Buna ziua,
Stie cineva ce pot face in cazul in care sun la telefonul copilului pentru a sesiza o situatie de neglijenta si a solicita interventia echipei mobile a directiei(cu litere mici) de protectie a copilului, mi se spune ca voi fi informat de momentul interventiei pentru ca am solicitat sa fiu prezent, avand legaturi vechi si divergente cu directia, trece ziua, sun sa intreb si nu stie nimeni nimic si mi se spune sa sun din nou când intra in tura cea cu care am vorbit prima data, asta in situatia in care am o hotarare definitiva de stabilire a domiciliului a copilului la mine dupa divort, plangere penala pentru retinere minor impotriva mamei, program de consiliere a copilului meu alienat pentru a veni la mine, nu prea pare sa fie chiar asta scopul psihologului, si dupa doua zile de la solicitarea de interventie catre directie prin apelul la telefonul copilului, sun din nou dupa ce incerc sa vorbesc cu copilul meu sunand pe mama acestuia si ea imi spune ca este la munca iar copilul meu '' in pom si pomul in aer'', merg la adresa ei, nu raspunde nimeni, sun la telefonul copilului si se ajunge la o discutie divergenta, cea care mi-a raspuns zicandu-mi prin cele declarate ca e satula de mine, ca am mai sunat si stie si sa am rabdare, am de trei ani aproape..., se tutuieste cu mine si imi spune ca ea nu munceste la directie...si nu ii spun eu unde munceste ea, nu ii spun eu ce obligatii au ei, eu încercând sa le spun obligatiile directiei mai ales ca toate actiunile mele au fost legale si când ii spun de legea 272...si mai urma de 257...de protectie a copilului mi se inchide telefonul in nas.
Cum trebuie procedat cu asemenea personaje care hotarasc viata multor copii si viitorul lor. Am mai facut asta si ma trimiteau la politie si aia la directie inapoi fapt nerecunoscut, desi apleurile telefonice sunt inregistrate, existând plangere penala impotriva celor de la directie, respinsa datorita ''studiilor lor superioare'' si a faptului ca inregistarile depuse de mine ca dovezi par a fi prelucrate si sunt provocator.....A!; a fost o deplasare a echipei mobile la adresa ei la prima sesizare dar nu mi-a spus nimeni nimic desi mi-au confirmat ca voi vi anuntat.
Scuze de asa multa vorbaraie...ce fac cu acest comportament in ''interesul primordial al copilului'' de a-mi inchide telefonul in nas!!?
Multumesc.
Dragi antepostatori, am fost de acord cu dvs., de ce sunteţi revoltaţi?
Am sfătuit userul să aplice legea, aşa cum i s-a indicat!
Nu trebuie să renunţe la copil, copilul oricum nu-l va uita, fiindcă până la majorat, mama sa va fi datoare tatălui cu 1/3 din salariu, dacă nu avea casa pe numele ei :)
Deci sub nici o formă, tatăl nu va fi uitat.
Dar poate , în curând, se vor vota propunerile asociaţiilor care incriminează alienarea parentală ,( atribuind-o exclusiv părintelui rezident,) şi minorii îndărătnici vor fi luaţi cu mascaţii şi predaţi părinţilor posesori de hotărâri judecătoreşti privitoare la minori, aşa că va pica varianta cu penalizările. Deocamdată, rămâne varianta legală actuală.
Din cate inteleg sunteti abonat fidel al celor de la telefonul copilului, deci e normal ca functionarii au inceput sa va refuze solicitarile dese. Solutia ar fii aceea de a va lua copilului la dvs.cu forta daca tot sustineti ca e neglijat de mama(ca doar e,, la serviciu si copilul dvs, in pom,,) dovada stand inregistrarile de la telefonul copilului. Nu puteti fii acuzat de rapire ca aveti sentinta definitiva. Ce sa faca cei de la protectia copilului decat sa se deplaseze iar si iar la fata locului pentru a face niste constatari? Ce asteptari aveti dvs.? Credeti ca pot face ei minuni? Dvs. puteti solicita a fi informat in scris cu privire la modul de rezolvare a situatiei, dar nu uitati ca statul nu poate sustine copii asa cum acestia ar trebui sustinuti de parintii lor.
Multumesc pentru sugestii. Totusi, in ura ce mi-a fost cultivata de ei, as fi vrut sa stiu daca pot actiona in vreun fel impotriva lor, o fi si asta boala celui ce nu mai stie pentru ce lupta la un moment dat in instantele nenumărate...si da...sunt abonat fidel...numai asa am reusit in ultimii trei ani sa am contact cu copilul meu.....si m-am gândit si eu in a-l lua pur si simplu....problema e ca nu stiu unde sta când mama e la munca si mai mult de atât, in prostia mea poate, nu vreau, sau mi-e frica, sa fortez copilul( a-l forta înseamnă numai a-l lua pentru ca in câteva zile nu mai vrea la ma-sa ca de fiecare data)....Multumesc. Juridic pot sa le fac ceva?
Despre DGASPC:
In legatura cu ce s-a scris mai inainte mentionez si eu faptul ca in urma insistentelor fiului meu, care a fost incredintat mamei impreuna cu sora lui dupa divort, am depus 2 reclamatii scrise la DGASPC in legatura cu agresiunile fizice si verbale la care erau supusi. In urma audierilor, angajatii DGASPC i-au ras in nas fiului meu si i-a spus sa mearga impreuna cu mine la psiholog, crezand-o pe mama lui si spunandu-i ca ei au de rezolvat probleme mai importante decat reclamatiile mele. La dosarul de divort am depus probe (poze) cu agresiunile fizice asupra fiului, dar instanta a incredintat copiii mamei, care si in prezent isi trateaza copiii ca pana la depunerea cererii mele de divort...
@claudiuferlai & marius cretoiu - Draga domnilor, si eu sunt in aceeasi situatie cu DGASPC-ul (sunt curios dc sunteti din Bucuresti si la ce sector) si din pacate pentru copiii nostri, se pare ca doamnele de-acolo au o inclinatie spre mame, in defavoarea tatilor.
Eu ma gandeam sa le facem o plangere la Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti ca dc vine de mai sus, poate vor face ceva.
Apoi mai putem depune petitii la Camera Deputatilor si Senat pentru abuz/neglijenta in serviciu din partea DGASPC-urilor. Daca sunt mai multe asfel de petitii, poate se vor sesiza intr-un final.
Pana la urma e dreptul nostru, platit de catre noi si nu ar trebui sa ne trezim cu replici de genul "avem alte cazuri mai urgente decat sicanele voastre".
Eu, desi am depus la DGASMB o cerere legata de o vadita incalcare a legii 272 de catre mama copilului meu, ei au trimis plangerea tot la sectorul unde deja exista o atitudine impotriva mea, inca astept raspunsul la plangere, desi au trecut 30 zile.
In plus, se stie ca anumiti psihologi de la DGASPC sunt partinitori mamelor...au si plangeri la Consiliul psihologilor pe aceasta tema.
Trebuie sa facem ceva pentru ca altfel vad ca ne saboteaza chiar ei relatiile cu proprii copii, impreuna cu mamele.