Maxime, aforisme, cugetari....proprii

u.b.i.k. a scris:

Iar alter-ego-ul meu, rebba Mordechai Buxbaum, mi-a zis: Moi, Adalbert, trebuie sa ne impacam cu gandul ca traim nu numai intr-o lume pe care o intelegem foarte putin ci si langa femei pe care le intelegem si mai putin.

:tooth:
Frumoase sau proaste, urâte sau inteligente, sufletiste sau insensibile, toate urmăresc până la urmă acelaşi ţel: să te ducă la primărie! După ce ţi-au pus fusta în cap, adio libertate şi viaţă. Dacă te revolţi… ajungi inevitabil la tribunal. Dacă nu… devii o legumă inodoră, incoloră, insipidă. De inteligenţa lor te poţi lipsi, iar dragoste şi fidelitate găseşti infinit mai multă la câini şi pisici.
Sigur, sunt şi unele, atâta cât sunt, oameni, dar nu trebuie să te laşi târât de impresii. Iar după ce, obligat de mama natură, trebuie să faci din când in când mişcările acelea caraghioase, cum spunea un mare filozof, e bine să te îndepărtezi cât mai repede de asemenea fiinţe create de Dumnezeu într-un moment mai puţin inspirat. E preferabil să urci neantrenat Everestul, să asculţi două conferinţe de socialism ştiinţific, decât să trebuiască să te căsătoreşti. Una din cele mai cumplite ironii ale destinului: victima şi călăul în acelaşi spaţiu, în acelaşi pat. Mereu împreună! Să-ţi furi, dacă nu vrei să înebuneşti, libertatea… Merită să recurgi la căsătorie abia atunci când nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut şi când ai posibilitatea să ţii pe lângă casă diverse animale, să ai în cine-ţi investi afecţiunea şi de la cine primi. :tooth:

Cred ca vorbele astea ii apartin (macar cu aproximatie) lui Augustin Buzura (am lucrat cu ani in urma intr-o editura si nu intotdeuana mi-am notat, din nefericire, de pe unde am cules ideile si nici nu mai stiu cat e text original si cat proprie adaugire).

romascanu a scris:

:tooth:
Frumoase sau proaste, urâte sau inteligente, sufletiste sau insensibile, toate urmăresc până la urmă acelaşi ţel: să te ducă la primărie! După ce ţi-au pus fusta în cap, adio libertate şi viaţă.

Ma tot intrebam ce s-a intamplat cu Schopenhauer. Cum s-a reincarnat sufletul lui. In ce trup? Unde? In ce tara? In ce veac?
Acum am aflat ca Domnul Culorilor, Domnul Muzicii si Stapanul Strofelor poate fi uneori foarte ironic. Oooooh, Doamne! Bietul Arthur! Ce lectie a primit!

" Sigur, sunt şi unele, atâta cât sunt, oameni, dar nu trebuie să te laşi târât de impresii. Iar după ce, obligat de mama natură, trebuie să faci din când in când mişcările acelea caraghioase, cum spunea un mare filozof, e bine să te îndepărtezi cât mai repede de asemenea fiinţe create de Dumnezeu"


Iubirea omului este acolo unde se afla si divinitatea omului si tot ce are nevoie pentru a fi o personalitate alfa si mai mult de atat.

O poveste foarte frumoasa spune asa ( Anca Munteanu, Introducere in creatologie ):

Se spune ca in timpuri imemorabile, orice om era inzestrat cu un har divin. De teama sa nu-i complexeze pe zei, Brahma, zeul suprem, s-a hotarat , intr-o zi, sa-i deposedeze pe oameni de acest dar.

Ca urmare, slujitorii lui Brahma au sugerat ca divinul din om sa fie ascuns in adincurile pamantului. Stapanul s-a opus, pentru ca stia ca oamenii, cu spiritual lor iscoditor, vor sfredeli maruntaiele pamantului, iar aceasta ascunzatoare nu era deloc sigura.

Atunci, slujitorii lui Brahma au propus ca aceasta comoara a oamenilor sa fie ascunsa in adancurile oceanelor. Stapanul a obiectat din nou, sugerand ca si acolo comoara este in pericol.

Printre stele atunci, au spus slujitorii, intr-o ultima incercare de a da o solutie.

Ii stiu pe oameni prea bine, curiozitatea ii va impinge sa exploreze intreg universul, nici acolo nu e sigur.

Si pentru ca toti slujitorii erau intr-o pana de inspiratie, Brahma insusi a dezlegat problema, propunand ca harul divin sa fie ascuns acolo unde acesta nu il va cauta niciodata, adica in profunzimile propriei sale fiinte.

Ei bine, continua legenda, din acele timpuri uitate, omul a cautat peste tot: in adancurile pamantului, a coborat in lumea de corali a marilor, a cercetat spatial in cautarea acelui lucru minunat, care exista in fiecare om, in regatul sau interior.

Nu stiu daca acel har minunat al omului este doar iubirea sau este mult mai mult de atat, dar ce stiu sigur e ca o parte din acel har e sigur iubirea.

Asadar, primul loc in care trebuie sa cauti iubirea, e in tine

u.b.i.k. a scris:
'Iar alter-ego-ul meu, rebba Mordechai Buxbaum, mi-a zis: Moi, Adalbert, trebuie sa ne impacam cu gandul ca traim nu numai intr-o lume pe care o intelegem foarte putin ci si langa femei pe care le intelegem si mai putin.'

Fara sa va contrazic alter-ego-ul, adaug si eu ce ‘mi-a zis’ Victor Hugo: ‘A intelege vine dupa a iubi. Omul care nu iubeste este inferior omului care nu gandeste.’ (Alpes et Pyrenees, Pampelune)

Tot de la Hugo, pentru Zoritong: ‘Cine poate spune ce se petrece intr-o inima nobila cand se simte inteleasa de o alta inima nobila? S-ar parea atunci ca afli, inmanuncheate intr-o scurta clipa, toata fericirea si gloria vietii pe care o infrumuseteaza farmecul sacrificiilor marinimoase.’

Si pentru toti ceilalti, cu drag: 'Omul are nevoie de dragoste; viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.' (VICTOR HUGO)

u.b.i.k. a scris:

Ma tot intrebam ce s-a intamplat cu Schopenhauer. Cum s-a reincarnat sufletul lui. In ce trup? Unde? In ce tara? In ce veac?

Ai gasit vreun aforism de-al meu la Schopenhauer? :rofl::rofl::rofl: