Ce consemneaza executorul judecatoresc in procesul-verbal cand canstata ca minorul refuza sa mearga la parintele creditor?

Daca copilul vrea doar cand vrea mama nu-mi pare ca sunteti intr-o situatie prea roz!
Tatal nu e neaparat considerat iresponsabil, poate din datele lui de viata chiar e un perfect iresponsabil!
Cat priveste "curiozitatea" pe care am pomenit-o, copilul o poate avea si despre unde pleaca ratele pe perioada iernii cand lacul ingheata (recomand lectura: De veghe in lanul de secara, de J. D. Salinger). Aceasta nu insemana ca copilul ar avea vreo relatie de atasament cu ratele sau cu lacul! :D
Iar cazul "ipotetic"prezentat de dvs desigur ca responsabilul (vinovatul) e tot parintele rezident! Cum sa lasi pe mana unui om care se scutura de orice responsabilitate, responsabilitatea unui copil? Iata, cam de aici vine concluzia (si nu doar de aici) de parinte iresponsabil.

againstPAS a scris:

Si da doamna, cand vrea mama vrea si copilul si invers.

Nimic mai fals! Eu mananc zilnic iaurt iar copilul meu nici nu vrea sa-l vada. Eu nu ma inteleg extraordinar cu vecina si nu ne-am vizitat in fiecare zi, dar copilul meu se duce la ei in vizita pentru ca ii place si merg si eu cu el. Si exemplele pot continua la nesfarsit. Cand copilul vrea, da, mama face multe sacrificii, dar nu invers. NICIODATA nu-mi voi lasa copilul sa se sacrifice sau sa faca ceva ce nu-i place. Cu atat mai mult pentru cineva care nu merita si care nu face acelasi lucru pentru copil.

Iar daca nerezidentul nu-si da interesul, ce obligatie are rezidentul sa faca ceva? NICIUNA! Ar fi absurd ca eu sa ma apuc sa-l rog pe biologic sa se apropie de copil cand el nu intreaba nimic niciodata, ba, mai nou, ne pune pe drumuri degeaba si el nu catadicseste sa vina. Este absurd ce sustineti, sa-mi fie cu iertare!

Ei doamna PS,

Imi place enorm de mult fraza "cum sa LASI pe mana unui om"...adica gen "e normal sa nu LAS pe mana acestui om copilul", de unde, nu-i asa, nu copilul decide doamna, ci cel care decide ca nu poate LASA pe mana tatalui (iresponsabil bineinteles) copilul. QED: daca mama nu vrea sa LASE copilul, ce sa faca cel mic?

@maria: Nu vorbesc de tatii care nu vor, ci de cei care vor sa aiba legaturi cu copiii lor.

againstPAS a scris:

@maria: Nu vorbesc de tatii care nu vor, ci de cei care vor sa aiba legaturi cu copiii lor.

Nu ati specificat asta si nici legea nu face diferenta, deci sunt toti bagati in aceeasi oala, din pacate. Si de aici incep problemele. Ca acesti .... care nu merita sa le spunem tati se amesteca cu tatii adevarati si au toti de suferit. Cum facem diferenta intre ei?

Iar va faceti ca nu intelegeti sau,poate, chiar nu pricepeti.
Exista copii foarte mici care nu pot fi decat "lasati sau nelasati", aici ma refer la cei de pana la 6 ani sa zicem, si copii de la 6 ani incolo care au deja propriile puncte de vedere. Nu am ales varsta de 6 ani la intamplare, ci raportat la faptul ca copilul incepe sau a inceput scoala, deci are minime reprezentari asupra obligatiilor sale, atitudinilor pozitive sau reprobabile etc.
Inteleg ca dvs doriti sa va alinati cu gandul ca copilul dvs nu e "lasat" sa relationeze cu dvs. S-ar putea sa aveti surpiza ca el chiar nu vrea. Sigur ca si acestei situatii ii veti gasi explicatia, ca e adevarat ca nu vrea, dar asta pentru ca asa a fost invatat (sa nu vrea).
Orice explicatie este minunata atata vreme cat ea nu antreneaza vreo responsabilitate a dvs, vreo culpa, vreo consecinta a unei greseli personale.
Sa inteleg ca avand o astfel de atitudine un parinte este uimit ca celalat parinte il socoteste iresponsabil? Dvs cum l-ati socoti? Unicul inger printre noi?
Ma intreb insa, in calitate de parinte responsabil, pentru situatia existenta vina dvs unde sa fie? Sau dvs sunteti 100% fara vina si fara pata?
Si nu in ultimul rand, iubitot parinte fiind, precum afirmati, e ciudat ca ceea ce va preocupa este "vinovatia" celui care nu lasa sau induce un anumit comportament copilului, in loc sa va preocupe situatia de fapt: lipsa atasamentului copilului fata de dvs!!!
Inteleg din "rationamentul" dvs ca daca mama ar fi pusa la stalpul infamiei asta ar fi ceea ce urmariti si ceea ce v-ar aduce satisfactie, si nicidecum relatia cu propriul copil. Se vede, sa stiti!