Ce consemneaza executorul judecatoresc in procesul-verbal cand canstata ca minorul refuza sa mearga la parintele creditor?

@martonze
daca relatiile de atasament se formeaza in timp, este cazul sa se formeze macar de acum, de azi, ce nu intelegeti? Fiecare zi ce trece e o zi pierduta pentru tata si copil. Nu vorbesc de parintii care isi bat copiii sau alte cazuri exceptionale. Solutii exista, trebuie sa ai bunavointa ca parinte rezident sa le gasesti, pentru ca da, tu esti persoana investita cu incredere de catre copil. De tine depinde intr-o masura extraordinar de mare daca copilul va avea legaturi cu tata. Iar cand nu vrei, faci in asa fel incat hotararea sa fie neexecutabila, iar daca vrei, faci in asa fel incat sa fie executabila. Cand de ani de zile spuneti doar pe acest forum cat de iresponsabil si nenorocit e fostul, e clar ca nu vreti.

Parintele rezident nu are ce sa faca daca celalalt parinte nu isi da serios silinta.
Trebuie sa aloce timp atunci cand trebuie la momentul oportun si nu atunci cand se trezeste ca are deja grave probleme.

Copilul poate sa nu vrea in mod independent de vointa parintelui rezident.
E vorba de lipsa de afectiune care odata aparuta e mult prea greu sa o mai remediezi.

Practic in aceste cazuri trebuie sa existe un program gandit de psihologi in functie de fiecare caz in parte si nu la gramada.
Tocmai acest lucru nu se intampla la instante.
Un program de vizita dat aiurea mai rau dauneaza decat sa ajute.

În general, vorbesc de pricipii. Dacă cineva a ajuns la concluzia că faptele descrise de mine le poate face doar un nenorocit sau un iresponsabil, atunci da, sunt de acord cu acele calificative.
Stimate againstPAS, spuneţi-mi, vă rog, ce e mai uşor: să construieşti o casă nouă, începând de la fundaţie, sau să încerci să repari o casă dărăpănată?
Dl. avocat are mare dreptate. Am rude apropiate, unde eu personal mă simt foarte bine, dar unde copilul nu vrea să meargă în vizită, fiindcă lui nu-i face plăcere. La altă familie, de acelaşi grad de rudenie, abia aşteaptă să meargă. Aşa cum noi ne împrietenim cu anumiţi oameni şi de alţii ne ferim, aşa sunt şi copiii noştri.Nu eu îi aleg prietenii copilului, el şi-a chemat la aniversare numai copiii cu care se simte apropiat, nicidecum toţi copiii din clasă.
Dragostea cu forţa înseamnă viol.

Observati, in cazul "ipotetic" pomenit de againstpas parintele vinovat de absenta relatiei de atasament este cel rezident! Toti cei care defileaza teoria alienarii, nu accepta, nici "ipotetic", ca vina pentru absenta relatiei de atasament ar putea sa le apartina!
Deci, ne zice againstpas, ca daca relatia de atasament nu s-a format atunci cand trebuia (desigur din vina exclusiva a mamei), tatal poate in orice moment sa se apropie de copil, desigur indiferent de profilul si comportamentul lui! Iar daca copilul nu vrea, pai cum? e vina mamei!
Nu-i chia asa stimate domn, exista multe etape in viata pentru care exista o varsta, un moment in care pot fi facute. De exemplu: nu ne putem decide sa urmam facultatea de medicina la 55 de ani in speranta ca la 60 vom deveni medic rezident. Nu putem sa iesim cu saniuta la derdelus si cu lopatica la nisip la 40 de ani. Nu ne putem inscrie la gradinita la 30 ani, si nici nu putem infia un copil daca acesta a implinit 18 ani! Deci? toate au o varsta si in viata exista multe trenuri, pe unele le pierzi!
Omul poate fi interesat sa-si cunoasca parintele/parintii si la 40 de ani. Poate chiar sa-si doreasca asta din toata inima. Doar ca asta nu inseamna ca intre cei doi se mai poate crea o relatie de atasament. Curiozitatea, nevoia, dorinta chiar nu sunt egal legatura intima, profunda, pe viata cum e cea parinte-copil.

proastasatului a scris:

Doar ca asta nu inseamna ca intre cei doi se mai poate crea o relatie de atasament. Curiozitatea, nevoia, dorinta chiar nu sunt egal legatura intima, profunda, pe viata cum e cea parinte-copil.

Vai doamna PS, nu spuneati doar ieri ca citez " Nu s-a stabilt inca o varsta legala de la care ai dreptul la sentimente!"
Nevoia, dorinta, curiozitatea, legatura exista doamna si la cativa anisori, si cand copilul e prescolar, si cand e scolar si chiar adult. Cred ca de aici si disperarea obsesiva a unor parinti rezidenti de a impedica legaturile firesti dintre copii si parintii nerezidenti.
Iar atasamentul? Intr-adevar, acela se formeaza in timp, cu rabdare si cu multa bunavointa. Ceea ce unii nu o prea au cand consiera ca nerezidentul e un iresponsabil ce nu are ce cauta in viata copilului, intelegeti? Si da doamna, cand vrea mama vrea si copilul si invers.