Instanta a stabilit custodia comuna a minorului, iar plata obligatiei de intretinere a minor sa se exercite in natura de ambele parti. Domiciliul minorului este stabilit la mama, de comun acord intre parti. In programul de vizitare se specifica ca in perioada vacantelor scolare adica, luna iulie minorul la locui cu mama, urmand ca in luna august minorul sa locuiasca la tatal. Intrebare....in perioada cat minorul locuieste la mama conform programului stabilit de instanta, tatal trebuie sa se achite de obligatie in natura? Sau fiecare o face in perioada in care minorul locuieste cu acestia? Va multumesc!
Martonze, cunosc destul de putine despre psihicul uman. Eu povestesc prin prisma experientelor mele, a modului meu de aprivi viata, a felului in care sunt eu conceput ca om, ca parinte.
De curand insa, sa tot fie vreo doua saptamani am participat la un seminar despre psihogenealogie. Sau ceva de genul asta. Ca sa extrag idea de baza, noul current in psihologie se bazeaza pe asta, cum ca 2% ( parca atat era) din ADN-ul mostenit contine informatii in special despre traumele petrecute stramosilor. De exemplu eu ma tem din nastere de apa, fara o baza reala iar cand caut in arborele genealogic vad ca bunicul meu s-a inecat...si tot asa. Primim se pare cand ne nastem informatii de la 3 generatii in urma.
Nu am fost la biblioteca insa am cautat pe internet si ce am citit si verificat cu propria mea familie s-a confirmat si intr-un fel e logic.
Acum depinde cat de senzitiv esti sau cat esti dispus sa rezolvi bagajele din trecut.
E posibil sa te apuci de baut fara samai mergi la psiholog incercand sa rezolvi problema insa mai nou, vad un avant al curentului asta, in a-ti recunoaste problemele si a merge la psiholog.
O fi bine, o fi rau, depinde de atatea.....
Insa ce stiu sigur, ca o relatie defectuoasa cu unul dintre parinti, doar cu unul si lasa urme adanci. Si, vorbeste tatal din mine, daca imi sufera copilul, prea putin imi pasa ca nu l-am facut eu sa sufere, nu ma culc mai linistit, imi moare inima cand stiu ca o face.
Asa ca va intreb eu, mai incolo, cand el va suferi Martonze de ce s-a intamplat cu tatal lui, il va invinovati sau nu, se va apropia sau nu, dar va suferi, cum o sa dormiti noaptea?
Ok. Sa admitem 100% ca e vina nerezidentului, cum faci tu ca parinte sa schimbi situatia in favoarea copilului tau?
Vad ca proastasatului pledeaza pentru schimbarea atitudinii nerezidentilor, eu pledez pentru schimbarea atitudinii a celor care au divortat. Pentru motivele de mai sus.
Domnule when
Unii parinti nu inteleg ca acel copil are nevoie de tata pentru ca judeca din prisma lor de parinti neevoluati empotional: eu n-am nevoie de el ca sa cresc copilul, asa ca nici cel mic nu are nevoie. Bine doamna PS sustine ca nu doar ca nu are nevoie e tata, dar culmea ii e rusine si e deranjat sarmanul copil de tata. Eu din ce citesc unele doamne militeaza pentru disparitia tatalui din viata copilului pentru ca il inoportuneaza (adica o inoportuneaza in prezent pe mama si atunci in mod automat l-ar inoportuna si pe copil).
De unde aţi ajuns la această concluzie?
Copilul meu şi-a cunoscut tatăl cu ocazia executării silite, fiindcă, deşi el avea program de vizitare, nu a venit să-şi facă o relaţie cu copilul, el avea nevoie doar de dovezi în procesul de autoritate părintească, fiindcă voia să profite de pe urma copilului. Copilul meu a petrecut timp cu tatăl său de câte ori a binevoit să-l viziteze; a plecat cu el câteva ore, de fiecare dată, la insistenţele mele.
Dar nu despre mine e vorba:cunosc familii în care copilul merge când are chef la celălalt părinte, la bunici, fără program sau oprelişti. Când are teme la matematică, copilul descinde la tata, când mama face clătite, copilul se grăbeşte la mama. Nu procese, executări silite, penalizări...
mirebire, în cazul prezentat de mine, omul putea să-şi contacteze părintele de la 10 ani, de când bătea mingea între blocuri, cu cheia în gât :)
Mamă-sa (cea cu sacrificiile) lucra până seara târziu şi mai şi fura de ici-de colo, de la serviciu, ca să aibă ce să-i dea de mâncare băiatului; NU mama a părăsit copilul, ci tatăl său. Am vorbit cu tatăl său, mi-a spus că de când a divorţat, pe el nu l-a mai interesat copilul, i-a plătit pensia alimentară până la 18 ani şi a crescut copilul noii neveste!
Poate pricepeţi că acea mamă nu şi-a ţinut băiatul după fusta ei, el, băiatul acuzator, avea ocazia să-şi caute sinele încă de la 10 ani, cu atât mai mult după 18 ani :)
Cât despre venitul cu executorul, eu zic să o lăsăm mai moale, pentru că ei, cei care recurg la executare silită, ştiu bine ce fac. Ce aţi zice ca după 1 an de absenţă, tatăl copilului dvs. să vină să ia cu executorul copilul la program, refuzând anterior orice mediere şi orice altă alternativă de a relaţiona cu copilul? Ce aţi zice dacă v-aţi trezi cu DGASPC-ul la uşă, că abuzaţi copilul, că nu-l lăsaţi cu tata(fără a exista un program) când aţi petrecut o săptămână , zi de zi, cu el şi copilul, ca să facă cunoştinţă?
D-le When, n-am înţeles de ce va suferi copilul meu cândva de ce s-a întâmplat cu tatăl lui? Ei se văd anual, vorbesc la telefon, tatăl e bine, e căsătorit, are alţi copii, mai deschide câte un proces, mai scrie câte o reclamaţie...
Doamna Martonze
Scuzele mele. Daca copilul dvs a plecat cu tatal lui cateva ore si dvs ati insistat pentru asta, nu cred ca fostul mai are prea multe argumente cu alienarea.
Martonze, cand nu incurajezi relatia copilului cu parintele celalalt nu inseamna ca ti-ai facut datoria. Si copilul care nu are relatii cu amandoi parintii lui sufera iar asta e un adevar universal valabil, vreti sau nu.
Din cate am rasfoit in ce s-a postat, tatal copilului dumneavoastra nu poate sa il ia pe cel mic la programul de vizita. Omul e insurat, casatorit, alti copii, atunci de ce mai deschide cate un proces? De prea mult bine? Cel putin pentru mine, mi se pare ca ce povestiti uneori nu are logica. Dar e doar parerea mea. Important e sa ii fie copilului dumneavoastra bine.
avocatnet.ro explicăm legislația
Martonze, utilizator
Miki&dede