minorilor, atunci acest interes este deasupra tuturor prevederilor care sunt împotriva acestui interes. În cazurile amintite, taţii au fost absenţi din viaţa copiilor sau prezenţi cu scandaluri şi violenţe. Deci nu se poate vorbi de relaţii de ataşament care trebuuiesc menţinute!
Executorul judecătoresc este angajatul unei părţi din conflict-el serveşte teoretic legea, dar banul îl primeşte de la una din părţi. Şi cu cât este mai de durată conflictul, câştigul executorului este mai mare.
Aş recomanda userului Brokenangel să facă contestaţie la executare, dar şi aceea costă şi nu este sigur că i se acceptă contestaţia, iar domnul poate băga cheltuieli de judecată de chiar o "uscă" pe mama copilului de bani, în interesul superior al copilului.
Copilul nu are OBLIGAŢIA de a avea relaţii personale cu cine nu-i place, are dreptul, exact aşa cum părintele nerezident are tot doar dreptul, nu şi obligaţia, de a-şi vizita copilul.
Ce părere aveţi, să meargă executorul, cu Poliţia şi cu psihologul, să-l ridice pe tata(mama) de acasă, să-l ducă la relaţiile personale cu minorul, în interesul superior al minorului?